3,867 matches
-
inspecție atentă a corectitudinii unui act” . în accepția anglo-saxonă „controlul este acțiunea de supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minuțioasă sau puterea de a conduce ca un instrument de reglementare a unui mecanism” . Dacă în accepția francofonă controlul are conotații de cunoaștere a fenomenelor, de corectitudine a realizării activităților care se realizează prin verificare sistematică, în accepția anglo-saxonă, controlul are conotații de cunoaștere pentru a stăpâni fenomenele și pentru luarea deciziilor de către conducere. Analizând conceptul de control, constatăm că acesta
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
sau puterea de a conduce ca un instrument de reglementare a unui mecanism” . Dacă în accepția francofonă controlul are conotații de cunoaștere a fenomenelor, de corectitudine a realizării activităților care se realizează prin verificare sistematică, în accepția anglo-saxonă, controlul are conotații de cunoaștere pentru a stăpâni fenomenele și pentru luarea deciziilor de către conducere. Analizând conceptul de control, constatăm că acesta este un atribut al managementului, o funcție a conducerii, un mijloc de cunoaștere a realității și de corectare a erorilor. Sensul
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
corporative recomandate de Comisia Europeană. În literatura de specialitate sunt recunoscute cinci funcții ale managementului , ca fiind știința/arta conducerii, și anume: previziune/pro gramare, organizare, coordonare, comandă/antrenare și control. În condițiile redefinirii conceptului de control, care avea puternice conotații financiar-contabile, noului concept de control intern/sistem de control intern, în structura căruia intră și auditul intern, i se asociază o accepție mult mai largă și este privit ca o funcție a procesului managerial, alături de celelalte funcții recunoscute ale conducerii
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial, Monitorul Oficial nr. 675/2005. 63 www.mfinante.ro Guvernanța corporativă 158 158 anglo-saxonă, unde controlul se efectuează cu scopul de a conduce, de a stăpâni situația. În consecință, controlul capătă o conotație mult mai largă și devine un instrument important la dispoziția managementului. În același timp, îndrumarul prezintă pentru comparație și alte definiții ale controlului intern, acceptate și recunoscute pe plan internațional. Din analiza acestora se observă că ele, în esență, nu
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
care l-ar produce materializarea acestei posibilități. Riscul, privit în contextul îndeplinirii obiectivelor, prezintă avantaje sau oportunități și dezavantaje sau amenințări. Astfel, dacă riscul are un impact negativ asupra atingerii obiectivelor, atunci acesta rămâne o amenințare, iar dacă riscul are conotații pozitive, acestea se vor constitui în oportunități, care pot fi ignorate sau exploatate. Percepția asupra riscului, datorită unui control intern îmbunătățit, se poate transforma din șansa de pierdere într-o oportunitate de câștig. În concluzie, riscul nu trebuie să fie
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
Evaluarea riscurilor În această etapă se evaluează importanța riscurilor care au fost identificate și ar trebui să graviteze în jurul componentelor bidimensionale impact și vulnerabilitate. Marea majoritate a riscurilor se pretează la o diagnosticare numerică, în special riscurile financiare sau cu conotații financiare, dar există și riscuri a căror evaluare are o perspectivă mult mai subiectivă, spre exemplu riscul de imagine, riscul de reputație, riscul de brand ș.a. Din aceste considerente, evaluarea riscurilor devine mai mult o artă decât o știință. În
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
joc și la o metamorfoză continue ale „lumilor” ficționale. Cartea de debut conține povestiri parabolice (prima, Voltaire și Ignațiu de Loyola, va fi reluată ulterior) care fixează deja profilul prozatorului: ritm narativ precipitat, personaje și dialoguri vii, ironie (cu multe conotații livrești), umor spumos în Întâmplări odesene, narațiune dublă cu final neșteptat în Moartea lui Molière, povestire cinematografică și basm horror în Antoku. Al doilea volum se deschide cu Divertisment cu Hamilkar Gabler - narațiune istoriografică fantastică, articulată pe tema diavolului și
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
metafora pentru a valida ruptura și poate nu-i era niciodată dacă n-ar i existat voga scientismului căreia să i se opună. De vreme ce literatura are corp - și deci nu poate fi confundată cu cea științifică, descriptivă și extratelică - nu conotația, metafora sînt chemate să afirme Diferența dintre realitate și literatură, ci tocmai denotativul, tocmai precizia descrierii. Așa trebuie Înțeleasă de către cititori și critici revenirea la povestire a romanului, renarativizarea prozei. Literatura nu se Întoarce la mimesis - imaginile mediatice i-au
