3,772 matches
-
limba de cerul gurii. Vecinii au și carpetă pe perete, deasupra patului, cu o femeie aproape dezbrăcată, între niște flori mari, cu un câine flocos la picioare. N-am mai văzut niciodată o femeie așa. Sunt și niște coarne de cerb, el e vânător, are costum verde cu petlițe și cizme și pușcă în husă, ne-a dat și nouă odată o pasăre, un fazan i-a zis, mai mică decât o găină și cu pene cenușii și albastre, greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la inimă! Am plâns, cât sunt eu de bărbat, am plâns când te-am ascultat. Ce s-ar fi bucurat și Costache să te audă! Uite, asta-i pentru tine, am ales cea mai frumoasă pătură, e nouă, are niște cerbi pe ea. Și ia și sticla asta de țuică, de la mine. Fănele, vii și la parastas, nu? E-acasă la ei, Tinca săraca s-a pregătit cum a putut, au făcut femeile de toate. - Bogdaproste... Săru’ mâna, tanti Tinca... Blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de țuică de caise, trasă de două ori, făcută de el. Mi-a zis c-ar vrea tare mult să te cunoască, poate te duci la el într-o bună zi. - Ia să văd... E frumoasă, să știi, așa, cu cerbii ăștia care pasc, cu copaci, e moale. - Mă gândeam eu c-o să-ți placă. - Bine... Dar nu trebuia să bei ca porcul! Ce-au zis vecinii care te-au văzut urcând pe șapte cărări? *** Țăndările unei imagini care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
iertați nici copiii, pentru că se trag dintr-un neam ticălos. Vreo câțiva, poate, vor scăpa, pentru că în ziua în care Stațiunea o va porni la vale - peste un an, doi sau zece - ei vor alerga să prindă un pui de cerb, alb, ce se va ivi pe creste. Povestea Magistratului și a nefericitei lui iubite, Caravella, e - de-acum - aproape uitată; despre întâmplările, recente, petrecute în catacombele Domeniului, se vorbește doar în șoaptă: locuitorii simt că se va petrece ceva rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
distanțate unele de altele. În centru, pomul cunoștinței binelui și răului, plin de fructe. Scena se impune prin mulțimea animalelor, unele stând, iar altele în plină mișcare. Dintre animalele reprezentate se pot identifica: cai, căprioare, câini, vulpi, urși, lupi, lei, cerbi, elefanți, etc. Sunt și numeroase reptile, o broască țestoasă și multe păsări ce zboară în zare. Multe animale sunt în starea lor naturală, iar altele sunt redate în chip fantastic. Se văd și două figuri omenești, Adam și Eva, destul de
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cu sulița. Pe glafurile ușii de intrare în pridvor sunt două figuri de sfinți în mărime naturală: Sfântul Gherasim și Sfântul Anastasie. În dreapta, sub arborele lui Iesei este reprezentată legenda lui Plakidis, un cavaler care aleargă cu arcul după un cerb, dar, vede între coarnele lui chipul lui Iisus și refuză să tragă cu arcul. Pe intradosurile nișei nordice, sub arborele lui Iesei sunt, de asemenea, două figuri de sfinți: Sfântul Mercurie și Sfântul Nichifor. Pictura din pridvor este mai bine
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lui Thomas era clădit pentru confruntări, lupte adevărate, bătăile la care participa uneori - Întrerupte de poliție tocmai cînd se Încingeau mai tare - nu epuizau complet pornirile ancestrale de vînător. Pe străzile din Copenhaga nu erau nici lupi sau urși, nici cerbi sau măcar iepuri, și nici În alte orașe. Prea multă vitalitate pentru un viitor profesor de etică. Ar fi rîs o săptămînă Thomas, două, dacă asta i-ar fi spus cineva, atunci, că-i va fi dat să ajungă dascăl
