3,984 matches
-
Așa că, am pășit în cameră, mi-am pus mănușile de lucru pe masă și m-am dus în bucătărioară ca să pun de ceai, leacul englezesc de inimă albastră, de moarte năpraznică, de morți în beci... Când m-am întors cu ceașca de ceai, Margery nu mai plângea, dar cam aici se oprea starea ei de „mai bine“. Găsisem niște aspirină prin dulapul din bucătărie, așa că i-am adus două pastile și un pahar cu apă și i le-am pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dulapul din bucătărie, așa că i-am adus două pastile și un pahar cu apă și i le-am pus la îndemână. După care, mi-am tras un scaun la masă, față în față cu ea, am tras o înghițitură din ceașca mea și am încercat să afișez o atitudine cât mai înțelegătoare. Nu și-ar fi descărcat sufletul decât față de un străin și, din fericire, eram candidatul perfect. —Mulțumesc, zise ea după un timp, după ce se ridică, smiorcăindu-se. Își șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
toate aceste incidente pentru ca oamenii să o compătimească mai degrabă decât s-o disprețuiască pentru că întârziase aproape o săptămână la repetiții. Ar fi fost atât de ușor să mintă în legătură cu mesajul și să-și pună vreo două antihistaminice în propria ceașcă cu cafea. Sophie spunea că Violet fusese foarte tulburată când i-a zis acesteia despre incidentul cu pastilele, dar asta nu dovedea nimic. O credeam pe Violet în stare să pună la cale ambele evenimente. Era clar o măsură extremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-și petrecea ziua rugându-se și psalmodiind cântări, și care-și îmbrățișa cu dragoste copiii atunci când aceștia veneau să-l vadă. Într-o seară, rămăsesem târziu la biroul meu ca să recopiez paginile unui registru peste care vărsasem din greșeală o ceașcă de sirop. Când am plecat, am tras cu coada ochiului spre omul acela. Plângea, rezemat în coate la îngusta fereastră a camerei sale. Când m-a văzut, și-a acoperit ochii. Am făcut un pas spre el. A început atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Trebuie să fie o brutărie nonstop pe-aici. Aproape sigur, fiindcă șirul de chioșcuri goale, nepopulate fu întrerupt de mănunchiul de lumini de la colțul imediat următor. La un radio se auzea muzică de percuție; bărbații stăteau afară bând cafea din cești mici și ceai din pahare. Mahmud răsuflă ușurat. Se simțea ca acasă. Călăuza intră, iar Mahmud o urmă. Ajunse la o masă la care stătea singur un bărbat. Călăuza dădu rapid din cap și plecă la fel de repede. Nu scosese nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
irlandezii. Dar lucrezi pentru americani, am dreptate? Zâmbea neîncetat, ceea ce o făcea pe Maggie să-și dorească să se uite în altă parte. Când femeia aduse ceaiul, Maggie se bucură de întrerupere, de intervalul în care va fi ocupată cu ceașca și lingurița și nu va trebui să converseze cu acest bărbat. —Și ce făceai aici? —Nabil! Maggie bănui că soția își ruga în arabă soțul să lase fata în pace. În timp ce ei vorbeau, se scotoci prin buzunar și scoase telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ShimonG, SGuttman și încă vreo cinci-șase. Erau mulți de Shimon, dar restul numelor nu aveau nici un sens. Și când folosi parolele care merseseră la calculatorul de acasă al lui Guttman fu blocată de fiecare dată. Uri se întoarse cu o ceașcă foarte mare de cafea fierbinte. Doar inspirându-i aroma, Maggie își dădu seama cât era de obosită. Se hrănise doar cu adrenalină în ultimele zile, iar trupul ei simțea asta. O durea gâtul unde o lovise Uri și mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
șobolanul acela... Nu mai fac...CARTUR este aproape îngenuncheat; apare în ușă GUFI; gras și gâfâitor; leneș; se joacă tot timpul cu o codiță de iepuraș.) GUFI; Apă! Apă! (Consternare generală, cu excepția lui ARTUR; ARTUR îi întinde lui GUFI o ceașcă plină cu apă; ceilalți rămân înlemniți, stingheriți.) GUFI (Bea, se șterge de sudoare, plescăie.): Apa... nimic nu se compară cu ea... Apa e principiul vieții! ARTUR (Îi întinde găleata.): Poftim. Luați cât vă trebuie. GUFI: Mulțumesc, mulțumesc... Știți, mie niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se oprește, se gândește, iar cântă. MACABEUS sforăie. PARASCHIV se oprește, îl privește o vreme, se ridică, bea apă, se așază, cântă. MACABEUS ( În