3,612 matches
-
este momentul, pe care Our Voices îl celebrează, al redefinirii "cercetării înseși, prilej cu care cercetătorii etnici să își creeze propria agendă de cercetare și să contribuie, astfel, la (apariția unei adăugirea mea) melodii culturale cu adevărat polifonice"17. Iată crezul teoretic exprimat practic în scriitura academică a celor doi. Impulsul de a spune povești, propriu ființei umane, al cărui potențial copleșitor îl vom discuta într-un moment ulterior al acestui periplu în care ne-am angajat împreună, accede, din poziția
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
acelei porțiuni "obligatorii" a oricărui discurs, cea care "face totul" pentru a capta bunăvoința publicului. Iată de ce. Scopul ceremoniei nu este acela de a "condamna"74 evenimentul, nici acela de a "stârni agitație în ce privește acea crimă particulară"75. Articulându-și crezul la persoana întâi plural, Chapman mărturisește că a organizat întrunirea comemorativă cu scopul unic de a crea o ocazie pentru cei de față de a se căi pentru propria contribuție la nefericitul eveniment: "to repent for our share în it"76
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
îi sunt specifice (1977: 16-20). Ideea că entitățile trebuie să fie suverane pentru a fi membre ale societății internaționale este una din trăsăturile sale caracteristice, alături de convingerea că societatea de state este singura formă legitimă de organizare politică globală și crezul că statele au datoria de a respecta suveranitatea celorlalți. Aceste obiective pot intra în conflict unele cu altele, după cum observă Bull în scrierile sale despre ordine și dreptate, care vor fi tratate în continuare în acest capitol. Societățile de state
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
revoluționarismului este și ea problematică, întrucât pune laolaltă gânditori diferiți precum Kant, Lenin (care susține răsturnarea violentă a ordinii internaționale burgheze) și Gandhi (care credea în rezistența nonviolentă). Oricum, ceea ce-i tulbura cel mai mult pe autorii Școlii Engleze era crezul "revoluționarist" că pacea nu poate fi instaurată în relațiile internaționale până când toate societățile nu vor împărtăși aceeași ideologie universală. Wight l-a interpretat pe Kant în sensul că acesta ar fi crezut că pacea mondială poate exista numai când întreaga
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este așadar În conflict nu numai cu el Însuși, cu tendințe și pasiuni personale atât de diferite, dar adeseori și cu factorii și condițiile exterioare lui: acest din urmă aspect are loc mai ales atunci când o pasiune nobilă (sau un crez moral Înalt) este obstrucționată În realizarea ei de invidiile, interesele sau acțiunile reprobabile ale unor semeni care au, la un moment dat, prerogativele puterii și ale deciziei. Iată de ce proverbele sunt, de fapt, o istorie condensată și expresivă a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Curaj, Îndrăzneală, risc - frică, spaimă, abandon" Traiul celui care se teme de moarte e tot un soi de moarte. Impresia de autenticitate a vieții nu ne-o dă decât curajul cu care ne asumăm, la un moment dat, trăirea unui crez, Împlinirea unui scop.) „Dacă n-am reușit să ne Înstelăm Întunecimile, cum o să așteptăm aurora ființei noastre?” (E. Cioran) Cine mai mult se teme, acela uită ușa deschisă. (Paradoxal, dar grija persistentă de a nu uita să facem un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cunoști”; „Până nu te bagi cu omul la plug, nu-i cunoști ce-i poate pielea”.) Cine se teme de el Însuși nu mai are de cine să se teamă. (Cel care și-a făcut din scrupulele sale morale un crez pentru viața de fiecare zi nu mai trebuie, cu siguranță, să se teamă de nimeni și de nimic, deoarece crezul său Îl va apăra, ca un scut, atât de propriile tentații, cât și de eventualele răutăți venite din jurul său.) „Vegheați
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
el Însuși nu mai are de cine să se teamă. (Cel care și-a făcut din scrupulele sale morale un crez pentru viața de fiecare zi nu mai trebuie, cu siguranță, să se teamă de nimeni și de nimic, deoarece crezul său Îl va apăra, ca un scut, atât de propriile tentații, cât și de eventualele răutăți venite din jurul său.) „Vegheați asupra voastră, Învinuiți-vă singuri, judecați-vă apoi, cereți iertare câteodată și, dacă este nevoie, dați-vă și câte o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de condiții sau de posibilități reale pentru a obține un succes, care să ne sporească stima de sine, atunci recurgem la autoiluzionări.) Fiecare caută să aibă icoană la care să se Închine. (Ce ne-am face, Într-adevăr, fără un crez, fără o convingere puternică