4,545 matches
-
underground", asociată noii muzici. Rock-ul ajunge în opoziție cu muzica ușoară, atât stilistic, dar și prin ideologia promovată. (Trebuie reamintit faptul că muzica rock s-a numit pentru multă vreme, aproximativ până la jumătatea anilor șaptezeci, muzică a „formațiilor de chitare electrice”.) Numele câtorva interpreți de muzică ușoară românească de după cel de-al doilea război mondial, Aurelian Andreescu, Elena Cârstea, Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Stela Enache, Luigi Ionescu, Horia Moculescu, Margareta Pâslaru, Gică Petrescu, Angela Similea, Dan Spătaru, Aura Urziceanu. Pentru
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
de înregistrări particulare din Timișoara și o înregistrare făcută la studioul de radio și televiziune Novi Sad din Sebia. Formația cu care a făcut majoritatea înregistrărilor sale se numește Virtuozii Banatului și este alc din Ionicuț Butan - clarinet; Remus Vălungan - chitară acustică; Mircea Ardeleanu - țambal; Costel Haida - contrabas; Ilie Vincu - vioară și Radu Vincu - vioară. Un artist de excepțional dar de o modestie covârșitoare, nu este numai un interpret ci mai ales un talentat creator. Cântecele sale au depășit de mult
Petrică Moise () [Corola-website/Science/307623_a_308952]
-
(n. 19 decembrie 1960, București) este un chitarist și compozitor român de origine armeana, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Începe studiul chitarei la 14 ani că autodidact și este atras de jazz încă din adolescență, dintre preferații săi făcând parte Radu Goldiș, Joe Pass, Wes Montgomery, Pat Matino și George Benson. În anul 1976 intra în primul grup alcătuit cu fratele său
Capriel Dedeian () [Corola-website/Science/306474_a_307803]
-
jazz încă din adolescență, dintre preferații săi făcând parte Radu Goldiș, Joe Pass, Wes Montgomery, Pat Matino și George Benson. În anul 1976 intra în primul grup alcătuit cu fratele său, saxofonistul Garbis Dedeian, bateristul Tudy Zaharescu și Mario Dumitrescu (chitară baș). Începând din anul 1980, cântă prin diverse localuri de noapte și restaurante, exersând în acest timp diverse genuri muzicale. În paralel cu studiul chitarei elaborează primele compoziții, iar în 1982 își alcătueste primul cvartet de jazz rock, care îi
Capriel Dedeian () [Corola-website/Science/306474_a_307803]
-
primul grup alcătuit cu fratele său, saxofonistul Garbis Dedeian, bateristul Tudy Zaharescu și Mario Dumitrescu (chitară baș). Începând din anul 1980, cântă prin diverse localuri de noapte și restaurante, exersând în acest timp diverse genuri muzicale. În paralel cu studiul chitarei elaborează primele compoziții, iar în 1982 își alcătueste primul cvartet de jazz rock, care îi mai are în componență pe: Sorin Raicovescu (claviaturi), Dragoș Docan (chitară baș) și Eugen Nichiteanu (baterie). Grupul activează prin cluburile bucureștene până în 1984. Din această
Capriel Dedeian () [Corola-website/Science/306474_a_307803]
-
noapte și restaurante, exersând în acest timp diverse genuri muzicale. În paralel cu studiul chitarei elaborează primele compoziții, iar în 1982 își alcătueste primul cvartet de jazz rock, care îi mai are în componență pe: Sorin Raicovescu (claviaturi), Dragoș Docan (chitară baș) și Eugen Nichiteanu (baterie). Grupul activează prin cluburile bucureștene până în 1984. Din această perioadă au rămas compozițiile „Noaptea”, „Amintiri '82” și „Cafeaua de dimineață”. La Gala Premiilor de Jazz 2010, grupului " & Jazz Challenge" i s-a acordat premiul „Confirmarea
Capriel Dedeian () [Corola-website/Science/306474_a_307803]
-
