KorAP: Find »[drukola/base=cină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...131 132 133 ...261 >

6,513 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

pe nume Harry Brightman (mai multe despre el ceva mai încolo). În majoritatea cazurilor, dimineața îmi pregăteam micul dejun acasă, dar, pentru că îmi displace să gătesc și nici nu am talent pentru asta, mîncam de cele mai multe ori de prânz și cină prin restaurante - întotdeauna singur, întotdeauna cu o carte deschisă în față, întotdeauna mestecând cât mai încet, pentru a prelungi cât mai mult masa. După ce am testat mai multe posibilități prin apropiere, m-am oprit asupra lui Cosmic Diner ca loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Orange, New Jersey. Tom tocmai absolvise Cornell, cu rezultate foarte bune și se pregătea să plece la Universitatea din Michigan, cu o bursă de patru ani, pentru a studia literatura americană. Tot ce îi prezisesem se adeverea și îmi amintesc cina în familie ca pe o ocazie plină de căldură, la care toți am ridicat paharele și am închinat pentru reușita lui Tom. Cînd aveam vârsta lui, nădăjduisem să urmez calea pe care o alesese acum nepotul meu. Ca și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
l prezentasem pe Poe când avea unsprezece ani și, pentru că Poe era unul dintre scriitorii de care se ocupase în lucrarea de licență, era normal să vrea să îmi povestească despre ea - și normal ca eu să vreau să ascult. Cina se sfârșise și toți ceilalți ieșiseră să stea în curte, dar Tom și cu mine am rămas în sufragerie, să bem restul de vin. — În sănătatea ta, unchiule Nat, a zis el, ridicând paharul. — Și a ta, Tom, i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
prezență servise ca element de echilibru în viața ei. Apoi însă el plecase la colegiu, iar Rory scăpase de sub control - mai întâi fugind la New York și apoi, după o scurtă împăcare cu mama ei, dispărând spre zări neștiute. La vremea cinei festive date în cinstea absolvirii lui Tom, născuse deja un copil nelegitim (o fetiță pe nume Lucy), se întorsese acasă atât cât să lase copilul în poala surorii mele și dispăruse iar. La moartea lui June, paisprezece luni mai târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
de ore ca să o facă pe Flora să reînceapă să își ia medicamentele și o săptămână întreagă ca să o convingă să se întoarcă la mama ei, la Chicago. A doua zi după plecarea ei, l-a invitat pe Tom la cină la Mike & Tony’s Steak House, pe Fifth Avenue, și, pentru prima dată de la eliberarea din închisoare, cu nouă ani în urmă, și-a mărturisit trecutul, întreaga poveste brutală a vieții irosite cu îndărătnicie, râzând și plângând, pe rând, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
dolari. Dat fiind că Harry era omul de fațadă - deci cel care își risca reputația - falsificatorii au convenit să împartă în șaptezeci și treizeci la sută. Cincisprezece ani mai târziu, în timp ce i se destăinuia revărsându-se lui Tom, la o cină în Brooklyn, i-a descris lunile acelea ca pe perioada cea mai amețitoare și mai chinuitoare din viața lui. Era prins într-o stare de teamă permanentă, după spusele lui, și totuși, ignorând groaza, ignorând convingerea că avea să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
ei se împrieteniseră cu un doctor specializat în chirurgia plastică pe nume Andrew Levitt, un colecționar prosper care cumpărase de la Harry două lucrări în 1976 și adunase un total de paisprezece până în seara în care Valerie a fost invitată la cină la el acasă, în Highland Park, zece ani mai târziu. De unde era să știe Harry că văduva avea să se întoarcă la Chicago? De unde să știe că Levitt avea să o invite la el acasă - același Levitt căruia îi vânduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
pseudohistrionice și, una peste alta, a trebuit să recunosc că eram impresionat de acest pungaș cu cap de dovleac. Era, poate, un pic obositor, dar nu dezamăgea. La plecarea din anticariat, îi invitasem deja pe Tom și pe Harry la cină, sâmbătă seară. Când am ajuns înapoi acasă era puțin trecut de ora patru. Gândul la Rachel încă mă chinuia, dar era prea devreme ca să o sun (nu se întorcea de la serviciu decât la șase) și, închipuindu-mă ridicând receptorul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