trezire.): Brrr! (Clepfăie.) Apă! PARASCHIV (Lasă trompeta jos, se duce la găleata cu apă, umple o ceașcă, i-o duce lui MACABEUS.): De ce ne caută ăștia? De ce? MACABEUS (Bea sufocat.): Ua! (Pentru sine.) Apă... PARASCHIV (Se duce, umple din nou ceașca și i-o aduce lui MACABEUS; în ultimul moment se răzgândește și i-o varsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trezire.): Brrr! (Clepfăie.) Apă! PARASCHIV (Lasă trompeta jos, se duce la găleata cu apă, umple o ceașcă, i-o duce lui MACABEUS.): De ce ne caută ăștia? De ce? MACABEUS (Bea sufocat.): Ua! (Pentru sine.) Apă... PARASCHIV (Se duce, umple din nou ceașca și i-o aduce lui MACABEUS; în ultimul moment se răzgândește și i-o varsă pe față.): De ce? MACABEUS (Sare ca ars.): Te-ai țicnit? (Se șterge cu ce poate.) PARASCHIV (Imperturbabil, se întoarce, se așază jos, ia trompeta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
către pomul cunoașterii, să Întreb, să aflu. Ezitam totuși. Ceva Îmi spunea că nu e bine să forțez nota prematur: nu eu făceam regulile aici. Prin urmare, răbdare, tutun și cafea preparată de necunoscuta expertă Eva. Am luat În mână ceașca și, pentru prima oară, l-am fixat insistent pe profesor. Mda, era același, și totuși... Figura - bine cunoscută din contact direct, dar și din repetatele apariții la diverse posturi de televiziune unde era oaspete frecvent, ba chiar o veritabilă vedetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vedere, ostentativ neîndemânatic. În spatele ei se Întrevedea o stranie, o inexplicabilă Încordare. Privirea i se Îngustase, ochii, de un cenușiu mineral, Încremeniseră imobili În așteptare, În timp ce mâna dreaptă părăsi brațul fotoliului, Înaintând au ralenti prin aerul lichefiat, dibui pe nevè ceașca de cafea și o duse mecanic, cu Încetineală intenționată, la buze. Nu clipea. Poate de aceea am reușit să sesizez că pleoapa stângă i se zbătea uneori În reprize scurte, dar violente,urâțindu-i fața și dându-i un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cât se poate de serios și, mai cu seamă, de pătruns de ceea ce spune. Am realizat grozăvia târziu, mult prea târziu, când deja pentru nici unul dintre noi nu mai era cale de Întoarcere. L-am urmărit cum sorbea satisfăcut din ceașcă, pe măsură ce trăsăturile feței i se destindeau. Când m-a Întrebat „cu ce vrei să Începem?”, era pe deplin relaxat. - Cu Începutul, dacă n-aveți nimic de obiectat. - Nu ești foarte precaut, dar... facă-se voia dumitale!, a surâs Îngăduitor Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de cinema. Îmi acordam zece minute ca să-mi Înregistrez textul În memorie (astăzi mi-ar trebui două ore!) și - să zicem - douăsprezece minute să fac baie, să mă Îmbrac (cu ajutorul lui Ivan), să fug jos ca să dau pe gât o ceașcă de cacao călduță de pe suprafața căreia pescuiam din mijloc un rotocol de pieliță cafenie boțită. Diminețile erau aglomerate și activități precum lecțiile de box și de scrimă pe care mi le dădea un franțuz foarte elastic, Monsieur Loustalot, fost Întrerupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a oftat: — Ai ajuns, deci, și aici. Știam că o să vii într-o dimineață în halul ăsta. — Știai pe dracu’, am bodogănit. Ce poți să știi tu. Ai dat aseară în bobi sau te-ai apucat să studiezi zațul din ceștile alea pe care le tot cari? Ai trecut la pase magnetice, ce faci de spui că știai c-o să mă vezi așa? Când nici eu nu mai știu dacă-s chiar eu. Am știut, pe bune. Cu sufletul am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai adevărat decât întreaga ta viață. Am intrat la „Capșa“ și am săvârșit ritualul ceaiului. Dom’ Argint încă mai servea. Abia se mai mișca, încins cu fața aceea de masă scrobită, aducând încet, ca pe trofee bine păzite, ceainicul, zaharnița, ceștile, cleștii pentru zahăr, oul acela argintat pentru esență și toate celelalte ale unui ceai cu dichis. Se chinuia bietul om să mai păstreze ceva din vechile ritualuri ale anilor de demult, bucurându-se când niște tinerei ca noi chiar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o mână. — Ce-ai zis, dragă? — Oh, nu trebuia să te miști - nu-i nimic important. Doar că nu mai avem de nici unele și n-am ajuns încă la cumpărături, atâta tot. Mă duc într-o clipă. Beau întâi o ceașcă de ceai. Vrei și tu una? M-am uitat la el și i-am zâmbit punând ceainicul la fiert. Își împinsese ochelarii de citit pe creștetul capului, arătând, chiar mai mult decât de obicei, ca un profesor excentric. Sau așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
