3,537 matches
-
e ! Oricât de bună e Ana Olaru (fiica), oricât de impozantă e Olga Tudorache (sora) și oricât de picantă e Mihaela Hărăbor (amanta) într-un rol de cinci minute (dintr-un film de 80), story-ul cu magnatul măcinat de gânduri, contemplând zăpada ca pentru ultima oară bla-bla-bla e vax. Scuipatul pe ecran în Raport despre starea națiunii, de Ioan Cărmăzan, există o secvență care spune totul despre filmul însuși. Suntem în piață, printre tarabe și privim prin ochii unei camere TV
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
antropologic ce n-ar mai trebui reconstituit, pentru că el s-ar constitui, din umbre mișcătoare înregistrate pe peliculă, în orice moment al prezentului vizionării lui... Nu este vorba despre nici o utopie ; dacă spectatorul de azi nu mai are răbdare să contemple arta înmagazinată într-un film de-acum 70-80 de ani, poate că ar putea încă să fie interesat de valoarea sa antropologică și istorică. Serge Daney, marele critic francez, spunea odată despre filmele lui Serghei Paradjanov că te fac să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ale«pacienților» lor. Studiez efectele nedorite, imediate și pe termen lung, pentru a liniști doctorul din mine, apoi decid că practica este mama înțelepciunii. Ajung acasă și îi spun lui Alfonso că vreau să iau ayahuasca, la care el răspunde contemplând golul din spatele meu că încă nu mi-a venit timpul”. Dar timpul a venit și, în ziua mult așteptată, ritualul a început prin acțiunea de pisare a celor două plante, Yage și chacruna, ingredientele principale, pentru a fi fierte, în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mai mult orientativă și conceptul de bază este că și mâine e o altă zi. Îmi amintesc pasager: De ce să faci astăzi ceva când mâine poate nu mai e nevoie?? Oricum, gândurile îmi sunt învolburate și rămân întinsă în întuneric, contemplând realitatea: locuiesc în casă cu un șaman! Nici nu știu în ce fel să reacționez la idee, m-a luat prea prin surprindere. Adorm reflectând că, dacă stau bine și mă gândesc, nici nu știu ce înseamnă de fapt un șaman. După
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ale „pacienților” lor. Studiez efectele nedorite, imediate și pe termen lung, pentru a liniști doctorul din mine, apoi decid că practica este mama înțelepciunii. Ajung acasă și îi spun lui Alfonso că vreau să iau ayahuasca, la care el răspunde contemplând golul din spatele meu că încă nu mi-a venit timpul. A doua zi voi face prezentarea de profilaxie orală la copii din Chiguilpe, pentru care am obținut sponsorizare de la reprezentantul Colgate din Santo Domingo. Desfacem niște cutii imense cu balsamuri
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
amintească de toate aventurile din Chiguilpe. Acasă, mâncăm, mai povestim din aventurile zilei apoi mergem la culcare ceva mai devreme decât de obicei, obosiți și așteptând cu nerăbdare ziua următoare. Îmi fac ritualul zilnic de conversat cu spiritele și de contemplat lumânarea, dar simt că parcă discuția nu se încheagă, indiferent cât mă chinui să invit spiritele să participe. Ceva lipsește și parcă nimic nu se mai leagă. Merg, în sfârșit, la culcare și închid ochii cu o senzație ciudată de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pierit cum pot evita norul de energie rea. Îmi răspunde că trebuie să rămân liniștită, fără să mă urc în niciun autovehicul și fără să ies la șosea, timp de șapte zile. După care, va trebui să mai întrebăm spiritele. Contemplez perspectiva de a rămâne în Chiguilpe încă o săptămână. Măcar o săptămână! Nici prin gând nu-mi trece. Voi pleca a doua zi și cu asta basta! Miezul nopții a trecut demult și decidem de comun acord să nu mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
la scena dramatică produsă de vântul de la elice, de această dată în țipetele entuziasmate și fluturăturile de mâini ale celor rămași la sol. Don Julio A doua zi la 5:30 dimineața stau pe malul râului așteptând canoea publică și contemplând liniștea dimineții (în fiecare zi dis-de dimineață trece o canoe către Shushufindi, în general pe la 5 dimineața, dar fără un program fix). Pe la opt canoea își face apariția, urc și, spre surpriza mea, dau de Maria costumată într-o fustiță