fizic, cât și psihic. Dar nu se făcea să las scrisoarea să mucezească în apartament, de aceea am ieșit și-am expediat-o imediat, dându-i drumul într-una din cutiile poștale din fața oficiului de pe Seventh Avenue. Se făcuse ora cinei, dar nu-mi era deloc foame. În schimb, am mers câteva străzi în plus și am intrat la Shea’s, magazinul de băuturi din cartier, de unde mi-am cumpărat o sticlă de scotch și două de vin roșu. Nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
de ea, bineînțeles, dar ce dracu’ mai pot să fac? — Și tatăl tău. Când l-ai văzut ultima oară? — Acum vreo doi ani. A venit la New York pentru un articol la care lucra și m-a scos în oraș la cină. — Și? — Păi știi și tu cum e. Nu-i prea ușor să vorbești cu el. — Și familia Zorn? Mai ții legătura cu ei? — Puțin. Philip mă invită în New Jersey în fiecare an de Ziua Recunoștinței. Nu l-am simpatizat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
clipa asta, nu vreau să mă mântuiesc decât pe mine. Și pe câțiva dintre cei la care țin. Ca tine, Nathan. Și ca tine, Harry. HARRY: Cum de ești atât de mohorât, băiatule? Te pregătești să savurezi cea mai bună cină de care ai avut parte în ultimii ani, ești cel mai tânăr dintre cei așezați la masa asta și, din câte știu, încă nu te-ai pricopsit cu nici o boală gravă. Uită-te la Nathan. Are cancer pulmonar și nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
aprecia un sfat din partea ta. Sunt aproape sigur că asociații mei sunt corecți... dar nu sută la sută sigur. Iar îndoiala e o povară grea, mai ales când miza e atât de mare. — Atunci ce zici să ne vedem la cină? Doar noi doi. Poți să-mi povestești totul și eu o să-ți spun ce părere am. — Cândva săptămâna viitoare? — Spune o zi și am să fiu acolo. Desprea prostia omenească (2) La ora unsprezece, a doua zi, m-am oprit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
aș fi supărat-o, mi se părea de neconceput să nu reacționeze la ceea ce îi scrisesem. Am stat în casă așteptând să sune telefonul, dar, până la ora nouă, nu s-a petrecut nimic. Chiar dacă hotărâse să amâne convorbirea până după cină, cina trebuie să se fi încheiat până la ora nouă. Un pic disperat, un pic temător, un pic mai mult jenat pentru cât eram de disperat și de temător, mi-am adunat în cele din urmă curajul să formez numărul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
fi supărat-o, mi se părea de neconceput să nu reacționeze la ceea ce îi scrisesem. Am stat în casă așteptând să sune telefonul, dar, până la ora nouă, nu s-a petrecut nimic. Chiar dacă hotărâse să amâne convorbirea până după cină, cina trebuie să se fi încheiat până la ora nouă. Un pic disperat, un pic temător, un pic mai mult jenat pentru cât eram de disperat și de temător, mi-am adunat în cele din urmă curajul să formez numărul ei. Nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
astea), era absolut normal să înceapă să-i facă avansuri odată ce ieșisem eu din scenă. Văduvul vesel și zglobia divorțată. Mă rog, bravo lor. Jay se apropia de șaptezeci de ani, desigur, dar cine eram eu ca să obiectez la o cină sau două cu tangouri și giugiuleli sub clar de lună? Ca să fiu perfect cinstit, nici mie nu mi-ar fi displăcut o porție. — Bună, Edith, i-am spus când a răspuns la telefon. Sunt spiritul Crăciunului trecut. — Nathan? Părea mirată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
prânzul la Cosmic Diner. Trec și acum pe lângă el în fiecare zi, în plimbările pe care le fac pe Seventh Avenue, dar încă nu mi-am putut aduna curajul să mai intru. Afaceri necurate În seara aceea (joi), am luat cina împreună cu Harry la Mike & Tony’s Steak House, de la colțul lui Fifth Avenue cu Caroll. Era același restaurant unde îi făcuse tulburătoarele mărturisiri lui Tom, cu câteva luni înainte și cred că l-a ales pentru că acolo se simțea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
îmi zburau către Marina și idiotul de bărbatu-său, către întregul lanț de împrejurări nenorocite care mă dusese la cumpărarea blestematei de bijuterii de la M.F.P. Dar șeful lui Tom era în formă în seara aia și, cu ajutorul unui scotch înainte de cină și al vinului băut la farfuria de stridii Blue Point, am reușit să ies încetul cu încetul din melancolie și să mă concentrez asupra chestiunii de interes imediat. Relatarea delictelor din perioada petrecută la Chicago corespundea aproape perfect reproducerii făcute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
