222,545 matches
-
bătrânului nu-i mai rămase decât să meargă la Dumnezeu. Acesta își ieși din pepeni când auzi rugămintea de a intercala în predici pauze de reclame pentru depozitul de speranțe. , Nu cumva toate aiurelile astea ți le-a băgat în cap fiu-meu? Toate s-au dat peste cap de când a ținut morțiș să-i fac pe plac, lăsându-l să meargă pe pământ. Un june necugetat și lesne înflăcărabil, vorbind mereu de credință, iubire și speranță. Sigur, ale tinereții valuri
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
la Dumnezeu. Acesta își ieși din pepeni când auzi rugămintea de a intercala în predici pauze de reclame pentru depozitul de speranțe. , Nu cumva toate aiurelile astea ți le-a băgat în cap fiu-meu? Toate s-au dat peste cap de când a ținut morțiș să-i fac pe plac, lăsându-l să meargă pe pământ. Un june necugetat și lesne înflăcărabil, vorbind mereu de credință, iubire și speranță. Sigur, ale tinereții valuri. Cine nu e idealist la tinerețe, n-are
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
-și ascund disprețul față de orice întreprindere de oarecare anvergură: "Degeaba vă zbateți! Nu iese nimic din eforturile voastre. Vă pierdeți timpul. Pe cine interesează concluziile voastre?". După ei, ar trebui să ne resemnăm cu blestemul veșnicului "nenoroc românesc" și, cu capul plecat, să acceptăm zoaiele turnate în cap și de istorie, și de vremelnicii ei administratori. Energici când e să te pună la punct, devin flasci ca fularul dacă-i întrebi ce competențe au în domeniul pe care-l supervizează cu
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
oarecare anvergură: "Degeaba vă zbateți! Nu iese nimic din eforturile voastre. Vă pierdeți timpul. Pe cine interesează concluziile voastre?". După ei, ar trebui să ne resemnăm cu blestemul veșnicului "nenoroc românesc" și, cu capul plecat, să acceptăm zoaiele turnate în cap și de istorie, și de vremelnicii ei administratori. Energici când e să te pună la punct, devin flasci ca fularul dacă-i întrebi ce competențe au în domeniul pe care-l supervizează cu straniul amestec de aplomb și dezgust. A
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
patrupedelor li se va explica detaliat că este vorba despre o simplă anesteziere pentru repararea danturii și spălatul urechilor...; din aceeași știre, aflăm că, în vremea cositului, cosașul va avea atârnat de ceva un clopoțel care să aducă mintea la capul iepurilor ce intenționau să se sinucidă... Un domn cu figură de cioclu veritabil și cu voce lugubră, ne atenționează în continuare că nimeni nu va mai avea voie să-și deranjeze vecinii bocind acasă, ci exclusiv la capela care, pregătită
Pandora și televizorul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10085_a_11410]
-
troian (abandonarea soției și copilului, uciderea Hecubei și a lui Astianacte, trădarea prin care a adus moartea lui Palamedes, masacrarea pețitorilor). Trecutul așa-zis eroic devine o povară, se transformă într-un coșmar reactualizat prin intermediul dialogului cu un sinistru interlocutor - capul însîngerat al lui Medes -, care este în fond dialogul interior al unui protagonist dedublat. Recurgînd la dialogism, autorul conferă aventurii odiseice recontextualizate semnificația unei coborîri a eroului în propria conștiință, unde se află adevăratul infern: infernul memoriei. Declanșarea acesteia îi
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
o halucinantă hiperbolizare a ororii, urmată inevitabil de reacția violentă a femeilor răsculate, care întruchipează ultimul mit, acela al menadelor, și încheie epilogul epocii eroice. Întreaga lume a mitului se prăbușește odată cu invazia misterioșilor Oameni ai Mării care poartă pe cap coarne de cerb. Înarmați cu topoare și lăncii, ei devastează insulele Cipru, Rodos, Lesbos, Creta, apoi Argosul, Corintul și supun întreaga Eladă unui masacru universal. În identitatea ascunsă a acelor ființe monstruoase, venite dinspre mare și necunoscute de nimeni, Penelopa
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
mai demult în prefața clujană, aparține răposatei prozatoare Dora Scarlat. în amintirea căreia, îmi îngădui să public și în România literară un scurt fragment din tălmăcirea măiastră a Delictelor, și-așa depășind cu mult spațiul de tipărire al oricărei reviste. Cap. XXXIX Despre un tip special de delicte Oricine va citi această lucrare își va da seama că eu am omis un tip de delicte care a acoperit Europa de sânge omenesc și care a înălțat acele estrade funeste, unde corpurile
Cesare Beccari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10102_a_11427]
-