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dar să le cunoască foarte bine - să rămînă a-socială pentru a putea tematiza anti-socialitatea. În privința statutului social al literaturii trebuie spus doar atît: literatura poate fi aparatul imunitar al societății de consum atîta vreme cît ea reușește să recupereze conotația - transcendența - transformînd-o În semn, integrînd-o denotativului („peretele din fund este un perete văruit”), dar În interiorul literaturii. Problema literaturii astăzi nu ține atît de necesitatea unei permanente simulări - ceea ce, pînă la urmă, nu e foarte greu - cît de păstrarea propriei autonomii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
bunăvoință. Eseu despre adevăruri uitate (1980), Sociologie și bioestetică (1987), Repere pentru o sociofenomenologie a valorii literare (1989). Rețin atenția notațiile despre raportul dintre receptor și creator, dintre reacția lectorului neavizat și a celui superavizat în fața operei de artă sau conotațiile la imponderabilele ce pot afecta succesul unei creații artistice. Devotat câtorva personalități ale literaturii române, cărora le-a alcătuit ediții (Al. Claudian, Urmuz, Nichita Stănescu, Horia Groza), admirator al unor scriitori străini (Robert Escarpit, Victor Sivetidis, Jean Coutsocheras, Ahile Emilianides
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
trivială, dar în căutare de figuri și imagini de efect, șocante chiar, este principalul suport al tensiunii lirice revendicative. În insolența sa orgolioasă, poetul dă glas trupului, instinctelor, impulsurilor fiziologice, atacând zonele joase ale sensibilității. Stelele sunt despuiate de orice conotație metafizică, devin biete frânturi de materie, infime față de importanța bulgărilor, iar divinitatea e coborâtă pe pământ, personificată ireverențios și apostrofată. Venită pe valul tradiționalismului în floare la „Gândirea” care a lansat-o, această poezie i-a surprins pe comentatori, care
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
la modul virtual, sub specia poeticului și a poeticității limbajului dramatic. O perspectivă teoretică modernă ordonează Porunca Fiului (1997), studiu al scrierilor lui Sorin Titel, raportate mai puțin la contextul prozei unei generații, cât percepute sub incidența barocului, concept cu conotații, pentru C., în zonele ontologicului, antropologiei, psihologiei, esteticii literare, lingvisticii. Din această perspectivă pluridisciplinară, operele analizate pun în criză deopotrivă personajul (scriitura) și psihologia creatorului modern: un text și o lume care își regizează și își trăiesc dramatic sciziunea, fisura
CRUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286538_a_287867]
-
Petrescu, Mihail Sebastian sau Șerban Cioculescu). O lectură degajată de prejudecăți constată, de altfel, grija ca publicația să se prezinte nedependentă ideologic, deschisă pluralismului de păreri, ambiționând o „sinteză nouă și exemplară”. În deschiderea primului număr este așezat, dobândind implicit conotație programatică, editorialul lui Petru Comarnescu, Dezacordul dintre adevărurile spirituale și fenomenele prezentului, o profesiune de credință patetic antitotalitară și umanist universalistă. Descriind psihologia socială tulbure și profund manipulată de mituri a momentului, el deplânge conflictul, de o „tristă grandoare” pentru
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
clasificare (grupare) și discriminare a obiectelor. Un excelent exemplu de metodă de acest tip este acela al instituției „vecinătății” - ca modalitate de organizare socială a comunităților din Mărginimea Sibiului. Dincolo de semnificațiile ei conservatoare, ordinea socială are și o serie de conotații pozitive, referindu-se la capacitatea comunității: - de a asigura coordonarea activității sociale; - de a ține sub control agresivitatea indivizilor; - de a facilita continuitatea socială; - de a permite predictibilitatea conduitelor și acțiunilor umane. Organizațiile nu sunt ceva distant sau fenomene impersonale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mai mult sau mai puțin active, iar prima trimitere este cea la polul individual al existenței umane. 1.1.1. Psihismul uman individual - circumscrierea problemei Termenul și conceptul de personalitate are o istorie a lui: o apariție, o evoluție și conotații ce s-au modificat în timp. El se referă în prezent la individul uman, la individualitatea omului ce se naște și moare. În articolul citat, Glas (2006Ă scrie: Consider noțiunea de persoană ca denotând ființa umană individuală, atât în singularitatea
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
persoană e termenul de fire sau caracter, de care se leagă și temperamentul. Dar din această clasă mai fac parte noțiuni ca: individ (umană, conștiință, eu, sine, subiect, subiectivitate. Deși se folosesc deseori ca sinonimi, acești termeni au cel puțin conotații proprii, ce se cer a nu fi ignorate. Toți se referă însă la polul individual al umanului. Acest pol nu epuizează realitatea umană. În cursul întregii istorii și în toate culturile, s-a vorbit și s-a meditat despre instituțiile
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
recunoaște un obiect, a distinge o ființă. În cazul ființei umane, termenul s-a referit la modul obișnuit de a resimți și reacționa, cu accent pe aspectul structurat prin educație și experiență a psihismului. Conceptul a căpătat însă și importante conotații etice privitoare la maniera morală de a se comporta a individului. De aceea, în expunerea problemei caracteriologiei, la un moment dat se va face referință la virtuțile lui Aristotel, la eroii ideali, paradigmatici și la alte aspecte etice ale persoanei