de viață?) „Conștiința vieții prețuiește mai mult decât viața.” (F.M. Dostoievski) „Începi să mori atunci când pe nici un plan de activitate nu te mai depășești.” (L. Blaga) Munca omului noroc Îi aduce. (Pentru a Întâlni norocul trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lucru esențial: ei sunt Încă la o vârstă În care primează acțiunile interioare, care nu sunt cu nimic mai puțin importante decât cele obiectivate În fapte și atitudini exterioare; În cuprinsul lor, tinerii reușesc să-și plămădească o mentalitate, un crez de viață, care-i vor face să vină apoi cu o anumită pregnanță a faptei sau a atitudinii exterioare. Cei care nu cultivă acțiunea interioară sunt sortiți unei existențe conformiste, mediocre. Μ Omul se definește mult mai bine prin respingerile
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
promisiune, deoarece fiecare poartă În sine un potențial de devenire, de evoluție prin sine, prin propria voință de a se Întregi mereu ca ființă În lume. Căci ce ar fi totuși omul dacă nu și-ar găsi, până la urmă, un crez, un ideal de viață, un sens al existenței? Μ „Dragostea nu gândește răul” (I Corinteni 13.5): pentru că, Într-adevăr, orice dragoste se naște din suferință, iar orice suferință individuală deschide sufletul spre Înțelegerea și respectarea suferinței altuia. Μ Fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Nici pomeneală, spuse domnul Crabbin. Strict vorbind, nici nu i-aș zice scriitor.” Or, spunând asta, Crabbin creează o situație de nesuportat pentru Martins, căci se ia de acea parte din literatură care formează universul său personal, și care e crezul său de viață. Și chiar dacă, În general, Martins nu se consideră scriitor, ajunge să fie atunci când Își vede calitatea negată În public: Martins mi-a povestit că, auzind această declarație, a simțit crescând În el fiorii incipienți ai revoltei. Până
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
șmecherie la descoperirea căreia Dempsey este cuprins de furie. O mânie de Înțeles În situația În care, neștiind că are de-a face cu un interlocutor uman, a dat la iveală, fără să-și ia măsuri de precauție, detalii din crezurile sale personale, În special ura lui pentru Swallow, plasându-se Într-o poziție umilitoare. Or, ceea ce ne este cunoscut din domeniul cultural, de fapt, cel mai adesea, ceea ce nu știm, se desprinde din crezurile noastre intime și Într-o măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ia măsuri de precauție, detalii din crezurile sale personale, În special ura lui pentru Swallow, plasându-se Într-o poziție umilitoare. Or, ceea ce ne este cunoscut din domeniul cultural, de fapt, cel mai adesea, ceea ce nu știm, se desprinde din crezurile noastre intime și Într-o măsură mai mare din toate minciunile la care facem apel ca să ne ascundem slăbiciunea. Cu un alt confident decât cu un aparat, Dempsey nu s-ar fi hazardat să recunoască faptul că i se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de asumarea unui univers poetic inconfundabil. Foarte bună scriitoare ea însăși, Simona Constantinovici oferă în postfață un comentariu subtil, foarte atent la interpretările din cartea Alinei-Iuliana Popescu, pe care o numește o monografie atipică în care corola textelor exprimă un crez propriu, pe care autoarea și-l asumă conștient. O triplă perspectivă își desfășoară valențele în carte, mergând de la generalul întemeiat pe viziunea deconstructivistă actuală, venind dinspre filosofie, istoria culturii, hermeneutică literară ș.a., trecând prin arcul temporal care unește modernitatea, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
despre deconstrucția descoperită de ea în SUA, în 1981-1983"65. Punând, în centru, textul, autoarea abordează manifestarea deconstructivismului, la nivel lingvistic "prin reconstituirea sumară a reperelor fundamentale, din gândirea lui Derrida."66 Astfel, autoarea îl încadrează pe Derrida, preluând propriul crez al acestuia, ca aparținând momentului "închiderii" unei epoci, ceea ce înseamnă "închiderea metafizicii" sau a modelului gândirii europene, de la filosofia lui Platon și logica lui Aristotel la fenomenologia lui Heidegger 67. "Închiderea" nu e, însă, sinonimă cu "sfârșitul"; Derrida nu crede
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de a transpune ad litteram, imagini născute în minte și în suflet. Astfel că afirmația aceleiași autoare: "Nu imaginile îmi lipsesc, îmi lipsesc cuvintele"33 devine vocea unei Generații, a unei paradigme, și nicidecum doar a unui individ. Regăsim, aici, crezul întregii estetici neomoderniste, impuse de Nichita Stănescu, care, din disperarea de a nu găsi cuvintele potrivite, în cele deja existente, inventează jocul necuvintelor ("Prima literă a oricărui cuvânt se află în trecut, ultima literă de asemenea; numai trupul cuvântului e
