3,476 matches
-
își dădea seama, plină de americani creștini. Văzuse pe hol un grup de oameni care se adunaseră în cerc, ținând ochii închiși, în timp ce ghidul lor israelian îi privea cu răbdare. Davis o adusese aici. Era la un bloc distanță de consulat, pe geam se vedea strada Agron. Ea și Lee se întoarseră împreună de la Ramallah pe înserate, fără să schimbe o vorbă pe drumul chiar mai liber decât mai înainte. Maggie s-a gândit încontinuu, încercând din răsputeri să nu cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lipicioase. Instinctiv, se uită la ușa pe care intrase. Era închisă. Femeia mai aduse niște ceai, apoi intră în camera alăturată, strigându-și copiii pe nume. Maggie era acum singură cu acest bărbat. Voia să-l sune pe Davis la consulat, sau pe Uri, sau pe Liz la Londra, pe oricine, dar se temea de reacția lui. I-ar fi smuls telefonul? Ar fi apucat-o de mână? Cine era? Cât putu de firesc, Maggie se ridică, se întinse și, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ceară scuze, să fie amabilă, să-l ierte pe Uri că avea o fostă prietenă frumoasă, toate fiind posibile acum după ce el spusese ce spusese, dar șansa îi fu luată. Îi sună telefonul, iar pe ecran îi apăru numărul de la consulatul american. Îi făcu semn lui Uri să tragă pe dreapta, ca să poată ieși să vorbească, departe de mașină și de microfoanele care probabil se găseau în ea. Telefonul putea să fie ascultat, bineînțeles; chiar să aibă un microfon înăuntru. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în ea. Telefonul putea să fie ascultat, bineînțeles; chiar să aibă un microfon înăuntru. Dar ce era să facă? Nu putea să-l arunce, trebuiau să ia cumva legătura cu ea. Și îi era imposibil să ignore un telefon de la consulat. Se opri la un colț de stradă și răspunse. —Bună, Maggie, sunt Jim Davis. Sunt aici cu secretarul adjunct Sanchez și cu Bruce Miller. —Maggie, sunt Robert Sanchez. Lucrurile s-au înrăutățit puțin în decursul zilei de azi... —S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
apoi se opri. Trebuia să explice de ce furaseră mașina și de ce erau urmăriți în toiul nopții; de ce era îmbrăcat Uri într-o uniformă de băiat de serviciu furată. Nimeni nu va crede nici măcar un cuvânt. Polițiștii vor suna imediat la consulat pentru a o verifica și îi fu de-ajuns să-și imagineze acel apel în care lui Davis, Miller și Sanchez li se spunea că Maggie Costello și-a petrecut noaptea cu Uri Guttman. Rămase pe loc, înghețată. Dacă Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai văzuse figura înainte. Dar unde? Mintea ei era atât de zăpăcită din cauza oboselii, încât parcă înainta printr-o apă adâncă pentru a găsi amintirea. Era recentă, știa asta. Chiar din ultimele câteva zile. Să fi fost de la hotel? De la consulat? Nu, își dădu imediat seama. O, nu. Nu era deloc de-acolo. Era de la clubul de noapte din Tel Aviv, unde ea și Uri l-au găsit pe fiul lui Baruch Kishon. Maggie l-a observat la intrare, la scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se alătură o dubiță, de data asta cu un fel de pop european ușor. Părea să fie o tabără de pace, care îl lua probabil în derâdere pe Yariv pentru că se retrăsese de la negocieri. Privi dincolo de semafoare, sus pe deal. Consulatul e chiar acolo, își zise, locul unde a început totul. Își aminti cum stătea, în grădină, după ce tocmai coborâse din avion, punându-și întrebări despre frații din mănăstire. Asta fusese abia cu cinci zile în urmă, deși părea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
stea la rând să ți-o tragă, față și spate, și apoi să găsească o sută de feluri diferite de a-i face de petrecanie prietenului tău? Cum ți se pare? Iarăși vocea lui Uri. —Spune-i să sune la consulat. Să se uite ei pe www.uriguttman.com și să-i spună ce văd. Maggie ezită; un plan prindea contur în mintea ei. Se afla într-un loc public, expus. Miller n-ar fi preferat să o ia cu forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Consilierul politic al președintelui, domnișoară. Acum dă-mi tăblița. Maggie zâmbi. Nu există nimic mai important pentru un om de la Washington decât titulatura sa. Vocea lui Uri se auzi din nou hârâit: —Maggie, ce faci? Spune-i să sune la consulat! Nu încă. Te referi la asta? Ridică tăblița, ținând-o cât putea de dreaptă și de nemișcată. Ce poate fi atât de important la obiectul acesta mic, încât să pui șase oameni să-și ațintească armele spre mine, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ea, încercând să-și păstreze calmul din voce. Auzise ce avea nevoie să audă. Dar armele erau în continuare ațintite spre ea. — Totuși ar trebui să știi că vorbeam serios despre cameră, domnule Miller. Te filmează chiar acum. Sună la consulat. Spune-i cuiva să intre pe www.uriguttman.com. Și cere-i să descrie ce vede. Haide. Dacă mint, o să afli în curând și apoi poți să faci ce vrei cu mine. Îl văzu pe Miller scoțând telefonul mobil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