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o secundă apoi îmi spune să merg mai bine în hamac ca să pot dormi după ceremonie. Urc în hamac, mă aranjez în sacul de dormit întrebându-mă dacă asta a fost tot sau face poante, beau niște apă și rămân contemplând flăcările care par din ce în ce mai mari. Continui să aștept să se întâmple ceva deosebit și mă deranjează cântecul puternic al greierilor care parcă îmi țipă în urechi, atât de tare încât mă gândesc cum aș putea să-i „inchid” ca să nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o sclipire ciudată în ochii Eliei, decid să analizez lucrurile mai târziu, dacă va fi cazul și plec spre malul râului să fac autostopul la vreo canoe în trecere, care să mă ducă până la casa lui Guillermo. Rămân pe mal contemplând râul liniștit, mă cuprinde în sfârșit o oboseală în tot corpul și mă așez, sprijinită de un copac, chinuindu-mă să nu adorm. Nu după multă vreme apare în goană ajutorul lui Don Julio care se apropie de mine și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
uniți și apropiați unii de alții și privesc din canoe cum lăsăm malul în spate. Pecariul, cu siguranță, va fi fericit că am plecat, în sfârșit... Canoea deranjează cu zgomotul motorului seninătatea dimineții. În ciuda faptului că am vrut să plec, contemplu râul închis la culoare străjuit de junglă pe ambele părți și văd o lume fascinantă pe care o las în spate... De fapt, asta este problema principală sau, mai exact, singura mea problemă în călătorii: ajung într-un loc, îmi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu sentimentul de iubire. După un timp zumzăitul încetează și am senzația distinctă că sunt din nou singură. Verific din nou imaginea tabloului și zgomotul de afară care sunt neschimbate. Adorm. Deschid ochii în plină zi, rămân nemișcată câteva minute, contemplând tabloul din fața mea. Simt o foame acută și înfulec câțiva biscuiți dintr-un pachet de pe masă. Abia aștept să ies în lumea „mea” cu soare, copaci și papagali (până una-alta). Fac un duș rapid și ies pe terasă unde
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Kidman și printr-o epurare scenografică ostentativă (un oraș evocat cu ajutorul cîtorva obiecte împrăștiate într-un studio), care îți poate induce senzația că ceea ce vezi e un adevăr esențializat. Dar ceea ce iei drept adevăr esențializat poate fi și un neadevăr contemplat într-o stare de hipnoză ; dacă ieși puțin din starea asta, riști să realizezi că martirizarea metodică a unei femei e un spectacol de un gust îndoielnic, pe care von Trier îl pune în scenă cam des și pe care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a redobândit brusc dignitatea și o statură aproape mar- țială după ce a primit serviciul de portar la o bancă. Chipiul și uniforma îi conferă atât dimensiunile statuare, cât și aplombul belicos care va costa viața lui Gregor Samsa. Intimidat, acesta contemplă de jos în sus cizma acestui tată statuar, cizmă care la rândul ei îi pare uriașă, metonimie pe care o facilitează deformarea orizontului perceptiv și care îl înscrie pe tatăl autoritar în economia simbolică a puterii. Este clar că în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
moment, de o străfulgerare, tot atâtea fețe spectaculos ivite pe chipul acestui mărunt funcționar ministerial. Care sunt acestea : torționarul, cel care ar fi dispus să smulgă adevă- rul prin orice mijloace de la cele trei femei, filozoful care-și condamnă secolul contemplându-i decrepitudinea, mis ti- cul care trăiește extaza, momentul revelator, revoluționarul cu o doză de anarhism care vede revolta generalizată con- tra marii finanțe și a capitalismului veros și nebunul, con- secință a confruntării cu adevărul ultim, suprem. Toate acest
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
palidă smălțuire de lacrimă... În noaptea care a urmat, o noapte vastă cu petece întunecate, imense, de nori conturați cu înfricoșătoare precizie de o sacră lună plină, în noaptea care a urmat, am stat la fereastră mult timp, fumând dezorientat, contemplând panorama nocturnă a orașului căruia ADA i se dăruise mai bine de douăzeci de ani, obsedat de cadența necruțătoare a versurilor lui Rilke: „...Și orice lucruri cărora mă dau Devin bogate și mă cheltuiesc.” Știam că va muri, dar, în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
estetice”. Ins) Prall vorbea despre viața obișnuit) și experiențele banale, despre o ceașc) de cafea sau faldurile unei draperii, despre o g)leat) pus) sub un burlan: „Savurând, iubind contemplarea” gusturilor, culorilor, formelor, miresmelor. Cred c) aceast) capacitate de a contemplă a fost și ea afectat). Ceea ce Îmi reamintește remarcă f)cut) de A.B. Yehoshua despre dificultatea (mai degrab) imposibilitatea) de a bloca vacarmul vieții moderne, „lipsa solitudinii, incapacitatea de a fi singur În sens spiritual și de a accede