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Nu puteam risca să fiu aproape arestată de două ori în douăzeci și patru de ore. M-am uitat în jur. Nu îndrăzneam să înaintez, dar nici nu mă puteam întoarce. M-am tras într-o firidă întunecoasă, sub un cap de cerb împăiat. Încordată, am văzut cum se deschide ușa și apare o siluetă. Am tresărit. Era Charlie. Ce căuta aici? Nu era în drum spre LA? S-a uitat glonț la mine. Părea și mai șocat decât mine. Ah, Dumnezeule, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
astru poartă lângă astru/ răzbunându-mă-n albastru"; dimensiunea adâncului: "Coboară-n lut părinții rând pe rând... ei vor să fie rădăcinile/ prin care ne prelungim pe sub pământ"; infinita depărtare: "A iubi aceasta vine/ tare de departe-n mine"; pe cerbul "cu stea în frunte" nu "crângul cu ciutele" nici "cărarea cu iezerul" îl cheamă, ci "depărtările... erele, sferele". Ca și la Eminescu, nemărginirea dă proporții de eveniment cosmic iubirii și celorlalte stări sufletești: În ceasul acela de alchimie cerească/ silirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
primăvară, Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară, Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic. Liră de argint, Sihleanu, - Donici cuib de-nțelepciune, Care, cum rar se întîmplă ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnată. S-a dus Pan, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb. Eliad zidea din visuri și din basme
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în piept. {EminescuOpI 100} POVESTEA CODRULUI Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, Măriei Sale. Lună, Soare și Luceferi El le poartă-n a lui herb, Împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb. Crainici, iepurii cei repezi Purtători îi sunt de vești, Filomele-i țin orchestrul Și izvoare spun povești. Peste flori, ce cresc în umbră, Lângă ape, pe potici, Vezi bejănii de albine, Armii grele de furnici... Hai și noi la craiul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aproape Noi ne-om strânge piept la piept... O auzi cum chiam-acuma Craiul sfatu-i înțelept! Peste albele izvoare Luna bate printre ramuri, Împrejuru-ne s-adună Ale Curții mândre neamuri: Caii mării, albi ca spuma, Bouri nalți cu steme-n frunte, Cerbi cu coarne rămuroase, Ciute sprintene de munte - Și pe teiul nostru-ntreabă: Cine suntem, stau la sfaturi, Iară gazda noastră zice, Dîndu-și ramurile-n laturi: O, priviți-i cum visează Visul codrului de fagi! Amândoi ca-ntr-o poveste Ei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să le-ascult; În al umbrei întuneric Te asamăn unui prinț, Ce se uit-adînc în ape Cu ochi negri și cuminți; Și prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cârdului de cerbi; Eu te văd răpit de farmec Cum îngîni cu glas domol, În a apei strălucire Întinzând piciorul gol Și privind în luna plină La văpaia de pe lacuri, Anii tăi se par ca clipe Clipe dulci se par ca veacuri". {EminescuOpI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
uita numai la munte, poate comori nenumărate mă așteaptă acolo, sus, poate aur și pietre, poate alte hârtii cu harta Europei mă așteaptă înăuntru... Din când în când, trăgea spre Împăratul Kogaion, spre vârf, cu arcul făcut din corn de cerb și curbat cu vână de cal, lua câte o săgeată înmuiată în venin de viperă și trăgea în sus, vroia să-l enerveze pe zeu și să-i deschidă Moșul poarta peșterii. — Vei intra, dar vei fi judecat!, tuna zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Enescu Și cuta ce-ți apare, fără să vrei, pe frunte, Când în apus de soare, îți cântă Porumbescu... Colțul căzut din stâncă și stropul cel de apă, Nisipul de pe albii, bobul născut din tină, Ramul bătut de vânturi și cerbul ce se-adapă, Iubirea dintre oameni, trăirea cea deplină... E plaiul ce ne-aduce respect și bucurie, Iubirea de aproape, aici unde trăim Și toți acei ce sincer, vom spune cu tărie, “Atunci când se impune, luptăm și ne jertfim”...