îndeosebi pentru concertul aniversar „Capriel Dedeian 50 Birthday Concert” de la Sala Arcub. La Gala Premiilor de Jazz 2015, grupului "Ethnotic Project" i s-a acordat premiul „CD-u anului”secțiunea etno, Pentrul discul "Șapte scări" relizat la Soft Records, Capriel Dedeian (chitară) făcând parte din componente grupului. The Tell-Tale Heart (2013) regia : Vlad Genescu Armenopolis suflet armenesc (2014) regia : Florin Kevorkian și Izabela Bostan Kevorkian [http://www.mdvstudio.ro/armenopolis-suflet-armenesc.aspx <nowiki>[4]</nowiki>] Noravank (2014) regia : Florin Kevorkian și Izabela Bostan
Capriel Dedeian () [Corola-website/Science/306474_a_307803]
-
STONE FIXION s-a format în decembrie 2000,din muzicieni care au activat în diferite grupuri din zona rock a Timișoarei (Radical din val ,Dian,Se.Do.Al.,Era ticăloșilor,Blame,Fragil,Vals hedone).Membrii fondatori au fost POPOVICI SERGIU-MIHAI(CHITARĂ,VOCAL) și ALIN RUSU (TOBE) care din perioada RADICAL DIN VAL aveau o seama de proiecte ,cel mai important fiind SE.DO.AL.,grup din care mai făceau parte muzicieni importanți din rock-ul timisorean.Practic începutul STONE FICTION este
Stone Fixion () [Corola-website/Science/302665_a_303994]
-
din acei ani se află în cea mai mare parte în fonotecile Televiziunii și Radiodifuziunii Române (existența unor înregistrări personale, de amator din acei ani este greu de crezut). Grupurile de muzică rock erau numite în această perioadă „formații de chitare electrice”, cuvântul "rock" fiind netolerat de către regim; mai târziu se va apela și la alte titulaturi, cea reală fiind folosită prea rar. De asemenea, trebuie reținut faptul că muzica rock se reprezenta pe două „scene”: cea oficială (la televiziune, în
Muzică rock românească () [Corola-website/Science/313108_a_314437]
-
în cadru intim, unde politica oficială era abandonată, ba chiar ironizată și hulită). Imboldul necesar pentru popularizarea muzicii rock în România a fost difuzarea filmului britanic "Tinerii" ("The Young Ones", 1961), care relata obținerea succesului de către o formație fictive de chitare electrice - în film apăreau cântărețul Cliff Richard și formația The Shadows. Pornind de la sonoritățile la modă, în primii câțiva ani de rock românesc a fost imitată muzica formațiilor britanice de muzică rock and roll, iar mai apoi de muzică beat
Muzică rock românească () [Corola-website/Science/313108_a_314437]
-
(The London în Statele Unite ale Americii) este o formație de rock alternativ înființată în Londra, ce a reprezentat una din bazele mișcării britpop din Anglia. Au devenit cunoscuți în formula Brett Anderson (voce), Bernard Butler (chitară), Mat Osman (bas) și Simon Gilbert (tobe). În anul 1992, Suede au fost descriși drept „cea mai bună trupă debutantă din Marea Britanie”, atrăgând o doză considerabilă de atenție din partea presei muzicale britanice. În anul următor, albumul lor de debut, intitulat
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
pentru a începe lucrul la cel de-al treilea album de studio. "vezi articolul Coming Up" În ianuarie 1996, Suede au cooptat un nou membru, Neil Codling, care era văr cu Simon Gilbert, și care cânta la claviatură și la chitară. Prima sa apariție alături de formație a fost în cadrul unui concert organizat pentru membrii fanclubului oficial, la Hanover Grand, care s-a dovedit a fi una dintre cele mai importante apariții live ale trupei. Setlistul scurt, fără cântece din perioada lui
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
din partea fanilor, cu toate că a propulsat din nou trupa pe locul întâi în topul britanic. Anderson a declarat că dorea să lanseze un album mai puțin emoțional decât precedentele, descriind "Head Music", un material focalizat mai degrabă pe sintetizator decât pe chitară, drept cel mai experimental album de până atunci și precizând că schimbarea se datora în mare măsură producătorului, Steve Osborne (cunoscut pentru colaborările cu Happy Mondays și New Order). Opiniile criticilor în privința "Head Music" au fost împărțite: unii l-au