când în când, are și ea aceleași gânduri ca mine. Mă duc să iau niște pui și fac una dintre specialitățile mele. Știu că raportul ăsta te termină și probabil ești epuizată. Du-te direct acasă și fă-ți o ceașcă de ceai. —Charlie, sună extraordinar. Dar ziua ta cum a fost? Ce fel de... — N-a fost rea deloc. N-a fost o zi rea. Am reușit să... —Dragă, iei, te rog, o sticlă ca lumea de vin roșu? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a mima normalitatea. Am rezistat tentației de a mă duce mai repede la culcare, astfel încât să nu trezesc suspiciuni, dar am inventat o scuză la scurt timp după ce am încărcat mașina de spălat vase, am dat pe gât rapid o ceașcă de cafea și m-am dus sus. În vreme ce mă dezbrăcam, am împins spre fundul minții revelația extraordinară pe care o avusesem la tribunal și m-am păcălit să o ignor, chinuindu-mă neobișnuit de mult să îmi curăț dinții. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Lupu. În capătul străzii, bătrâna își flutură discret degetele în dreptul buzelor, apoi dispăru. Motanul rămase neclintit, statuie de catifea cu ochi transparenți agățați de geamul ud. În birou mirosea a cafea și a tutun Virginia. Inspectorul Stanley de la Interpol puse ceașca pe birou. Avea un obraz roșcovan, bătut de vânt, trăsături osoase și o privire extrem de fixă. Mustața blondă camufla buza de sus. Cea de jos, răsfrântă, îi dădea un aer senzual și capricios. " Impresie falsă", gândi maiorul Cristescu. Avusese prilejul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
puteți refuza nici dumneavoastră. Aveți aici un ștergar brodat. Bietei Valerica îi plăcea atât de mult să coasă! O adevărată maestră... Să nu uit, mister Stanley! Când mai veniți în București nu mă ocoliți. Sânt totdeauna încîntată să ofer o ceașcă de ceai prietenilor mei. ― Nu ne-ați spus noua dumneavoastră adresă, râse Cristescu. ― Dumnezeule! Mi-e greu să-mi dau seama de ce am fost convinsă că o cunoașteți. Am o garsonieră pe Strada Toamnei 16-B. Acum, vă rog să mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din zbor. ― Ai răbdare, Mirciulică, șopti bătrâna. Am să-ți povestesc totul. Preparăm doar ceaiul și pun un capot pe mine. E o vreme oribilă... Se întoarse peste zece minute din chicinetă aducând un platou marc. Așeză în fața motanului o ceașcă de lapte, în care picură un deget de rom, apoi își turnă ceaiul. Adăugă o lingură de frișcă și începu să muște din felia groasă de cozonac. Frigul și ploaia îi coloraseră obrajii cu o nuanță delicată de roz. Capotul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu văd nici un motiv să nu fii elegantă la tine acasă. M-am străduit totdeauna să înțeleg femeile pentru care oglinda nu înseamnă nimic altceva decât strada sau o vizită. Trebuie să-ți facă plăcere să te privești. Sorbi din ceașcă, o umplu din nou cu frișcă, apoi ciuguli o stafidă din miezul pufos. ― N-ai idee, Mirciulică, pe cine am cunoscut astăzi! Nu, oricât te-ai strădui, asta n-ai s-o reușești. Închipuiește-ți, chiar pe mister Stanley căruia i-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dacă ai de gând să înșeli pe cineva, nu i-o trânti în față". Ți-am spus doar, n-avea cine știe ce spirit... Încă o linguriță de rom? Încep să cred cu adevărat că exagerezi. Apucă sticluța și turnă în ambele cești. ― În realitate, nu are cum să-mi strice o picătură, mai ales după umezeala de afară. Când am intrat în casă, mâinile îmi erau mai reci decât o bucată de gheață. Vrei un pișcot? Atunci putem strânge masa. Mirciulică rămase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
A avut parastas în familie, pesemne..." Îl luă gura pe dinainte. ― Condoleanțele mele. Maiorul râse. ― Sânt din partea Melaniei Lupu. Îi face plăcere că vă întîlniți mereu, deși i se pare totuși că o eviți. E nerăbdătoare să-ți ofere o ceașcă de ceai... Azimioară se holbă câteva clipe și dădu din mână edificat: ― Își bate joc de noi! * Raul Ionescu îl măsură lung. Era un bărbat înalt, cu privirea întunecată. Farurile unei mașini îi prinseră câteva secunde obrazul și Scarlat întoarse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]