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
dimensiunea morală a caracterului. Psihologia persoanei, care a apărut în secolul XX în diversele ei variante, inclusiv caracteriologiile științifice ale acestui veac, nu abordează problema moralității, în afară de comentariile psihanalizei cu privire la supraeul, și deci nici virtuțile sau trăsăturile de caracter cu conotație morală, care se evidențiază în cursul conviețurii oamenilor în cetate, așa cum susținea Teofrast. Totuși, deși caracterizarea unei persoane prin trăsături și prin caracterul moral sunt paralele până la un punct, se pot intersecta în multe zone, după cum se și pot asimila
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
s-a consacrat ca și termen utilizat pentru a evita o judecată morală sau se substituie unei entități maladive de etiologie incertă. Termenul a fost rapid adaptat de justiție, iar sub genericul de tulburări psihopatice i s-a adăugat o conotație subiectivă. Astfel Legea Sănătății Mintale, adoptată în 1959 în Marea Britanie, folosește formula pentru a justifica internările nevoluntare. Pacienții cu personalități psihopatice sunt dominați de un comportament adeseori agresiv și/sau iresponsabil, care invocă întotdeauna intervenția terapeutică. Această descriere sugerează însă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Un aspect special e sadismul sexual în care plăcerea e obținută prin chinuirea partenerului. Conform comentariilor clasice, acesta ar face un cuplu cu parteneri masochiști, ce obțin satisfacție sexuală când sunt chinuiți. Cuplul sado-masochist se poate constitui însă și fără conotații sexuale directe. Există descărcări agresiv-impulsive dar și o deosebită elaborare în comportament pentru a pregăti actele, a selecta victimele și a acoperi manifestările criminale. Criminalii și violatorii în serie, chiar dacă nu își chinuie victimele, s-ar asimila acestei categorii. Agresivitatea
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
imens. La români predomină ierarhia cu multe niveluri, cu dezavantajul că, din cauza proliferării canceriforme a informațiilor, salariații direct afectați de măsurile adoptate știu foarte puțin despre intenția echipei manageriale. Aceasta conduce la o practică marcată de formule lozincarde sau de conotațiile abstracte impuse de o ceremonie de roluri formale ce cultivă iluzia participării. Raționalitatea și creativitatea au fost Întotdeauna considerate caracteristici opuse, firmele fiind mai mult preocupate de raționalitate. Raționalul se interesează de fapte, iar faptele privesc trecutul. În schimb, creativitatea
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
lui I. L. Caragiale, pe care e foarte posibil ca autorul s-o fi avut ca model. Sondajul psihologic profund, de detaliu, tensionat continuu, din textul prozatorului aromân, pune însă între paranteze comicul, atâta cât e, și insistă doar pe analiza conotațiilor psihice, făcând memorabile personajele nuvelei, în special personajul feminin central, Pepa al Cărăvidă. Soțul ei i-a cumpărat un loz, ale cărui numere i le-a dictat într-o dimineață, încă somnoros fiind. Pepa ajungând la Agenție, constată cu o
CEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
El a introdus în psihologia americană conceptul de asociere prin contiguitate (association by contiguity), care a dinamitat tradițiile asociaționiste și a deschis noi orizonturi behaviorismului. Substantivul englezesc contiguity înseamnă, literal, „învecinare”, „alăturare”. În teoria contiguității învățării însă, el își atașează conotații mai subtile. Am putea numi teoria lui Guthrie în limba română „teoria învățării prin atingere”; dar cuvântul românesc „atingere” este polisemantic și poate deruta. De aceea, suntem nevoiți să păstrăm expresia englezească. Guthrie a năzuit să formuleze o lege unică
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fiind o condiție rezultată din derivare sau caracterizată de o probabilitate specială de răspuns. Din moment ce este dificil să acoperim suspiciunile ce planează asupra acestor termeni mai vechi, ar exista un avantaj sigur în utilizarea unui termen care are mai puține conotații. După Skinner, o „pornire” (drive) nu trebuie gândită ca fiind mentală sau psihologică. Termenul este pur și simplu o modalitate convenabilă de a ne referi la efectele privațiunii și saturației sau ale altor operații care modifică probabilitatea de comportament mai
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pentru care modelarea a fost, până prin anii ’60, relativ neglijată, în ciuda rolului său esențial în funcționarea psihologică. Folosirea a fost împiedicată încă de la început prin botezarea ei ca o „înclinare instinctuală”. Chiar și după ce acest fenomen a fost curățat de conotații instinctive, s-a continuat totuși să fie etichetat drept „imitație”. Cercetări anterioare au generat impresia că imitarea este principala caracteristică a oamenilor răbdători, dependenți, care se conformează, au o inteligență sub medie, nu au încredere în sine, respect de sine
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]