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
din nou categoria Best Dance la MTV Romania Music Awards și, pentru al doilea an consecutiv, este nominalizată la categoria Best Romanian Act la premiile MTV Europe Music Awards. Totodată, în 2004, trupa lansează în România single-ul "De ce plâng chitarele", o versiune cover a faimoasei piese din repertoriul legendarei formații Noroc, din anii '70. Succesul mondial al trupei O-Zone vine în 2003, odată cu lansarea piesei "Dragostea Din Tei" (cunoscută și ca "Numa Numa song"), care aduce recunoaștere mondială trupei
Dan Balan () [Corola-website/Science/304045_a_305374]
-
Listen” este un cântec rhythm and blues scris într-o tonalitate majoră. Înregistrarea este compusă având la bază măsura de trei pătrimi și include un ansamblu de orchestre de coarde. Alături de ritmurile de pian acustic, instrumentalul cuprinde: bass, violoncel, tobe, chitare, instrument de percuție, viole și viori. „Listen” urmează formatul strofă — refren, cel din urmă fiind repetat pe durata piesei. În contextul filmului, personajul lui Knowles, Deena, reprezintă o femeie fără personalitate, dominată de soțul său Curtis (interpretat de Jamie Foxx
Listen (cântec) () [Corola-website/Science/309035_a_310364]
-
mașina lui Piotr Kozieradzki, în timpul unei călătorii alături de Piotr Grudziński. S-a născut în capul lor ideea de a cânta muzică neoprogressive. Această idee a fost materializata mai tarziu, sub forma unei trupei - Riverside . La acea vreme, Grudziński cântă la chitară în trupa metal Unnamed, în timp ce Kozieradzki cântă la tobe în formațiile death metal Hate și Domain. Spre surprinderea lui Grudziński, "Clutching at Straws", un cântec de grupul neoprogressive Marillion, se auzea prin difuzoarele mașinii lui Mittloff. S-a dovedit că
Riverside (formație) () [Corola-website/Science/330663_a_331992]
-
pe departe cu ceea ce învăța el la școală pe atunci în anii izolării culturale comuniste. Din acel moment, toate energiile încep să se canalizeze într-un singur țel: ROCK! În 1982 este luat în armată unde își ia cu el chitara. Șabloanele impuse de regimul militar și lipsa de libertate l-au întărâtat și mai mult visând la ziua când se va întoarce acasă și își va întemeia o formație. Această zi a venit în Iunie '83. După aceasta a fost
Octave Octavian Teodorescu () [Corola-website/Science/325904_a_327233]
-
cosmică, creatoare a imaginii infinitului”." Ciprian Tănăsescu menționa într-o recenzie din 1992 a discului Secretul Piramidelor din revista Săptămâna referitor la aceeași piesă Ochii Planetei: ""Sonoritățile oarecum exotice ale piesei ne pregătesc pentru ce va urma. Alternând riff-urile de chitară cu linii melodice instrumentale suprapuse cu o vizibilă (ori poate ar trebui să spun audibilă) tendință spre grandios."" Același autor făcea referință la sound-ul Octave într-un alt articol din aceeași revistă definindu-l ca pe o "“adaptare a fluidității
Octave Octavian Teodorescu () [Corola-website/Science/325904_a_327233]
-
mediul folcloric românesc, violoncelul este numit broancă sau gordună; în perioada interbelică, instrumentul era cunoscut în România și sub denumirea de cello (împrumut din limba engleză). Interpretul la violoncel se numește violoncelist. Dimensiunile instrumentului sunt comparabile cu cele ale unei chitare. El are patru coarde acordate în cvinte perfecte, cea mai gravă având sunetul do din octava mare (celelalte sunt: sol, re și la) - de altfel, acordajul violoncelului este identic cu cel al violei, însă la o octava inferioară. Aspecte fizice
