3,588 matches
-
O derivare mai riguroasă în cadrul notației Dirac arată cum decoerența distruge efectele de interferență și "natura cuantică" a sistemelor. Apoi, este prezentat modelul matricei densităților pentru o mai bună înțelegere. Un sistem de "N" particule poate fi reprezentat în mecanica cuantică ne-relativistă de către o funcție de undă, formula 1. Asta se aseamănă cu clasicul spațiu de fază. Un spațiu de fază clasic conține o funcție cu valori reale în 6N dimensiuni (fiecare particulă contribuind cu 3 coordonate spațiale și 3 momente). Spațiul
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
de către o funcție de undă, formula 1. Asta se aseamănă cu clasicul spațiu de fază. Un spațiu de fază clasic conține o funcție cu valori reale în 6N dimensiuni (fiecare particulă contribuind cu 3 coordonate spațiale și 3 momente). Spațiul de fază "cuantic" al nostru în schimb conține o funcție cu valori complexe într-un spațiu 3"N" dimensional. Poziția și momentul nu comută însă totuși moștenesc mare parte din structura matematică a unui spațiu Hilbert. În afara acestei diferențe, analogia este corectă. Sisteme
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
implicit "volumul" disponibil, adică vectorul de stare combinat cresc enorm. Fiecare grad de libertate al mediului contribuie cu o extra-dimensiune. Funcția de undă originală a sistemului poate fi extinsă în mod arbitrar ca o sumă de elemente într-o superpoziție cuantică. Fiecare extindere corespunde unei proiecții a vectorului undei într-o nouă direcție. Direcțiile pot fi alese aleator. Avem deci libertatea să alegem acele extinderi în care elementele rezultante interacționează cu mediul într-o manieră specifică elementului. Asemenea elemente vor fi
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
acele exensii sau descompuneri a vectorului de stare original care duce la pierderea coerenței de fază între elementele sale. Aceasta poartă și numele de "superselecția indusă de mediu", sau einselecție. Elementele sistemului supuse decoerenței nu mai manifestă caracteristici precum interferență cuantică unele față de altele, așa cum se întâmplă în experimentul celor două fante. Orice elemente care suferă o decoerență unele față de altele prin intermediul unei interacțiuni cu mediul se spune că sunt legate cuantic cu mediul. Inversul nu este adevărat: nu toate stările
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
sistemului supuse decoerenței nu mai manifestă caracteristici precum interferență cuantică unele față de altele, așa cum se întâmplă în experimentul celor două fante. Orice elemente care suferă o decoerență unele față de altele prin intermediul unei interacțiuni cu mediul se spune că sunt legate cuantic cu mediul. Inversul nu este adevărat: nu toate stările legate cuantic au trecut printr-un proces de decorență una față de alta. Orice dispozitiv de măsură sau aparat acționează ca un mediu, de vreme ce, la un anumit moment dealungul procesului de măsurare
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
față de altele, așa cum se întâmplă în experimentul celor două fante. Orice elemente care suferă o decoerență unele față de altele prin intermediul unei interacțiuni cu mediul se spune că sunt legate cuantic cu mediul. Inversul nu este adevărat: nu toate stările legate cuantic au trecut printr-un proces de decorență una față de alta. Orice dispozitiv de măsură sau aparat acționează ca un mediu, de vreme ce, la un anumit moment dealungul procesului de măsurare, efectul său trebuie să fie suficient de mare pentru a fi
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
dealungul procesului de măsurare, efectul său trebuie să fie suficient de mare pentru a fi observat de oameni. El trebuie să posede un foarte mare număr de grade de libertate ascunse. Ca efect, interacțiunile pot fi considerate ca fiind măsurări cuantice. Ca rezultat al unei interacțiuni, funcția de undă a sistemului și aparatul de măsură devin legate cuantic unul de celălalt. Decoerența are loc când porțiuni diferite ale funcției de undă a sistemului devin legate cuantic în moduri diferite cu aparatul
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
oameni. El trebuie să posede un foarte mare număr de grade de libertate ascunse. Ca efect, interacțiunile pot fi considerate ca fiind măsurări cuantice. Ca rezultat al unei interacțiuni, funcția de undă a sistemului și aparatul de măsură devin legate cuantic unul de celălalt. Decoerența are loc când porțiuni diferite ale funcției de undă a sistemului devin legate cuantic în moduri diferite cu aparatul de măsură. Pentru ca două elemente eisenselectate ale stării sistemului legat cuantic să interfereze, atât sistemul original cât
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
fi considerate ca fiind măsurări cuantice. Ca rezultat al unei interacțiuni, funcția de undă a sistemului și aparatul de măsură devin legate cuantic unul de celălalt. Decoerența are loc când porțiuni diferite ale funcției de undă a sistemului devin legate cuantic în moduri diferite cu aparatul de măsură. Pentru ca două elemente eisenselectate ale stării sistemului legat cuantic să interfereze, atât sistemul original cât și măsurarea, în ambele elemente ale dispozitivului trebuie să se suprapună semnificativ, în sensul produsului lor scalar. Dacă
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
și aparatul de măsură devin legate cuantic unul de celălalt. Decoerența are loc când porțiuni diferite ale funcției de undă a sistemului devin legate cuantic în moduri diferite cu aparatul de măsură. Pentru ca două elemente eisenselectate ale stării sistemului legat cuantic să interfereze, atât sistemul original cât și măsurarea, în ambele elemente ale dispozitivului trebuie să se suprapună semnificativ, în sensul produsului lor scalar. Dacă aparatul de măsură are multe grade de libertate, este "foarte" puțin probabil ca acest lucru să
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
lor scalar. Dacă aparatul de măsură are multe grade de libertate, este "foarte" puțin probabil ca acest lucru să se întâmple. Ca o consecință, sistemul se comportă mai degrabă ca un ansamblu statistic de elemente diferite decât ca o superpiziție cuantică coerentă a lor. Din perspectiva fiecărei componente a aparatului de măsură, sistemul pare să fi suferit un colaps ireversibil al funcției de undă într-o stare cu o valoare precisă a atributelor măsurate, relativ la fiecare componentă în parte.