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
întotdeauna, un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală, pictați cu peisaje, în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinți"43. Firește, chiar și această noutate constituie, parțial, crezul Generației sale, exprimat prin vocea aceluiași mare Nichita Stănescu: "Să-ți trăiești soarta. Asta este un lucru relativ ușor de trăit. Dar dac-ar fi să ne trăim opera, ce ne-am face?!"44 Reconstrucția exteriorului, din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poate mai bine să se ascundă, dacă nu prin cuvânt, prin poezie, prin confesiune, fenomen caracteristic, de altfel, întregii lirici moderne 39. Iată preeminența poeziei în fața vieții! De altfel, în al doilea volum, Ana Blandiana își va afirma și propriul crez poetic, printr-o definiție proprie atribuită poeziei: "Cred că singura definiție a poeziei, care nu m-a jignit, care nu m-a travestit vulgar, în clovn sau colombină, care m-a liniștit, împăcându-mă cu mine, a fost fraza lui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
câtorva teme (candoarea, adolescența, natura descătușată, datoria față de părinți, care simbolizau adevărata tradiție interioară, în raport cu altele, false și impuse din afară)"56. Totuși, aceste teme cu nuanță etnică și etică, totodată, capătă la Ana Blandiana un regim special, realizând, astfel, crezul deconstrucției: desfacerea tradiției sau a elementului comun și redarea lui diferențiată, la nivel individual. Trebuie menționată, însă, "propensiunea spre general, specifică modernității, prin desprinderea actului poetic din cadrele strâmte ale unui fapt reperabil de biografie pură este rezultatul investirii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu este absolută. Poezia Anei Blandiana, deși în general abordată din punct de vedere clasic, în cadrul unor studii monografice, cunoaște, totuși, încercări minime de studii care să pătrundă în profunzimile înțelesurilor sale ermetice. Pornind, însă, de la unul dintre propriile sale crezuri poetice, pe care noi l-am considerat magistral ("Am visat, întotdeauna, un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală pictați cu peisaje în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să existe, sînt alienați, fie ca cei străini pe meleaguri de noapte, aruncați fără copilărie și fără memorie, fie alienați ca cei mintali a căror cugetare e străină de cea a semenilor. Lipsiți de identitatea conferită de aderarea la un crez, desprinși de existență, se ciocnesc de lumea reală în care nu se pot orienta, pe care n-o pot înfrunta și stăpîni, rătăcind caraghios și groaznic în starea de imponderabilitate morală, ca un corp fără chilă și fără atracția gravitațională
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bine numită puțin mai tîrziu de Umberto Eco „opera deschisă”. Pentru americani, noul limbaj trebuie să evite ermetismul pentru a nu da ocazia receptorului să cadă În capcana numinosului care transformă automat raportul autor-receptor Într-unul de putere. Cu acest crez, cultura americană pornea pe un drum care ținea prea puțin seama de ierarhiile culturii europene și-și dădea acordul lucrurilor așa cum sînt: tel quel. Pe de altă parte, Tel quel a fost o revistă de succes a aceleiași epoci, În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
franceze, Înscrisă Într-o paradigmă romantică pe care moderniștii secolului ai XX-lea au dus-o la ultimele consecințe: la ilizibilitate (după unii) sau la poezie pură (după alții). Houellebecq reia, În prag de mileniu III, un proiect balzacian, fidel crezului său pozitivist: autenticitatea reprezentării este conferită de fidelitatea ei față de un determinsm ontologic ușor de observat, greu de acceptat: dispariția ideologiilor și metafizicilor, ca și extincția credințelor religioase În Occident au transformat „parcul uman” (Sloterdijk) Într-o grădină zoologică soft
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
capătul unui strălucit exercițiu retoric, pe urmele lui Nietzsche, Houellebecq sugerează că nu e totul pierdut și că, desigur, dacă vrem să evităm moartea speciei ( Într-o accepțiune cît se poate de biologică), trebuie să facem ceva. Să-i urmăm crezul. Aceasta este “platforma programatică”enunțată ritos, abia disimultă estetic sub pretextul romanului, formulă aleasă doar pentru a se fi dovedit adesea cel mai nimerit vehicul ideologic. Aceasta este tribuna la care scriitorul redevine profet. Urmărind tribulațiile unui antierou, Michel, funcționar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]