3,741 matches
-
scântei. Lacrimi de durere în jur. Ce s-ar face lumea fără lacrimi!? stai și te întrebi. Lumea, viața are nevoie de lacrimi ca de aer, ca de apă, ca de soare și lumină. În câtă liniște tăcută s-a cufundat moarta. Ea tace, ascultă... nu răspunde; păstrează aceeași figură pe chip... Ei îi este totuna, dacă o jelești, ori nu... Lumânările se mistuie fumegând, mirosul de ceară arsă amestecându-se cu mirosul de tămâie... Clopotul de la Schit își continuă dangătul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îndărăt și dispăru. N-a avut nici cea mai mică intenție să tragă în el, ci, doar să-l sperie. În ultima vreme, vizitele lupilor s-au mai rărit. Rareori mai venea câte unul pe la stânile din vale. ...Noaptea e cufundată în muțenie, sub un văl de ceață palid. E trecut de miezul nopții și doar un iepure s-a mișcat. Așa, așteptând, ceva îl îndemnă, să se uite spre dreapta, sus... Simți o încordare în el, o anume așteptare, acel
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zăpezilor luase sfârșit. Dar, nici în februarie, când un nou strat de zăpadă se așternuse, pentru scurt timp, „dungatul“ nu i-a mai ieșit în cale. Într-o seară Anton cobora valea Horincei, spre miazăzi de Mălușteni... Valea întunecată și cufundată într-o tăcere adâncă. Luna, care tocmai răsărise, în spatele lui, aruncă dinaintea-i umbre prelungi... Zăpezile sclipeau gălbui. Fără veste, la o cotitură, Anton rămase locului ca înlemnit. La marginea unei poteci, înălțată, ședea un animal mare, întunecat... El face
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Își ordonase singur că trebuie să ucidă, iar acum nu făcea decât să-și ducă cu tact la împlinire propriile ordine. Era atent și precaut, dar detașat și liber de constrângeri totodată. Își trăia clipele de glorie în plin, adânc cufundate-n beția dulce a răzbunării lui iminente și imposibil de împiedicat. Jubila în tăcere, dar jubila! Într-un cuvânt, se simțea călare pe situație, stăpân absolut peste tot ce mișca acolo! În aceste momente, singurul lucru și cel mai evident
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai târziu, fu înapoi la căpătâiul Victoriei. Ridicând-o cu binișorul în șezut și sprijinind-o într-o rână de genunchiul său, el îi dădu să înghită o linguriță de zahăr plină. Pe urmă, preț de câteva secunde, totul se cufundă într-o liniște grea, ca de mormânt. Și unul, și celălalt așteptau cu nerăbdare ca acele doctorii simple să-și facă cât de cât efectul. Pentru Șerban, acele secunde cântăriră mai mult decât orice; parcă ar fi trecut ca orele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu mai putea ieși. 2. Până una - alta, întâlnirile lui Gerard cu Iozefina începuseră să se înfiripe și dincolo de planul concret, adică de cel din biblioteca răcoroasă, cu zidurile ei extrem de groase. Se înfiripa, așadar, mai ales atunci când el se cufunda acasă, în lectura nuvelei Corn de vânătoare. Întâlnirea cu Contesa de Bethlen era un bun prilej de a o vedea în permanență, de bunăsemă, imaginar, pe Iozefina în persoană. Seară de seară. Așadar, ziua o întâlnea în bibliotecă, în carne
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în curând, cu soarele din aceeași după-amiază chiar, adormitele semințe ale acheb-ului se vor trezi dintr-o dată, vor acoperi întinderea de verde și vor transforma aridul peisaj în cel mai frumos dintre ținuturi, înflorind doar câteva zile, pentru a se cufunda apoi într-un nou și lung somn până la următoarea furtună care, poate, va întârzia alți cincisprezece ani. Era frumos acheb-ul liber și sălbatic; incapabil să se nască pe un pământ cultivat, sau în preajma unui puț, sau depinzând de mâna grijulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zări în depărtare cinci pete întunecate ce se profilau pe întinderea pietroasă: tabăra lui Mubarrak-ben-Sad, imohag-ul din „Poporul Lăncii“ care îi condusese pe soldați până la jaima lui. își făcu rugăciunile și se așeză pe o stâncă netedă să admire amurgul, cufundat în gândurile sale negre, căci înțelegea că aceea avea să fie ultima noapte când putea dormi în pace în această viață. La venirea dimineții trebuia să deschidă în cele din urmă sipetul războaielor, răzbunărilor și urii, despre care, nimeni niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai mare dintre barăci. Căpitanul Kaleb-el-Fasi dormea întotdeauna până când soarele începea să încingă acoperișul căsuței sale, ceea ce se petrecea pe la ceasurile nouă ale dimineții, deși ordonase să fie construită în partea cea mai deasă a pâlcului de palmieri, atât de cufundată în umbră, încât deseori se trezea speriat de zgomotul curmalelor ce cădeau pe acoperișul metalic. La ora aceea își spunea rugăciunile la doi metri de poartă și, apoi, se arunca în adăpătoarea puțului cel mare, unde sergentul Malik venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