cerințelor dramaturgice dansatori ca Tiberiu Almosnino sau grupul de "martori" al tinerilor Bogdan Alexandru, Claudiu Buldan, Marius Andrei Dobrin și Răzvan Pop, ce formau cel mai adesea un fel de conglomerat de trupuri, din care se desfăceau uneori, brațe, umeri, capete înclinate. Singura notă discordantă, din punct de vedere coregrafic, o constituie partitura pur clasică rezervată lui Horatio, interpretată tehnic cu brio de Traian Vlaș, dar care nu exprimă substanța personajului. Este oare vorba de o prejudecată, aceea că numai linia
Piesa din piesa by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10106_a_11431]
-
dar direcțiile se despart - chiar dacă urmele predecesorului mai subzistă prin dialoguri. Care sigur vă vor frapa prin inteligență și vervă. Ca și personajele, mustesc de viață. Noua peliculă își găsește un mediu adecvat în sudul Bostonului, controlat de mafia irlandeză. "Capul" ei are două detalii care îl scot din galeria clasică a gangsterilor, singularizîndu-l sus și tare: o cultură generală rarissimă - citează din Joyce și stăpînește cel puțin cîteva teorii sociologice, nici mai mult nici mai puțin, ca atare e mare
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
teorii sociologice, nici mai mult nici mai puțin, ca atare e mare fan al genului apoftegmatic - și un penis enorm (prostetic). Ultimul e clar, dar să ne înțelegem de la început cum stă treaba cu această cultură. Ea nu e monopolul "capului", o posedă încă două personaje principale. Iar partea cu adevărat fascinantă este raportarea acestui bagaj de informații, bine asimilat de toți trei, la lumea crimei în care își fac veacul. Anume, dacă tot vorbeam la filmul anterior despre rezistența prin
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
din nou un set de diferențe notabile între pelicula nr. 1 și cea nr. 2. Cea dintîi lucrează cu o poveste familiară - mafia, informatorii, spionajul reciproc a două organizații - pe care o articulează atît de complicat încît îți dă peste cap toate structurile narative cu care asociai îndeobște povestea respectivă. Nr. 2 are o poveste (și o tematică, la urma urmei) al cărei ax - deși, statistic, se întîmplă foarte des pe aici - e o premieră pentru cinematografia română. Dacă la nr
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
lor nu ai ce-i reproșa. Iar acum trec la miezul conceptual, care unește în mod paradoxal aceste două pelicule, atît de diferite sub cam toate aspectele: puterea. Ambele au cel puțin un strat complet dedicat ei. În ceea ce privește nr. 1, capul mafiei îți spune din prima miza luptei lui: vrea ca mediul să fie un produs al lui, și nu vice versa. Surprinzător, ambele personaje principale moștenesc vrînd-nevrînd această luptă, deși pornesc de la nivele diferite de forță. Ambii depind, în acest
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
decît ale bărbaților. Desigur, personajul principal care dă titlul peliculei nr. 2 este învățat să fie docil, dar tocmai suprimîndu-i-se feminitatea. Nu are nici o rochie, umblă tot timpul într-o salopetă care îi neutralizează genul, trebuie să fie rasă în cap. Protagonista este condiționată prin manipulare emoțională (poștașul), coerciție economică (tatăl) și forță fizică (tatăl și primarul). Și astfel ajungem la ceea ce unește fără putință de separare cele două pelicule - adaptat în cuvintele regizorului peliculei nr. 1 - puterea anulează binele și
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
orice fel de lînuri. Jivine cu solzi și pene sînt scornite pe hîrtie, într-o invocație care adună cărțile: "Hiare cuminți/ cu ghiare, cu dinți,/ cu coadă de pește,/ cu pieliți la dește,/ cu unghe de țap/ în creștet de cap,/ cu blana ca sfecla,/ cu ochii ca stecla/ cum ochii de vîlc,/ fiare cu tîlc,/ cu duhori suave:/ gŕdini filosoafe.../ (Ave!)". Modelul, aici, e cel al poeziei populare, cînd descrie vreun cal fantastic. Mai pe urmă, o cîntare a celor
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
tuturor atacurilor, Tismăneanu și-a văzut de treabă, cu comisia lui. Știa sau mai curînd anticipa în ce se bagă și ce riscă. Nu e plătit pentru ceea ce face. Și atunci la ce i-a trebuit să se lege la cap cu un raport de evaluare a comunismului? Presupun că din același motiv care l-a împins cu două decenii în urmă să li se adreseze compatrioților din țară de la microfonul "Europei libere", în loc să-și vadă liniștit de cariera lui universitară
Jos Tismăneanu! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10110_a_11435]
-
savante de istorie. S-a spus că piesele lui Shakespeare sunt cea mai bună cale de cunoaștere a specificului Angliei elisabetane, iar la noi, comediile și schițele lui I.L. Caragiale oferă panorama exactă a lumii românești din preajma anului 1900. Puse cap la cap, informațiile din operele lui Caragiale sunt în măsură să explice mecanismele vieții politice românești, esența relațiilor sociale, modalitățile de petrecere a timpului liber, gradul de cultură, tipul de umor practicat și, mai presus de toate, profilul psihologic al