studenții și elevii de liceu jură solemn că vor boicota produsele englezești și refuză să citească pe Shakespeare; iau ființă nenumărate asociații patriotice pentru apărarea onoarei naționale, pentru promovarea marinei de război portugheze, pentru organizarea unei rezistențe pasive împotriva Marii Britanii; consulatele și societățile engleze sunt atacate. Este o acțiune populară de impresionante proporții, la care prea puțini se așteptau și care dovedește o conștiință națională de o nebănuită sensibilitate. Ultimatumul englez este semnalul de alarmă, care trezește un întreg popor dintr-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
deosebi volumul colaboratorului lui Sidonio Theophilo Duarte, Sidonio Paes e o seu Consulado (L. 1942) care cuprinde câteva documente inedite de cea mai mare însemnătate. Trebuie să adăugăm, totuși, că încă nu s-a scris istoria completă și sinceră a consulatului lui Sidonio. Despre mișcarea integralistă: Colecția revistei "Naçao Portuguesa" și a ziarului "Monarquia" în care au apărut majoritatea studiilor și articolelor lui Antonio Sardinha, republicate apoi în cele 14 volume de critică istorică, socială și artistică, filosofie și politică, din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la naștere prematură; avea nevoie de cât mai multă liniște. Pe de altă parte, rezidentă fiind în România, avea nevoie de viza de intrare în Austria. Bunica s-a urcat în tren și a plecat cu documentele la București, la consulatul Austriei, pentru obținerea vizei de urgență, pentru că starea lucrurilor se precipita și era bine ca mama să fie acolo. Pe 15 iunie - la două luni după declanșarea „cutremurului” în casa noastră - N.C. primea viză pentru ședere de 6 luni în
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
aici a petrecut bunica vreo două zile cu sufletul la gură pentru că nu mai venea avizul din Austria. Decepționată, tocmai se gândea ce să facă, să plece acasă, sau să mai aștepte o zi, când a primit un telefon de la consulat. I se confirma primirea vizei, era în afara orelor de program cu publicul, dar simpatica doamnă ia spus să vină, că o așteaptă. Vă mulțumesc, doamnă dragă, pentru acest gest deosebit de omenos, pentru toată răbdarea și înțelegerea pe care ați desfășurat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
un semn cu mâna celuilalt curier să se ducă și el după maior. — Fixați-vă privirile pe uniformă. Știți, e făcută de Spagnolini. Puteți să vă uitați și voi, le spuse telegrafiștilor. Nu pot spune că am vreun grad. Servim consulatul american aici. Nu-i nici un deranj dacă vă uitați. Puteți să vă și holbați, dacă vreți. Și eu să vă zic cum e cu lăcustele americane. Cea căreia Îi spunem maro-mijlocie a fost mereu preferata noastră. Rezistă cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
foarte priceput. Valens se ridică. — Trebuie să mă întorc la soldații mei. Voi vorbi cu Caecina. Ne revedem la calendele lui ianuarie. Sunt curios să văd cum vor reacționa legiunile noastre aici, în Germania Inferior, când Galba își va reînnoi consulatul în ziua respectivă. Ar trebui să jure credință împăratului lor, dar nu știu dacă o vor face. Soldații sunt nemulțumiți că nu au primit de la Galba răsplata promisă pentru că au înăbușit revolta lui Vindix, în Gallia. Se aplecă spre Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prevestiri? Vitellius izbi cu pumnul în masă. Speranța de a deveni împărat preschimbase în ură vechea lui loialitate față de Galba. Peste puțină vreme, la calendele lui ianuarie, noul împărat va aduce sacrificii în cinstea zeilor pentru a începe noul său consulat... — Eu zic că în ziua aceea, la Roma, cununa va cădea de pe capul lui Galba în timpul sacrificiului, ca o prevestire nefastă... Și mai