6,252 matches
-
și apartamentizări pleacă lăsînd totul În urma lor și apucînd unde văd cu ochii. Pentru orice nouă așezare și nou cartier care ciobesc pămîntul, o turmă de case pe roți și pontoane pornește la drum undeva În lume. Caravana, șlepul locuibil, cortul - acestea sînt adăposturile viitorului! Chiar și casele nou construite nu sînt permanente. O casă În suburbii nu este portabilă dar este cu siguranță interschimbabilă cu oricare alta din orice altă suburbie, În timp ce suburbiile Însele se evaporă rapid și fără urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Și unde dracu’ e dracul ăla? Petrecerea se derulează pe un șlep, transformat În locuință de lux, la malul unui lac. Pe drum, Wakefield Îi spune Zeldei saga cu nebunul, restaurarea și propria lui dorință de a locui Într-un cort. Zelda se Încruntă. El cunoaște prea bine Încruntarea aceea; Într-o clipă se va preface Într-un șuvoi de sfaturi. Problema ta, Wakefield, este că ție nu-ți pasă de karma ta. Tipul de alături este În mod evident un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
străine au un apetit vorace, fiind de cincizeci de ori mai distrugătoare decît speciile indigene. Pot consuma În Întregime o clădire de lemn În doar o lună, iar a le ucide este aproape imposibil: trebuie să Închizi casele În niște corturi de plastic timp de zece zile, pînă cînd gazul otrăvitor penetrează În fiecare crăpătură. Specialistul nu este deloc optimist. Insectele colectate pînă În prezent se află În studiu la Biroul pentru Termite al municipalității. Caracteristica particulară a acestei termite este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Și atunci unde o să faceți nunta dacă tatăl tău nu se simte bine? Știu, ochii Henriettei străluciră de un entuziasm demn de Ioana d’Arc, ce-ar fi s-o facem aici? Două sute de persoane are încăpea lejer într-un cort. Ați putea să oraganizați o discotecă seara și să luați micul-dejun în zori. — Henry... e foarte amabil din partea ta. Fran își închipuia deja un cort împodobit ca o colivie de aur, cu atât de mulți crini că te sufoci de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ce-ar fi s-o facem aici? Două sute de persoane are încăpea lejer într-un cort. Ați putea să oraganizați o discotecă seara și să luați micul-dejun în zori. — Henry... e foarte amabil din partea ta. Fran își închipuia deja un cort împodobit ca o colivie de aur, cu atât de mulți crini că te sufoci de cum intrai, chelneri care să se învârtă de colo-colo și pe Henrietta domnind cu atâta nerușinare peste întreaga adunare, încât mama lui Laurence n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rar interval de liniște pentru a-și scrie articolul, și de Elaine de la recepție care se uita bosumflată pe fereastră, ca un copil căruia nu i se dă voie să meargă la petrecere. În mijlocul pieței din fața catedralei, era ridicat un cort pe care Fran nu-l observase pentru că venise pe intrarea laterală. Pe o platformă din capătul îndepărtat se zărea o siluetă stranie, care purta o haină country de tweed, blugi și cizme de cowboy, și avea părul prins cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
văgăună plictisitoare și uitată de lume, în care nu prea aveai ce dracu’ să faci seara. Publicul râse nervos, mai ales când apăru o asistentă cu un ac uriaș și îl conduse pe Nico, care se prefăcu speriat, la un cort ce purta însemnele Crucii Roșii. Se formară șiruri ordonate în jurul pieții pentru a-i urma exemplul. Jack le observă imediat se îndreptă spre ele. — Ați venit să spionați concurența, așa e? Ce părere ai de ziar? Crezi că tatălui tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de pe planetă. Dumnezeu știe ce conține. Cred că aș face un bine întregii comunități dacă l-aș șterpeli înainte să ajungă la spital. Oh, bănuiesc că ar fi cazul să donez și eu câteva picături. Le salută și dispăru în interiorul cortului cu crucea roșie. — Oare avem vreo șansă să ținem piept la așa ceva? murmură Stevie. Pentru prima oară își pierduse aplombul și își arăta cei cinzeci și opt de ani. — Stevie! Fran avea prea mare nevoie de sprijinul ei ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Cozile se mai răriseră, oamenii se risipeau, mergând la cumpărături sau întorcându-se la muncă. Îl zări pe Mike Wooley, plin de tupeu ca întotdeauna, intervievând fără rușine vedeta rock chiar în fața lui Jack. Era rândul ei să intre în cort. Să doneze sânge era un lucru care îi plăcuse întotdeauna lui Fran. Dacă și alte căi de-a ajuta comunitatea ar fi solicitat tot atât de puțin efort. Atâta timp cât evitai să te uiți la sângele care se aduna în punga sterilă, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