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
istorie. S-a spus că piesele lui Shakespeare sunt cea mai bună cale de cunoaștere a specificului Angliei elisabetane, iar la noi, comediile și schițele lui I.L. Caragiale oferă panorama exactă a lumii românești din preajma anului 1900. Puse cap la cap, informațiile din operele lui Caragiale sunt în măsură să explice mecanismele vieții politice românești, esența relațiilor sociale, modalitățile de petrecere a timpului liber, gradul de cultură, tipul de umor practicat și, mai presus de toate, profilul psihologic al diverselor categorii
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
parte sau alta ar putea transforma textele sale în melodrame greu de suportat sau în comicăreli lipsite de substanță, din categoria scheciurilor care făceau deliciile programelor tv de revelion, în urmă cu câțiva ani. Autoarea își păstrează însă în permanență capul pe umeri, are mereu la îndemână doza de ironie aptă să lumineze melodrama, dar și trusa de sentimente și sensibilitate cu ajutorul căreia comedia dobândește o cu totul altă statură. Nimic nu se compară ca dramă cu îmbătrânirea unei femei. Exuberanța
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
într-o manieră ce aproape ar fi putut fi denumită regească, doar că acesta era un rege cu cuțite și satîre de bucătărie la cingătoare, cu ibrice și cratițe înșirate pe trup în loc de armură, și cu o oală mare pe cap. De pe el picura sînge proaspăt de pui, pe care și-l mînjise peste tot pe mîini și pe față și chiar și peste uneltele de bucătărie; de asemenea, luase cu el o rezervă într-o ploscă mică de piele, ca să
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
bărbați să iasă din moschee și să îi anunțe ce hotărîseră cu privire la atacul asupra Pachigam-ului - începură să rîdă și să plîngă în același timp, neștiind care era cea mai potrivită reacție. Bombur Yambarzal își îndreptă spatele și își ridică mîndru capul și conduse procesiunea de femei uluite și copii pînă la ușa moscheii. Cînd ajunse acolo, scoase de la cingătoare, ca și cum ar fi fost niște săbii, o pereche de linguri mari de metal și începu să-și lovească armura, făcînd un zgomot
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
bage în seamă îngrozitoarea hărmălaie. Bărbații din Shirmal se revărsară afară din moschee cu ochii aprinși de fanatism, iar în spatele lor venea un Mulana Bulbul Fakh deosebit de iritat. - Uitați-vă la mine, urlă waza Bombur Yambarzal. Acest imbecil bătut în cap, caraghios și însetat de sînge este exact ceea ce v-ați hotărît cu toții să deveniți. Bărbații din Shirmal au povestit ani de zile după aceea despre isprava măreață și neobișnuit de altruistă a lui Bombur Yambarzal. Prin faptul că le transformase
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
sus, cu a lu^ Găvrilă-n jos,... de unde le cunoaște perfect limba, comunicându-le la iuțeală: gata, fraților, destul, Șefu^ a zis să faceți pace, asta-i situația, vedem noi mai încolo... Ajuns la tron, Vodă, aflându-i mesajul ceresc, pune capul în pământ și se resemnează, căci până la Una mie și opt sute și șapte-ș-șapte mai era, - și se refugiază în Ardeal... * Poema se încheie. îmi pare rău, dar se încheie. }iganiada s-a dus. Dar rămâne, în schimb, țigănia, să fim
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10119_a_11444]
-
avizat este că sînt imagini cunoscute, imagini cu care sîntem familiari pentru că s-au scurs în presă sau în celebrele fotografii făcute la închisoarea Abu Ghraib din Irak. Imagini pe care este meritul lui Winterbottom pentru că le-a pus, minimalist, cap la cap, obținînd o perspectivă care ne deranjează, pentru că ne arată, a nu știu cîta oară, că noi, occidentalii, încă mai sîntem capabili de barbarie. Alexandra Olivotto, Silviu Mihai
Brittain attacks in patru pelicule by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10124_a_11449]
-
că sînt imagini cunoscute, imagini cu care sîntem familiari pentru că s-au scurs în presă sau în celebrele fotografii făcute la închisoarea Abu Ghraib din Irak. Imagini pe care este meritul lui Winterbottom pentru că le-a pus, minimalist, cap la cap, obținînd o perspectivă care ne deranjează, pentru că ne arată, a nu știu cîta oară, că noi, occidentalii, încă mai sîntem capabili de barbarie. Alexandra Olivotto, Silviu Mihai
Brittain attacks in patru pelicule by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10124_a_11449]