zic că puii sacri pe care Galba trebuie să-i sacrifice în cinstea zeilor își vor lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ai auzit, Vitellius are altele pe cap, deși i-ar plăcea să te vadă măcelărit de gărzile lui. Însă vom pleca în curând - continua să răsucească amuleta în mână. Știi când? La calendele lui ianuarie, când legiunile vor sărbători noul consulat al împăratului Galba. Va fi îmbulzeală, vor fi o mulțime de oameni pe străzi... Va fi sărbătoare, și nimeni nu va lua în seamă doi bărbați călare care pleacă din oraș. — Și unde mergem? — La Julius Civilis. — Regele batavilor? - Titus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Galba, răspunse Hector. A aflat vestea în Pannonia, când un mesager le-a povestit legatului legiunii și tribunilor ce s-a întâmplat. Hangiul sorbea fiecare cuvânt. Hector povesti că, la calendele lui ianuarie, când Galba depunea din nou jurământul pentru consulat, în timpul sacrificiului adus zeilor coroana îi căzuse de pe cap, iar când era pe punctul să ia auspiciile, puii sacri își luaseră zborul. Pentru romani, acesta era un semn sigur că zeii nu aveau să-l apere pe împărat. Vitellius își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tot atâta sănătate. Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași Programul celei de a XVII-a ediție a Salonului internațional de carte românească, Iași, 5-8 octombrie 2008. Coorganizatori: Ministerul Culturii și Cultelor, Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni, Consulatul General al României-Cernăuți, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Prefectura Județului Iași, Consiliul Județean Iași, Primăria Municipiului Iași, Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Iași, Uniunea Scriitorilor, Filiala Iași, Biblioteca Națională pentru Copii și Tineret „Ion Creangăʺ Chișinău, Bibl iote
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a întîmplat aceasta. Se cobo-rîse ceva în mine, mă năpădise ceva. Și atunci m-am întors. XV Caut ziua întreagă de lucru la birourile de pe chei. Promisiunea lui B. că îmi va găsi un post de traducător din franțuzește, la consulat, nu se realizează. Mai am vreo sută de rupii, deși multă lume îmi datorează aici bani. Harold se poartă foarte urât. I-am cerut să împartă camera cu mine, căci de la 15 ale lunii sunt nevoit să mă mut, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-ngrijorasem rău, pentru că-mi datora opt sute douășcinci de dolari. Frankie era plecat de mai mult de juma’ de oră. CÎnd l-am văzut Întorcîndu-se mergea repede și dădea din cap. A plecat cu avionul, mi-a zis. Bine. Așa, deci. Consulatul era Închis. Mai aveam patruj’ de cenți și, oricum, probabil că de-acum avionul era deja În Miami. Nu puteam nici măcar să trimit o telegramă. Marele domnu’ Johnson. Eu eram de vină. Ar fi trebuit să fiu mai atent. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
m-ați trădat. Le returnez o parte din bani și-i urc pe vas. Desigur, ei sînt pe deplin conștienți că este vorba despre un voiaj dificil. — Și-n ce mă privește? — Cred că ar trebui să trimit vorbă la consulat. — Înțeleg. — O mie două sute de dolari, domnule, asta nu-i o sumă de disprețuit În ziua de azi. — CÎnd iau banii? Două sute cînd cădem de acord și o mie la Îmbarcare. Și dacă plec cu Ăia două sute? Atunci n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și le-am scos ca să mă mai uit puțin prin ele. Apoi m-am dus În carlingă. — Auzi, am spus, cum de-ai ajuns să fii trecut pe foaia de echipaj? — M-am Întîlnit cu agentu’ cînd se ducea spre consulat și i-am zis că merg și eu cu tine. — Există un Dumnezeu al bețivilor, i-am spus, după care mi-am scos pistolul și l-am pus lîngă restul armelor. Am făcut niște cafea și-apoi m-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ați pune un pic la curent. La urma urmei, trebuie să aflu, de dragul lui Tung Chih. Vorbele mele par să aibă sens pentru prințul Kung, căci începe să vorbească. Sunt contrariată să aflu că tratatul le permite străinilor să deschidă consulate la Peking. Fiecare țară și-a ales propria locație, nu departe de Orașul Interzis. Tratatul permite vaselor comerciale străine să navigheze de-a lungul coastelor chineze, iar misionarilor le este acordată protecție guvernamentală. Tung Chih începe să plângă în timp ce îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]