CE-I ?ARA? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83762_a_85087]
-
Fribourg, mi s-a încurcat printre picioare o vulpe. Era roșie, avea o coadă lungă și o privire înțeleaptă. Atunci mi s-a părut de-a dreptul fabulos, cu timpul am aflat că Fribourg e o mică pădure cu vulpile, cerbii și lamele ei, neobișnuit fusese doar faptul că vulpea aștepta în fața cabinei să termin de vorbit. E adevărat că vorbesc cam mult la telefon, dar de scris acum mi-e imposibil. La spitalul cantonal (totul e „cantonal“ aici) scriam instalată
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
ele auzită, le scoate din minți, le agită. le adun, le vorbesc, le rânduiesc, neliniștită să aflu că noaptea își depune în ele ouăle ei fermecate. indiferente în ochi mă privesc, tot așteptând să fie însărcinate. pietre nebune, le spun, cerbul nopții nu pe voi vă caută, vă nimeresc pentru dulcea, încrâncenata lui plăcere, dar tot sterpe vă lasă, atât de dense, de adunate în voi, în strălucirea voastră în zeci de culori, din focuri imemoriale trasă. când din vis mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Își poate gâsi hrana, nu mai poată să zboare. Constat la el ceea ce toată lumea știe: cum se degradează făpturile În captivitate. Un pui minuscul de rață sălbatică a Încremenit În mijlocul ochiului minuscul, verde, de apă. Aproape de mal, grupul statuar al cerbului Încolțit de câini. Cerbul Îngenuncheat, Încolțit de câinii care i se urcă, lătrând, pe coapse, pe spinare, pe gât, colții lor de piatră Înfipți, pentru totdeauna, În carnea lui de piatră, coroana grea atingând cu rămurișul ei Încâlcit soclul Înecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu mai poată să zboare. Constat la el ceea ce toată lumea știe: cum se degradează făpturile În captivitate. Un pui minuscul de rață sălbatică a Încremenit În mijlocul ochiului minuscul, verde, de apă. Aproape de mal, grupul statuar al cerbului Încolțit de câini. Cerbul Îngenuncheat, Încolțit de câinii care i se urcă, lătrând, pe coapse, pe spinare, pe gât, colții lor de piatră Înfipți, pentru totdeauna, În carnea lui de piatră, coroana grea atingând cu rămurișul ei Încâlcit soclul Înecat În roșul lalelelor, jetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ca un țârâit În pietrișul aleii. Și acum, Christa l-a și zărit: un ghem cenușiu care se rostogolește peste straturile viu colorate. Tot mai mic, tot mai departe. —Un iepure, Traian! Nu, acolo, la dreapta, am spus! Lângă statuia cerbului! La dreapta, nu la stânga... Ochii lui, cu verdele-albăstriu diluat de sticla groasă a ochelarilor, rătăcesc, derutați, În imensitatea ordonată a parcului. —La dreapta?... Unde la dreapta? A, da! Uite-l! —... Când văd iepurași, totdeauna mă gândesc la o figurină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să revii în Bărăganul prins de zări cu ntinderile aurii. Bujorii-mi plac când se desfac, în pânza dorului îi țes și nu mai știu cum pot să fac să-mi ieși în cale și să-ți ies. Am șapte cerbi și am să-i scot așa cum inima azi mi-i plină de aripi ca să fii tu, poezie, peste tot. Schei, 1957 Zboruri Scriu cu-ndemnul poeziei și al dragostei avânt plutesc peste-acest pământ cu aripile armoniei. Simt că am în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
universitare Profa ne dictează mai blazat, mai viu, acuși e amiază, colegele scriu... Dacă înebunește scrie fiecare, cine mai gândește - n sala asta oare?!. Decât toate-aceste dictate de profă, beau mai bine-o cofă de licori celeste. Visul ca un cerb e la toate chemările inima când fierbe iau în brațe zările. Pe-acolo, pe sus văd mai nuanțat câte s-ar fi spus astăzi prin dictat... Largul infinit m-ajută oleacă; Doamne, în sfârșit! Dictatoarea pleacă... Am scăpat de-o
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Zile și nopți, cum scrie Crainic, lumini și umbre, cum spun alții; cât e de trainic acest tainic verde al brazilor înalții... Coboară cerul să ne scape cu-adâncul lui greu de nțeles; naiadele, ce ies din ape țes vulturi, cerbi și visuri țes. E-o feerie peste toate - ncercările acestei vieți; destinul din adâncuri scoate atâtea zâne și poeți. Iubirile de mult trecute, inelele din legământ și ndemnul care-mi spune nu te da niciodată om înfrânt. Sunt culmi ascunse
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ca și cum ceva foarte mare s-a tăvălit pe jos. Poate un urs ori alt animal foarte mare s-a jucat, rostogolindu-se de mai multe ori. Nu sunt urși pe aici, rosti Ileana foarte încet. Atunci un bivol ori un cerb, habar n-am. Nici din ăștia nu sunt, îi răspunse la fel de încet Ileana, dând ocol zonei și cercetând foarte atentă vârfurile arbuștilor rupți. Ce cauți? întrebă polițistul curios. Resturi de păr din blana animalului de care vorbești tu. Dacă presupunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care străjuia pădurile din jur. Un cioban le spuse călăreților că zărise două umbre, care se furișau spre Podu de Lut, tăind de-a curmezișul pășunile. O bănuială lumină mintea ascuțită a căpitanului Grigorie: fugarii căutau să ajungă la Fântâna Cerbului, o poiană din apropiera așezării numite Vitejeni, ai căror locuitori fuseseră înzestrați cu pământuri de însuși marele Ștefan. Iar diacul Radu fusese crescut de starostele așezării! Pâlcul de călăreți cotiră spre Podu de Lut, urmând cărarea ce ducea la intrarea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]