calitate foarte bună. Acuma, din păcate, nu mai e așa ceva. La ei existau magazine cu produse originale, venite din export din țara producătoare, de origine, nu cum e la noi, cu reprezentanți, fabrici prin reprezentanță. Ei voiau becuri de mașină, corturi, mingi de piele, mănuși de piele. Presupun că nu se găseau, din moment ce asta cereau și cereau cantități mari, de exemplu, 50-60-100 de mingi de piele, sau 10-15 corturi de patru persoane. Sau erau 60 de perechi de mănuși așa, cereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la noi, cu reprezentanți, fabrici prin reprezentanță. Ei voiau becuri de mașină, corturi, mingi de piele, mănuși de piele. Presupun că nu se găseau, din moment ce asta cereau și cereau cantități mari, de exemplu, 50-60-100 de mingi de piele, sau 10-15 corturi de patru persoane. Sau erau 60 de perechi de mănuși așa, cereau câte 7-8 seturi. Și mai mult... depinde, fiecare cât voia. Și câștigam bine. Ei îmi plăteau mie marfa; eu o plăteam în lei la cine trebuia să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
noi „nu sînt monștri apocaliptici”) și propovăduiește nașterea „noii religii” artistice regeneratoare: „Și dacă nimeni nu va auzi și moloch va continua să guițe și să se bată satisfăcut pe pîntece, atunci - la Moși! Vom deschide porțile unei panorame sub corturi, vom colinda orașul anunțînd în sunet de surle și tobe noua religie ce va lua naștere pe pae și între scînduri, căci pe puf și mătăsuri se naște doar rasa obosită, crescută cu biberonul și făina lactată”. Altfel spus: „Vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o problemă destul de serioasă. Presupun că va trebui să Înveți să o suporți, ca noi toți, de altfel. — Știu, dar asta e parte din problemă. „Voi, restul“ sînteți copiii ei: o puteți Înfrunta sau vă puteți certa ca la ușa cortului, pentru că sînteți conștienți că tot veți ține unul la altul cînd lucrurile se vor liniști. Veți fi În continuare o familie. — Iar tu ești mult prea drăguță, la naiba, obiectează Emma. Ești Înspăimîntată de perspectiva că ea o să te urască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
despre el, glasul i se schimbă. Dintr-o dată devine cald, mângâietor și trist. Parcă ar ascunde o taină. M-a dus în mijlocul unui platou pietros, unde creșteau niște arbuști roșii, piperniciți de căldură, și, rupând o nuia, mi-a desenat cortul în fața căruia, zicea ea, tânărul rege privea îndelung cerul înainte de fiecare luptă." Totdeauna s-a ferit să lupte în ceasuri prea însorite, deoarece nu voia să cucerească lumea ca un om, ci ca un zeu, mi-a explicat ea în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în fiecare dimineață înjunghia un tigru, a fost găsit strangulat în baie de garda pretoriană. Succesorul său a fost găsit și el după două luni ucis. Caracalla a fost înjunghiat. Eliogabal, ucis din ordinul bunicii sale. Alexandru Sever, ucis în cortul său. Maximinus, care era înalt de peste doi metri și avea degetele atât de groase încît purta ca inele brățările soției sale, asasinat de soldați, Gordian, de asemenea, Filip Arabul, lovit în cap, Decius, ucis de goți, Gallus, asasinat de soldații
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
m-am gândit Imediat, însă, am deslușit, prin aerul străveziu, siluetele negre ale eucalipților, coliba de paie și chipul dăltuit în piatră a lui Alexandru, tânăr, privind spre cer. Mi-am adus aminte vorbele Anei: "În fiecare seară, ieșea din cort și contempla cerul înstelat. Apoi, își lua o cupă din care bea vinul și o sfărâma de stînci." Dincolo de coliba de paie, am găsit stânca rotundă de care pomenise Ana. Am simțit, pe loc, o duioșie ciudată în mine. O
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
