5,487 matches
-
se găsesc în tabelele cu aceste mărimi, în dreptul numărului de grade de libertate respective și al nivelului de probabilitate dorit (vezi Anexa 2). În cazul în care valoarea „hi pătrat” calculată este mai mare decât cea aflată în tabel, se conchide că diferența dintre structuri este semnificativă la nivelul de probabilitate respectiv, care utilizează aici valorile p, deci probabilitățile de a greși, și care trebuie să fie cel mult egale cu 0,05. Pentru exemplul menționat mai sus, vom avea: - șirul
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
energetic necesar dezvoltării embrionilor, pe când spermatozoizii nu vor contribui decât cu materialul genetic la formarea zigotului. Un mascul poate să fertilizeze de mii de ori mai multe ovule decât poate produce o femelă de-a lungul vieții sale. Trivers (1972) conchide că această diferență între abilitățile de fertilizare stă la baza generării unor conflicte de interese evolutive în ceea ce privește strategiile de reproducere (de căutare, găsire și împerechere cu un partener) între cele două sexe. Conform teoriei investiției parentale (parental investment theory; Trivers
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
nu știa că tot în întuneric se afla. Îl intriga, îl dorea și îl ura. Dorea să își simtă tălpile plantate în pămăntul maro și umed nu pe această adiere albă și ușoara ce îl menținea într-o continuă plutire. Conchise că era ferecat între doua lumi și blestemat să fie un înger bastard. Gavriel era o mediocritate căt și o parte integrantă a cortului îngerilor bastarzi. Dar cine sunt ei? Îngeri bastarzi? Sunt copii tăi, mama și tata, ce citesc
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
nici nu-ți trece prin cap cu ce te poate surprinde. Dar vorbea de vibrații. Se schimbă ceva, frecvențele, unii mor, alții înnebunesc... — Așa a fost de când lumea, spuse Filip, oarecum dezamăgit. Și ce mai rămâne ? — Întotdeauna mai rămâne ceva, conchise Efrem. Papi chicoti, ciocănind paharul gol cu unghiile ei lungi, sidefii. — Mie aici nu mi-a mai rămas nimic... Efrem se ridică, iar curcubeul se căzni, zadarnic, să se lipească de haina lui din piele întoarsă. — La fel ? întrebă, luându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi apucă dorul de coțăială, tre’ să-i bați ca să se potolească. ăștilalți sunt mai cumsecade, plâng de ce-și aduc aminte, așa-i, părinte ? Isaia dădu cu convingere din cap, întinzând orbește mâna după sticla rămasă în iarbă : Atâta, conchise Marchiza, cu aceeași duioșie, că la ăștia tre’ să stai cu ochii pe ei, să nu se pișe în pantaloni și să nu se sufoce în bale, de-atâta plâns. Lui Isaia îi dădură lacrimile de emoție. Când săltă capul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vlagă. — Ce să vezi ? îl întrebă, sugerându-i că, după osteneala cu despachetatul, nu se putea mulțumi cu atât de puțin. — Oriîncotro vezi cu ochii, răspunse Jenică, dându-i de înțeles că orice răspuns ar fi neîndestulător. — Muncești prea mult, conchise maică-sa, în fața acestui răspuns ostenit. Ar trebui să-ți iei niște zile de concediu. Și ce dacă-i toamnă ? răspunse ea unei întrebări nerostite. Sunt locuri frumoase și acuma, uite, de pildă, Slănicul sau Olăneștiul sau Sovata, unde mergeam
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clișeu, și parcă o mai auzise, totuși exaltarea concentrată a fiului său îi atrase atenția. Doru nu era apatic, cum bănuise, avea o năzuință secretă, care însă - faptul era deocamdată incontestabil - nu se referea la câmpul culturii. - În definitiv, domnule, conchise Ioanide, îmi pare bine că te interesează ceva pe lume, fie și soarta Europei; ceea ce mă miră însă este că un asemenea interes s-a născut în jurul meu. N-aș fi crezut. În fine, vom mai vorbi. Tudorel, în afară de lectura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vândut nici o carte. Se poate? Uită-te singur. Hagienuș se repezi la rafturi și căută operele pe care le văzuse în mâinile străine și le găsi la locul lor. Fața i se umplu de un râs euforic, imens. - Ai văzut? conchise Petrișor drăgăstos. Noi te iubim,numai dumneata n-ai milă de noi. Orientalistul era prea inteligent spre a nu pricepe cum stau lucrurile și de aceea acordă o porțiune de bani copiilor, promițând restul mai târziu. Nu mai căpătă șampanie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cheia, unde mai verifică o dată identitatea vizitatorului. Poarta fu reînchisă imediat tot cu cheia. Suflețel coborî în fine din ascunzătoare și sosi tiptil până la ușa biroului său, încercînd să ghicească din respirația musafirului dacă este într-adevăr Gaittany. - Ce vreți? conchise directorul Casei de Artă, posesorulstiletului cu care fusese asasinat Dan Bogdan, îi e frică! și emise un hohot de râs. Bonifaciu Hagienuș era mult mai calm, cu toate că și el admitea ipoteza, absolut improbabilă, de a deveni un obiect de atac