Violoncel () [Corola-website/Science/313464_a_314793]
-
s-a născut pe 17 iunie 1972, în Onești, județul Bacău, România. A absolvit liceul "Nadia Comăneci", profilul filologie; și Școala populară de Arta, secția canto. Cu susținerea mamei sale Cristina a urmat cursuri de canto, de pian și de chitară, chiar dacă era nevoită să facă zilnic naveta Onești-București. Și-a început cariera muzicală pe scena folk, alături de sora sa. Debutul său oficial a avut loc în cadrul festivalului de la Mamaia din 1991, unde s-a numărat printre cei 8 câștigători aleși
Cristina Spătar () [Corola-website/Science/333767_a_335096]
-
a învins pe Scott Steiner, Șamoa Joe și Christian Cage într-un meci Road to Victory pentru șansa la titlu la Hard Justice. La Hard Justice, Sting a pierdut meciul cu Jeff Jarrett după ce Cage l-a lovit cu o chitară. La Bound for Glory unde meciul era Titlu vs. Carieră, Sting l-a învins pe Jeff Jarrett după un Scorpion Deathlock, unde Kurt Angle a fost arbitru special, iar Sting a devenit campion NWA. La Genesis, Sting a pierdut meciul
Sting (wrestler) () [Corola-website/Science/307662_a_308991]
-
a primit recenzii bune și foarte bune din partea criticilor. "Site"-ul Lords of Metal i-a acordat 92 de puncte din 100; criticul Michiel Barten (Lords of Metal) a precizat: "„În vreme ce claviaturile și aranjamentele orchestrale sunt strălucite, după părerea mea, chitarele nu sunt îndeajuns de convingătoare. De la bun început, acest fapt e determinat de poziția dezavantajoasă în cadrul mixajului (în comparație cu claviaturile și orchestra), dar și de aportul modest la melodică și în desfășurarea temelor muzicale, acesta limitându-se la riff-uri construite pe
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
piese în care apare vocea Simone Simons sunt de fapt versiuni alternative ale cântecelor incluse pe "Consign to Oblivion", care a fost lansat în același an. Mark Jansen a descris albumul fiind o parte din Epica, însă „fără cântat, fără chitare, fără bas, fără tobe.” De-a lungul anilor 2005 și 2006, Epica a pornit în primul turneu de amploare de-a lungul Americii de Nord, cântând alături de formația Kamelot. După încheierea turneului, bateristul formației, Jeroen Simons a părăsit grupul, dorind să experimenteze
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
depăși diferențele de suprafață și de a-și descoperi adevărata natură, universal valabilă. La producerea albumului a ajutat Sander Gommans, care a creat grohăiturile de pe cântecul „Death of a Dream ~ The Embrace That Smothers part VII”. Olaf Reitmeier a introdus chitare acustice în cântecul „Chasing The Dragon”. Amanda Somerville, Gialt Lucassen și Jaff Wade se numără printre vocile ce apar pe album. Cu ocazia acestui disc, Mark Jansen își încheie colecția de cântece „The Embrace that Smothers”: patru dintre piesele incluse
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
include progresiv în compozițiile lor; cu o atmosferă ce aparține totuși de tipul gotic. Criticul Eduardo Rivadavia (Allmusic) comentează la adresa stilului muzical al formației: „atracția ține de sondarea contrastului clar-obscur în echivalent sonor. Tensiunea chinuitoare dată de riff-urile apăsătoare de chitară și de bateria foarte energică vin în contact cu sonoritatea complexă, însuflețită și dulce a aranjamentelor pentru coarde sau orchestră.” Epica folosește aceeași marcă aplicată de alții formații de metal simfonic și gotic: „două extreme: grohăituri și brutalitate într-o
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]