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
simte altceva decât ceea ce simt creaturile inferioare - team), ur) sau foame...” Aceste afirmații pot fi luate În serios f)r) a fi total de acord cu ele. Ce Înseamn) pentru o mare parte a populației lumii pl)cerea de a contemplă, ce este arta? Proust, care l-a tradus pe Ruskin În francez), preia aceast) tem) a politicii și artei În maniera indirect) a romancierului: pe de o parte, Bergotte Vinteuil, dragostea lui Swann pentru muzic); pe de alt) parte, deșert
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
L-am Întrebat pe Meșter la ce se gândește un actor când trece peste hashi-gakari, puntea ce duce la scena principală. Noi credeam că acest pas Încetinit e ca o meditație În mișcare, că toată viața și sensul ei sunt contemplate În acest moment de totală concentrare. „Nici vorbă, toată atenția e cum să ating cu călcâiul podeaua, cum alunecă talpa și cum să mențin continuitatea Între un pas și următorul. Nu mă gândesc la nimic altceva: ca și atunci când mănânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
singurul care nu accepta să revină din pădure. În piesă, el rămâne izolat, singur În neîncrederea pe care o are În oameni și viață. Și actorul, poate prea identificat cu rolul, a rămas după spectacol și el singur În pădure, contemplând melancolic condiția efemeră a teatrului. Dar, spre deosebire de personaj, el s-a decis În cele din urmă să revină la fermă și a apucat să guste ultima porție din tortul ce purta numele piesei. Spectacolul nostru era din păcate sortit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
descris lui Neil intenția: „Luminile teatrului se sting, tu Îți iei rămas-bun de la Adriana, o atingi, o Îmbrățișezi, Îți cânți regretul În fața trupului neînsuflețit și apoi te retragi Încet, dispărând În Întuneric pentru ca, pe ultimele acorduri ale muzicii, spectatorii să contemple sfârșitul marii actrițe care a fost Adriana Lecouvreur, moartă acolo unde a trăit, În teatru, ca Într-o piesă de Pirandello“. „Știi“, Îmi spune Neil, „eu tocmai am avut la Berlin un triumf cu rolul ăsta și la final nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că tot ce vedeam În fața ochilor vor vedea și alții. În timp ce Îmi concentram privirea asupra unui strat de flori În formă de rinichi (și observam o petală roz căzută pe pământ și o mică furnică investigându-i marginea descompusă) sau contemplam coaja ca o diafragmă a unui trunchi de mesteacăn pe care un huligan o despuiase de Învelișul ca o hârtie pepit, eram convins că toate acestea le va vedea și cititorul prin vălul magic al cuvintelor mele, utracennîie rozî sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vezi tu, frumusețe, băiete? îl dezumflă Ștefan. Războiul e o afacere murdară, în care cei mai buni, pier... Desigur, fără aiasta nu se poate, adaugă el cu glas scăzut. Coroana alunecă pe-o ureche. O scoate cu amândouă mâinile, o contemplă; își ciocănește fruntea: "O coroană prea mare pentru un cap atât de mic", spune și o cântărește în mâini. Ce de-a săbii aș prețălui cu aurul ista... Pune coroana pe treapta de jos; rămâne cu capul gol, cu pletele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
celălalt capăt al culoarului, intră Maria, urmată de unchiul Țamblac. Maria ține în mâini o casetă din lemn de chiparos, încrustată cu arabescuri de fildeș. Îi întinde caseta și spune cu tristețe: Unchiule, bijuteriile... resturi... rămășițe... Țamblac deschide capacul și contemplă odoarele cu durere, cu nostalgie. Asta îmi amintește de balurile de la Curte. Câtă splendoare... Cu câtă măreție le purtau domnițele din neamul Paleologilor... A fost odată... oftează el. Maria ridică o splendidă diademă bătută numai în diamante, o contemplă lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și contemplă odoarele cu durere, cu nostalgie. Asta îmi amintește de balurile de la Curte. Câtă splendoare... Cu câtă măreție le purtau domnițele din neamul Paleologilor... A fost odată... oftează el. Maria ridică o splendidă diademă bătută numai în diamante, o contemplă lung, apoi o pune la loc și oftează: "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni"... Cu mișcări line, își scoate cerceii, inelele, colierul, până și vulturul bizantin cu două capete. Le pune în casetă și i-o întinde. A rămas pe piept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]