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Bogdan, Gavrilcea era totdeauna pus în cauză ca organizator, fără a i se putea dovedi participarea directă. Sub nici un cuvânt nu era ușă de biserică. În procesul de la Pitești Gavrilcea de asemenea fu achitat. - Ăsta e un tip de om, conchise Ioanide izbind foile cumîna, care nu face parte din tagma mea. Ioanide - Gavrilcea, cum se potrivesc aceste două sunete? - Vorbiți de Gavrilcea? Întrebă smerit Butoiescu, intrat în birou fără ca Ioanide să se fi scuturat bine de impresiile sale penibile. - Cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
informații! Prințesa Hangerliu nu vorbea personal niciodată la telefon, delega secretarul; pentru afaceri urgente primea în audiență. Îi plăcea să se agite. Gaittany puse telefonul în funcțiune, se anunță și primi aprobarea de a vedea la două pe prințesă. - Perfect, conchise el, am să te țin la curent. Gaittany se duse și află lucruri de așa natură încît dori să nu le anunțe singur. Trecu deci pe la madam Valsamaky-Farfara și o rugă să ia contact cu doamna Ioanide, pentru ca amândouă să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însă acesta nu vrea să plece, iar presupunând că se retrage sau moare, e în stare să lase un membru al familiei. Nu este altă cale decât să se pună bine cu Conțescu, să intre în familia lui. - În aparență, conchise Gonzalv, faci un sacrificiu, dar salvezi viitorul copiilor, dintre care unul e al tău. Dacă izbutesc să capăt locul ce mi se cuvine, atunci ei vor fi copiii profesorului universitar Gonzalv Ionescu, vor avea o stare civilă ca lumea. În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
manifestațiilor ostile. De altfel, mi s-a spus azi la minister că va ieși în curând în Monitor decretul de destituire a profesorilor ostili Mișcării. G. Călinescu Pomponescu, cu un gest distrat, acceptă și acest pahar. - Ioanide e tare acum, conchise implacabilul Gulimă-nescu, numai el ar putea opri decretul. Din nefericire, e supărat pe dumneata. Ex-ministrul renunță a mai pofti la masă un oracol atât de sinistru și-i întinse mâna foarte obosit. Ar fi preferat să se întîlnească cu Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
organizată”.<footnote id=”34”> <PLATON, Protagoras, 320 d-323 a, în Opere, vol I, traducere de Șerban Mironescu, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1975, pp. 435-437, apud. BARBU,Daniel, Op. cit, p. 210. /footnote> Prin urmare, în urma acestui mit, Protagoras conchide următorul aspect carcteristic definiției politicului, și anume: “Cănd e vorba să delibereze despre organizarea cetății, se ridică și își dă cu părerea atăt dulgherul, căt și fierarul sau curelarul, negustorul sau armatorul, bogatul sau săracul, nobilul sau umilul și nimeni
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
aflat în răndul din spate, care este nevoit să privească la un spectacol misterios abia abținăndu-se să nu adoarmă.” Astfel, pornind de la premisa conform căreia este „nepotrivit pentru un om gras să încerce să fie un dansator de balet”, Livingstone conchide că “trebuie să abandonăm noțiunea că poporul guvernează”, întrucăt „numai insider-ul poate lua decizii, nu pentru că este inerent mai bun, ci pentru că este astfel plasat încăt să poată înțelege și să poată acționa. Outsider-ul este în mod necesar ignorant
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
nu i se pare cea mai bună soluție posibilă, căci ea riscă să ignore particularitățile fiecărui individ, tot așa cum un medic nu poate aplica mecanic rețete generale, ci trebuie să țină cont în tratamentele sale de particularitățile pacientului. De aceea, conchide Stagiritul, cel mai bin ar fi ca aceste legi să fie concepute și aplicate de un autoritar înțelept practic, de o persoană care posedă știința politicii, dar și suficientă putere pentru a-i impune regulile, căci „legile par să fie
Despre educaţia morală la Aristotel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Constantina Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2280]
-
celelalte dorințe existănd doar în vederea atingerii fericirii. Dacă la Aristotel fericirea înseamnă demnitate umană, bine universal și țel, în cartea lui Pierre Hadot despre filozofia antică se poate observa o altă perspectivă prin exemplul poetului Holderlin, care în poemul Rinul conchide că fericirea este mai greu de suportat decăt opusul ei: “Dar fiecare cu măsura sa / căci greu e de suportat / Nefericirea; însă și mai grea e fericirea.” Cartea a II-a se deschide cu precizarea că virtutea este de două