supraviețuire în „pământurile pustii“. închipuiți-vă că ne-am întoarce cu o avere! Jumătate pentru armată, jumătate pentru noi și pentru trupă. Nu credeți că, dacă ar fi bine folosită, ar îmblânzi câțiva generali? Superiorul său nu răspunse imediat. își cufundă capul în apă și rămase așa câteva momente, poate cugetând. Când scoase capul afară, îi atrase atenția fără să-l privească: — Te-aș putea băga la „mititica“ pentru propunerea asta. Și ce-ați câștiga? în fond, ce diferență e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era deșertul în sine, căldura și monotonia, ci amintirile și certitudinea că, dacă vreodată va reuși să scape cu viață din Adoras, nu va mai fi în stare să se bucure iarăși de hotelurile, restaurantele și fetițele din Cannes. Rămase cufundat în amintiri, lăsându sudoarea să i se prelingă pe tot trupul, pe măsură ce o căldură sufocantă punea stăpânire pe campament, așteptând ca ordonanța să sosească cu o tavă și cu respingătorul și zilnicul cușcuș înotând în grăsime, pe care îl mâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zise, jur c-o să-ți smulg pielea fâșie cu fâșie. își făcu rugăciunile de seară, își puse pe umăr un săculeț de piele cu un pumn de curmale, pe care le mâncă încet în timp ce pornea la drum, mereu spre apus, cufundându-se în umbrele ce puseseră deja stăpânire pe pământ, știind că acea noapte de marș fără grabă va interpune între el și urmăritorii săi o distanță de nedepășit. Cămila băuse pe săturate cu o zi înainte, n-o obligase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mare încât să nu-l poată găsi vreunul din adepții săi și să-l ajute să fugă. Așa a ajuns la jaima ta. — Cine era tânărul? — Un fanatic. Privi mult timp focul ce se stingea încet și păru că se cufundă în gândurile lui. Când începu să vorbească nu-l privi pe targuí, ci părea că-și vorbește lui însuși. — Un fanatic care voia să ne împingă spre un război civil. Dacă Abdul ar dobândi libertatea, ar organiza opoziția din exil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se știa și le băgă pe toate, împreună cu puținele sale haine, într-un sac de pânză. Apoi se așeză să aștepte la umbra pridvorului, aproape de fântână, pe când soarele cădea vertical și ucigaș, ștergând de pe pământ toate umbrele. Căldura sufocantă îl cufundă într-o toropeală neliniștită, un fel de somn din care se trezi speriat, dar speriat chiar de acea liniște, de acea pace și de acea tulburătoare senzație de gol, scăldat în sudoare și simțind aproape o durere în urechi, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
biroul său. Ministrul se ridică în picioare dintr-un salt și, fără să-i salute măcar pe cei prezenți, părăsi încăperea, străbătu galeria înaltă, urmat de Anuhar-el-Mojkri sub privirile speriate ale funcționarilor locali, și intră în spațiosul birou al guvernatorului, cufundat în penumbră, lăsându-l afară pe secretar care, practic, se izbise cu nasul de ușa masivă. Cu o barbă de zece zile, murdar, slăbit și încercănat, guvernatorul Hassan-ben-Koufra era o umbră a bărbatului orgolios, semeț și sigur pe el ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și, fără să deschidă ochii, adăugă: — Acum ar fi mai bine să dormi. Va fi o noapte lungă. Și-a fost, într-adevăr, o noapte lungă și obositoare. Din clipa când un soare roșu și tremurător a început să se cufunde în pâcla ce plutea deasupra crestelor dunelor, până când același soare, odihnit și strălucitor, a renăscut la stânga lor, iluminând identicul peisaj cu uriașe femei goale. Și-au făcut rugăciunile cu fața spre Mecca și au cercetat din nou zarea: — Cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gura foarte deschisă, ca și când ar fi căutat mereu aerul care se împotrivea să-i coboare în plămâni. I-ar face o favoare dacă i-ar prelungi somnul pe veci, i-ar evita temerile și lipsurile zilelor viitoare, acum, că se cufundase într-un somn mai liniștit, când încă mai păstra în suflet vaga iluzie că este liber și încă mai nutrea o slabă speranță că va trece granița. Care graniță? Ar trebui să fie pe-acolo, oriunde în fața lor, sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