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
înghițit de o gaură neagră, astfel încât teoria găurii albe nu prezice ce se întâmplă cu materia care cade în gaură. Ignorând emisii clasice imprevizibile ale găurii albe, aceasta este identică cu o gaură neagră pentru un observator extern. În mecanica cuantică, o gaură neagră emite radiația Hawking, și astfel poate ajunge la echilibru termic prin eliminarea unui gaz de radiație. Datorită faptului că starea de echilibru termic nu variază în cazul inversiunii temporale, Stephen Hawking susține că inversiunea temporală a unei
Gaură albă () [Corola-website/Science/317359_a_318688]
-
nu produce energie suficientă pentru a susține steaua, și astfel miezul devine o masă inertă susținută doar de presiunea de degenerare a electronilor. Această presiune se creează atunci când orice compresie suplimentară a stelei ar obliga electronii să ocupe aceeași stare cuantică, ceea ce nu este posibil pentru acest tip de particulă. (Vezi Principiul de excluziune.) Când masa miezului de fier depășește 1,44 mase solare (limita Chandrasekhar), se declanșează o implozie. Miezul se contractă rapid sub presiune, încălzindu-se, ceea ce duce la
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
o împiedica să se prăbușească spre centrul său, ea este susținută doar de presiunea de degenerare a electronilor. În această stare, materia este atât de densă încât orice compresie suplimentară ar face ca mai mulți electroni să ocupe aceeași stare cuantică. Principiul de excluziune Pauli împiedică fermionii (clasă de particule din care fac parte și electronii) să facă aceasta. Când masa miezului depășește limita Chandrasekhar, presiunea de degenerare nu o mai poate susține, și are loc un colaps catastrofal. Partea exterioară
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
France" favorizează "interdisciplinaritatea", după cum o dovedesc, de exemplu, lucrările catedrei de "Filosofie a cunoștințelor", ocupată de Jules Vuillemin din 1962 până în 1990, care aborda câmpuri disciplinare atât de diverse precum matematicile pure (algebra, geometria, analiza), fizica teoretică (astronomia, relativitatea, mecanica cuantică, haosul), științele inginerești, filosofia și studiile umaniste grecești și latine. Dintre personalitățile prestigioase care sunt legate de Collège de France (cercetători, oameni de știință, intelectuali) se pot enumera: Raymond Aron, Roland Barthes, Henri Bergson, Augustin-Louis Cauchy, Claude Cohen-Tannoudji, Alain Connes
Collège de France () [Corola-website/Science/316489_a_317818]
-
rasei umane au dispărut misterios. Pământul a trecut sub controlul exclusiv al unui nou tip de oameni, post-oamenii, cu corpuri modificate prin nanotehnologie și îmbunătățirea ADN-ului. Refugiați în habitatele spațiale dotate cu tehnologie avansată - mai ales în domeniul fizicii cuantice - nu au fost afectați de virus. Ei au repopulat Pământul cu "oameni de stil-vechi" cărora le-au făcut mici modificări genetice, oferindu-le o viață terestră de o sută de ani, cu servitori roboți care se ocupă de toate sarcinile
Ilion (roman) () [Corola-website/Science/322354_a_323683]
-
aceștia sunt moravecii. Dincolo de sarcinile cotidiene, unii dintre ei au dobândit o pasiune debordantă pentru studiul literar al unora dintre operele omenirii, cum ar fi cele ale lui Proust și Shakespeare. Moravecii sunt neliniștiți din cauza unor importante cantități de energie cuantică detectate pe planeta Marte, recent terraformată, care amenință structura universului. Ei bănuiesc că post-oamenii sunt responsabili pentru ele și iau legătura cu roboții care populează centura de asteroizi cea mai apropiată de Pământ, rocvecii, pentru a organiza o misiune de
Ilion (roman) () [Corola-website/Science/322354_a_323683]
-
organici, jumătate mecanici, care au venit de pe sateliții lui Jupiter și din Centura de asteroizi pentru a ajuta oamenii (care i-au creat cu mult timp în urmă) și a înțelege motivele pentru care sistemul solar este amenințat de manipulări cuantice, cărora le caută sursa. Zeii reușesc să îi învrăjbească din nou pe ahei și pe troieni unii împotriva altora. Aheul Ahile, zeul Hefaistos și scoliastul Hockenberry se coalizează împotriva lui Zeus și, cu ajutorul titanilor din Tartar îl răstoarnă de pe tronul
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
Hotel" pentru "Les Invalides", "Champs Ulysses" pentru "Bulevardul Champs-Élysées" și "Guarded Lion" pentru "Gara din Lyon". De la puterile zeilor, post-oameni și entități, până la călătorii temporale, toate sunt justificate de Dan Simmons prin intermediul descoperirilor și ipotezelor cele mai moderne ale mecanicii cuantice, conferindu-i romanului un aspect realist. De asemenea, sunt folosite găuri de vierme, brane, spațiul Calabi-Yau, sau clasicele găuri negre, folosite aici pe post de arme.