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
fi prins, e zadarnică, fără sens, nebunească. Dar care sunt totuși activitățile care pot umple de sens o existență, e drept conștientizată ca efemeră? Căutarea fericirii, fără îndoială. Unde să cauți însă fericirea? Nu în știință și înțelepciune, pare a conchide Solomon: „Căci unde este multă înțelepciune este și mult necaz, și cine știe multe are și multă durere”. Răsul și veselia nici acestea nu aduc fericirea, sunt surogate: „Am zis răsului: Ești o nebunie! Și veseliei: ce te înșeli degeaba
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
împăcarea de sine, cu fericirea. Dar desăvărșirea spiritului unui popor ca săvărșire a sa înseamnă și ivirea unui nou spirit, mai înalt, la care poate să ajungă fie poporul care s-a realizat pe sine, fie un alt popor. Voi conchide că fericirea este sau poate fi și stare de repaus, de împlinire, nu numai la nivelul vieții conservatoare, ci, contrar celor spuse de Hegel, și la nivelul spiritului creativ, pentru că acesta poate progresa nu numai prin luptă, ci și prin
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
aceea de a ști ce primează în scopurile urmărite de om sau care din cele două ținte constituie scopul său ultim: plăcerea sau împlinirea ? Dacă am considera plăcerea ca scop ultim și, deci, ca sens al existenței umane, atunci vom conchide că împlinirea reprezintă un scop relativ, întrucăt devine mijloc pentru dobăndirea plăcerii. În plus, dat fiind faptul că plăcerea se obține mai ușor prin satisfacțiile corporale de tot felul și, respectiv, printr-o diversitate de bunuri materiale, cei mai mulți oameni vor
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
activitățile spirituale erau cele cognitiv morale. El considera, pe drept cuvănt, că acțiunile vesele și amuzante sunt inferioare actului moral și că jocurile ar fi mai curănd o relaxare, un repaus, în vederea unei acțiuni serioase și elevate. În aceeași lucrare, conchide: ,,Expunerea noastră concordă deci și cu afirmația că fericirea constă în virtute în general sau într-o anumită virtute; căci fericirii îi este proprie proprie activitatea sufletului conformă cu virtutea”. Din amintita concluzie aristotelică, sunt de reținut identificarea fericirii cu
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
fericirii de pe pămănt în cer. Desigur, dacă admitem că fericirea se obține prin creație și moralitate și că omul este o ființă imperfectă, dar perfectibilă, la care adăugăm și credința în nemurirea sufletului și în existența lui Dumnezeu, atunci vom conchide că ea nu e posibilă decăt ,,în ceruri” (Matei). În etica sa autonomistă, Kant însuși a admis o posibilă fericire celestă. Plecănd de la faptul că fericirea își are sursa în înclinație, care ne pune în dependență de lucruri și de
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
are sursa în înclinație, care ne pune în dependență de lucruri și de ceilalți oameni, ceea ce nu ne permite să ne realizăm toate scopurile, căt și de la observația că înclinația și datoria nu prea se acordă între ele, el a conchis că fericirea nu poate fi obținută în mod cert decăt în viața de dincolo, cu condiția ca sufletul să fie nemuritor, pentru a se perfecționa necontenit, și să existe Dumnezeu, ca garant al fericirii omului virtuos. În concepțiile care nu
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
fără exagerări, fără abstractizări. Să nu derapăm într-o cultură a agresivității asimilată deliberat, comunicarea să nu fie prin strigăt, acuitățile diluate, simțurile atrofiate... Trecănd peste glume stupide precum „m-am născut geniu, școala m-a tămpit”, s-ar putea conchide că e multă agitație pentru nimic... Să identificăm totuși și să ne debarasăm de acest nimic. Și, dacă mai are vreo importanță, să încercăm să schimbăm ce se cuvine începănd cu noi înșine. Fără generalizări tendențioase, poate că toți am
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
sau chiar se dezarmează, adică renunță la mijlocul de a exercita presiuni de care dispunea". În situațiile de cooperare necondiționată, majoritatea subiecților profită de comportamentul conciliant al celui înzestrat cu putere, joacă în manieră competitivă și reușește să câștige. Prin urmare, conchide Șt. Boncu (2006), "nu numai că puterea neutilizată devine o sursă inutilă, dar chiar se întoarce împotriva celui care o deține" (p. 100). Desigur, nu mereu și nu întotdeauna în termeni alarmanți... Paul Swingle (1970, apud Boncu, 2006) a arătat
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]