fie potop. Dacă ai dreptate în ce-l privește pe Gordon, viața mea e oricum terminată. Și-atunci, ce importanță mai are? Iar dacă te înșeli - și știu sigur că te înșeli - atunci am să te invit din nou la cină, ca să bei pentru succesul meu. O bătaie în ușă Sâmbăta și duminica, Tom dormea până târziu. Magazinul lui Harry era deschis în weekenduri, dar Tom nu trebuia să se ducă la slujbă și, dat fiind că în zilele alea nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
am așteptat și pe urmă am hotărât că Lucy are nevoie de o baie. Ia-ți adio de la copilul străzii, Tom. Fata noastră arată de parcă se pregătește de o petrecere la castelul Windsor. A urmat o scurtă discuție pe tema cinei. Dat fiind că Tom voia să pornească la drum dimineață devreme, era de părere că cel mai bine era să planificăm ceva pentru ora șase. În plus, la apetitul ei, Lucy avea să fie oricum ruptă de foame la ora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
dat întâlnire lui Tom la Rocco’s Trattoria, care servea cea mai bună pizza din cartier. — La șase, am zis. Până atunci, mă duc cu Lucy la magazinul video să căutăm un film la care să ne uităm toți după cină. Filmul s-a dovedit a fi Timpuri noi, ceea ce mi s-a părut a fi o alegere surprinzător de inspirată. Nu numai pentru că Lucy nu auzise nicidată de Chaplin (altă dovadă a declinului masiv al sistemului educațional american), dar acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
trezească vreo vibrație înăuntrul lui Lucy, poate dându-i prilejul de a medita asupra sensului tăcerii ei inexplicabile. În cea mai bună dintre toate lumile posibile, m-am gândit că ar putea-o chiar scoate pentru totdeauna din tăcere. Până la cina de la Rocco’s, s-a purtat impecabil. Tot ce i-am cerut a făcut cuminte și de bunăvoie și fruntea nu i s-a încruntat nici o singură dată. Dar Tom, într-un rar acces de imprudență, a scăpat brusc vestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
a așezat-o din nou pe masă și Lucy s-a înfipt în ea. Experimentul Chaplin a dat rezultate amestecate. Lucy a râs, emițând primele sunete pe care le auzeam de la ea în ziua aceea (până și lacrimile din timpul cinei i se scurseseră pe obraji în tăcere), dar, cu câteva minute înainte de scena din restaurant, porțiunea din film unde Charlie izbucnește în memorabilul său cântec fără sens, a închis ochii și a adormit. Cine o putea condamna? Abia sosise la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
stricat mașina e din vina noastră. Ca și cum nu ar avea loc tot timpul întâmplări neașteptate. Dar Pamela tocmai și-a petrecut o oră și jumătate la supermarket și e acum în bucătărie, „cu treabă până peste cap“, ca să ne pregătească cina înainte de a ne face apariția. Ca semn de ospitalitate și de bun venit, a plănuit o masă elaborată, cu multe feluri, care conține totul, de la gazpacho la plăcintă cu nuci pecan făcută în casă, și o deranjează, nu, o înfurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
poate strivi pe băiatul nostru, punându-l cu botul pe labe. Pentru a doua oară în după-amiaza aceea, decid să îmi păstrez ideile pentru mine și să nu-i spun nimic lui Tom. Conform promisiunii lui Stanley, ne gătește o cină excelentă. Supă de salată verde, friptură de porc, fasole verde cu migdale, cremă de zahăr ars la desert și cantități generoase de vin. Simt un junghi de compasiune pentru Pamela și festinul ratat pe care ni l-a pregătit, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
vin. Simt un junghi de compasiune pentru Pamela și festinul ratat pe care ni l-a pregătit, dar mă îndoiesc că ospățul din Burlington poate întrece ceea ce împodobește masa de la Chowder Inn. Victorioasa Lucy, eliberată din iminenta sclavie, apare la cină îmbrăcată în rochița în carouri roșu cu alb, cu pantofii negri de lac și șosetele scurte și albe, cu margini dantelate. Nu știu dacă Stanley e insensibil la comportamentul altora sau doar exagerat de discret, dar nu a făcut încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]