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
Ξ și "xi minus" Ξ. Aceștia au energii de repaus de și și durăte de viață de și . Există un hiperon omega (Ω), ultimul descoperit, "omega minus" Ω, cu o masă de și o durată de viață de . Din moment ce numărul cuantic de stranietate este conservat de interacțiunile țări, hiperonii în stare fundamentală nu se pot dezintegră tare (adică în interacțiunile țări). Totuși, aceștia participa în interacțiunile țări. În cazuri rare, Λ se poate de asemenea dezintegră prin intermediul următoarelor procese: Particulele xi
Hiperon () [Corola-website/Science/328887_a_330216]
-
necesitau controlul uman la data experimentului. În mod ciudat, niciun dispozitiv de înregistrare din lume nu perceput nimic pe durata celor două minute: înregistrările corespunzătoare acelei perioade sunt goale. Acest lucru pare a veni în sprijinul "efectului observatorului" din teoria cuantică. Absența conștiinței întregii rase umane a trimis "realitatea" într-o stare de nedeterminare. Odată cu revenirea conștiinței, realitatea a colapsat în cea mai probabilă configurație, adică obiectele în mișcare au mers mai departe în direcția spre care se îndreptau. Nici pentru
Flashforward () [Corola-website/Science/325385_a_326714]
-
(n. 11 septembrie 1944, Casablanca, Maroc) este un fizician francez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2012, împreună cu David J. Wineland, pentru „metode experimentale inovative care permit măsurarea și manevrarea sistemelor cuantice individuale”. Haroche a dezvoltat o metodă bazată pe capcanele Paul pentru măsurarea fotonilor capturați trimițând atomi în locul în care se află ei. Din 2001, Haroche este profesor la Collège de France și este șef al catedrei de mecanică cuantică. În
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
sistemelor cuantice individuale”. Haroche a dezvoltat o metodă bazată pe capcanele Paul pentru măsurarea fotonilor capturați trimițând atomi în locul în care se află ei. Din 2001, Haroche este profesor la Collège de France și este șef al catedrei de mecanică cuantică. În 1971 și-a susținut teza de doctorat în fizică la Universitatea din Paris VI, cercetarea sa fiind realizată sub conducerea lui Claude Cohen-Tannoudji. s-a născut la Casablanca, Maroc, ca fiu al lui Albert Haroche (1920-1998) și Valentine Haroche
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
Yale (1984-1993) și Conservatoire national des arts et métiers (2000). a fost șeful catedrei de fizică la École normale supérieure din 1994 până în 2000. Din 2001, Haroche este profesor la Collège de France unde este șef al catedrei de mecanică cuantică. Este membru al Société Française de Physique, Societății Europene de Fizică și membru al American Physical Society. În septembrie 2012, Serge Haroche a fost ales de colegii săi în poziția de administrator al Collège de France. Pe 9 octombrie 2012
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
a fost ales de colegii săi în poziția de administrator al Collège de France. Pe 9 octombrie 2012, Haroche a primit Premiul Nobel pentru Fizică, alături de fizicianul american David Wineland, pentru „metode experimentale inovative care permit măsurarea și manevrarea sistemelor cuantice individuale”. Serge Haroche a făcut mai multe cercetări în domeniile fizică atomică și optică cuantică. Este cunoscut pentru demonstrarea decoerenței cuantice prin determinări experimentale, în timp ce lucra cu colegii de la École normale supérieure din Paris în 1996. După disertația despre atomi
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]