informat: - E de rău. Trebuie s-o luăm pe-aici. Fiindcă la o jumătate de milă pe drumul pe care ar fi trebuit să ne continuăm călătoria este o patrulă de soldați. Cam zece, după socoteala mea. Au instalat un cort unde vor sta peste noapte. Probabil vor să-l prindă pe Marcello. Eu și Gundo am pus două întrebări diferite în același timp. Eu: - Cine e Marcello? Gundo: - Din ce cauză trebuie să renunțăm la cărarea asta? Ne-a explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Natisone și și-au ridicat tabăra dinaintea zidurilor. Ne-au adresat gesturi obscene și au râs de noi, aruncându-ne injurii în limba lor imposibilă. Am încercat să-l zăresc pe rege, dar n-am reușit. A apărut doar după ce cortul său a fost înălțat. S-a înfățișat la porțile orașului, urmat de comandanți și de consilieri, kavhan și tarhan, ordonându-ne să ne predăm. Am fost impresionat de cum arăta. Călărea cu fală un armăsar murg și nu avea armură. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trebuia să dea de înțeles că ar cunoaște limba avarilor. Haganul a întrebat cine știa grecește, drept care am făcut un pas înainte. Mi-a poruncit: - Tălmăcește ceea ce am să spun! Țarcul era în mijlocul taberei; Bayan a ordonat să fie demontate corturile din jurul nostru și, îndepărtându-și soldații, s-a creat un vast loc liber între țarcul unde ne aflam noi și cortul său. I-a fost adus tronul regal și s-a așezat. După care a zis: - Eu, Bayan, fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înainte. Mi-a poruncit: - Tălmăcește ceea ce am să spun! Țarcul era în mijlocul taberei; Bayan a ordonat să fie demontate corturile din jurul nostru și, îndepărtându-și soldații, s-a creat un vast loc liber între țarcul unde ne aflam noi și cortul său. I-a fost adus tronul regal și s-a așezat. După care a zis: - Eu, Bayan, fiul lui Bayan, sunt un rege drept și înțelept. Voi și poporul vostru, în vremea când mă aflam la Bizanț, ați complotat împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
noastră. Câțiva dintre noi au protestat, dar vârfurile sulițelor ne-au închis gura, și el a continuat: - Pentru aceasta ați fost pedepsiți. Am apucat însă să-i făgăduiesc câte ceva lui Romilde. A tăcut, și doi kavhani au scos-o din cortul regal pe trădătoare și au adus-o lângă rege. Îmbrăcată doar într-o cămașă lungă, cu părul despletit pe spate, își ținea privirea în pământ, rușinată nevoie-mare. - Femeia aceasta, a continuat regele, mi-a smuls câteva promisiuni. Voi veți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fi drept, căci n-ai falsificat niciodată înscrisurile cancelariei în contra noastră. Iată de ce ți-am arătat locul și mai ales deoarece rabinul vrea să se stea de vorbă cu tine. Casa rabinului Methibtha fusese distrusă, drept care zăcea bolnav într-un cort. Nu era foarte bătrân, deși părea sleit de puteri. I-a spus lui Eleazar și femeii care avea grijă de el să ne lase singuri. S-a străduit să se facă înțeles. - Stiliano, Romilde n-o să doarmă pentru totdeauna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doua zi dimineața, pe când slujbașii frângeau armele bizantine și separau metalele după calitate și soi, sub ochii atenți ai unor negustori sarzi care așteptau să-și umple vasul cu fier, bronz și aramă, metale plătite în avans. Eu stăteam în spatele cortului și-mi curățam cu pieptenele barba și părul de acele de pin cu care mă pricopsisem de pe urma unor rafale de vânt dinspre mare. Preferam să stau de unul singur, căci nu mi-au plăcut niciodată urmările victoriilor, ale violențelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sfâșiase o parte din brațul drept, care a trebuit amputat de tot. Rândașul meu, un tânăr numit Vaio, i-a adus la mine pe câțiva longobarzi care mă căutau, fiind singurul în măsură să-i ascult: regele era ocupat în cortul său cu o fată, iar generalii săi puneau la cale noi strategii. Unul dintre ei mi-a spus: - Biserica din acest oraș are porțile închise, și oamenii noștri nu reușesc să le deschidă. Putem să le dăm foc? Lăcașul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mustrător. - Există printre prizonieri doi preoți. Ei vor porunci celor dinăuntru să deschidă. Drept răsplată, voi cere regelui ca nimeni să nu se atingă de ei. A fost nevoie cam de două ceasuri pentru ca, în fine, să văd ieșind din cortul regelui o fată cam ciufulită, care se uita la toți trufașă, ținând în mână câteva monede. I-am explicat lui Rotari situația, răspunsul lui fiind cel al unui tip somnoros: - Descurcă-te, Stiliano, nu mă plictisi cu bisericile tale! Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]