podișului își părăsiră ascunzișurile ca să pască frunzele tufișurilor pitice; acolo, în tufișuri, doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi stelele care veniseră să-i țină de urât și se cufundă cu desfătare în amintirile sale: chipul și trupul Lailei, râsetele și joaca copiilor săi, vocea profundă și cuvintele înțelepte ale prietenului său Abdul-el-Kebir și frumoasa, captivanta și memorabila aventură pe care îi fusese dat s-o trăiască în pragul maturității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
orașul și valurile epuizaseră definitiv capacitatea lui de a se mira, spectacolul pe care răsăritul îl oferi ochilor săi corectă din nou acestă greșeală, căci cenușiul plumburiu și metalic al unei mări vălurite și amenințătoare avu darul să-l hipnotizeze, cufundându-l într-o transă în timpul căreia rămase nemișcat și absorbit, ca o statuie fără viață. Apoi, prima rază de soare descompuse cenușiul într-un albastru luminos și un verde opac, încât albul spumei părea mai intens, contrastând cu negrul amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de rezultat - veni răspunsul. Dacă eșuăm, francezii n-or să ne mai dea o a doua ocazie. — De acord... Ține-mă la curent. închise. Ministrul de Interne Ali Madani făcu la fel și rămase nemișcat în fotoliu un timp îndelungat, cufundat în gânduri, meditând la ceea ce se putea întâmpla în cazul când colonelului Turki nu i-ar fi reușit lovitura și Abdul-el-Kebir ar fi continuat să agite națiunea. Generalul Al Humaid era primul, dar, fiindcă îl cunoștea bine, se îndoia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la biserica în ruine, verifică încă o dată starea armelor și așteptă răbdător, sprijinit de perete, încercând să nu se gândească decât la drumul pe care îl avea de făcut ca să ajungă la Palat. Nu era nici țipenie în acea casbah cufundată în noapte când o străbătu în tăcere, speriind pisicile, și un orologiu înșiră lent trei bătăi sonore, când ajunse la prima stradă asfaltată. Ridică privirea spre cadranul luminos, care îl observă ca un ochi mare de ciclop, și negura nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
satul... Și ce-ai vrea să facă, sireaca, dacă tolomacul ei nu le are cu datul în bărci... Nineta se strâmba de mama focului către ele, arătând că eram și eu pe-acolo, obiectul de care se împiedicau toate... Eu, cufundat într-o carte cu poze pe care o mai frunzărisem de câteva zeci de ori, nicio reacție... E dată dracului Lili asta. Mie nu mi-a trecut prin cap, în tinerețe, o invenție ca asta: pui mușcata pe balcon, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
purta ochelari și o pălărie moale, ponosită. Myatt Îi spuse În franțuzește că acest compartiment era ocupat. — Un loc, spuse omul. — Doriți la clasa a doua? Întrebă Myatt, dar omul clătină din cap și trecu mai departe. Domnul Opie se cufundă cu vizibilă voluptate În colțul lui și Îl privi cu dezamăgire și curiozitate pe bărbatul mărunțel și palid din fața lui. Omul era extraordinar de șters ca Înfățișare, iar sănătatea precară Îi ruinase tenul. Nervii, se gândi domnul Opie, privind cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Era oare disperat sau se resemnase la inconfortabile economii? Afacerea ar fi fost simplă dacă Myatt și agentul lui Page din Constantinopol, neprețuitul domnul Eckman, n-ar fi fost suspectat de complicate relații ascunse cu Stein, frizând limita legalității. Își cufundă lingura Într-o supă Julienne lipsită de gust. Prefera mâncarea gustoasă, puternic asezonată, dar sățioasă. Afară, În Întuneric, nu se vedea nimic, doar scăpărările ocazionale de lumină ale unei gări mici, flacăra precipitată dintr-un tunel și, neîncetat, imaginea străvezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cinematograf, se gândi Savory, e frumusețea peisajului În mișcare, felul În care se mișcă turla unei biserici peste și dincolo de copaci, cum se lasă și se-nalță În pasul inegal al omului, frumusețea unui coș ridicându-se spre nori și cufundându-se printre celelalte hornuri. Senzația mișcării trebuia transformată În proză și urgența necesității Îl copleși așa de tare, Încât Își dori să fi avut hârtie și creion câtă vreme Îl Încerca inspirația și se căi c-o invitase pe Janet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]