4,693 matches
-
pe Maria, îi aflasem și numele printr-un subterfugiu, cerându-i ca din întâmplare răspunsul la o întrebare măruntă. Nu reușeam să-mi mut privirea, povesteam ce povesteam, și mă întorceam înspre geam, rândul întâi, scaunul al treilea. Mă înfrunta curajos, zâmbind potolit, ironic, câștigător. Ceva nu se potrivea, exista o distorsiune între corpul ei sfidător, sala 118 încărcată de tocilari, și dorințele mele nu tocmai didactice. Zâmbetul, ochii, hainele, postura - toate săreau în ochi, ca și cum ai fi mutat din greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
inofensivă, un fragment de realitate virtuală; prin cocleala jumătate solidă, jumătate apoasă, nu avansai nici cu-o plută. Navigau doar niște copii, cu anvelopele de TIR umflate până la explozie și-o lopată de plastic pe post de vâslă. Alții, mai curajoși, făceau baie în dreptul stăvilarelor, dar ieșeau plini de motorină. Cât despre poduri, nimic deosebit: șubrede, înguste, găurite, ți-era și frică să pui piciorul pe ele. Până la urmă am ajuns întregi la muzeu și cu mașina nelovită. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cloceai la soare, cu cinci-șase beri îngropate-n nisip și cartonul cu clătite alături. Așa ne-a prins anul cu Cernobâlul, la Neptun, pe plaja de la nudiști. N-aveai mare lucru de văzut, dar fetele se simțeau bine; alea mai curajoase dădeau jos și slipul. Viața ne împingea înainte: neschimbată, constant, aproape liniștitor. Nu cerusem nimic în plus; nu ne trebuia mai mult. România mea plutea undeva departe, pierdută prin optzeci și ceva: o țară combinată, cu imagini încete și tremurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de istorie cleioase și nemestecate: „titani“, „regi“ (ai poeziei sau prozei), „cântăreți“ (ai naturii, patriei sau dragostei, după caz și chef), „corifei“, „maeștri“, „fruntași“ (aici intrau toți pașoptiștii, avansați, ca-n armată), „coloși“, „deschizători de drumuri“, (un fel de cercetași curajoși; eu le-aș fi spus imprudenți), „campioni“, „sinteze“ (ale genialității poporului), „zugravi“, „poeți nepereche“ (aici, dădeam automat nota 2), „ctitori“, „tribuni“, „barzi“ și alți trubaduri lirici sau epici. Nici nu aflai dacă studenții chiar credeau în enormitățile astea sau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mașini, unii moțăiau pe capota lui Firănescu (lucru riscant, ținând cont de faptul că tipul arunca sistematic cu găleți de apă de la etaj), alții strângeau la piept votca sau PET-ul de „Bucegi“, cățărați pe conducta de gaz. Cei mai curajoși rămăseseră blocați pe gard, într-o zonă a nimănui, cu un crac pe stradă și celălalt în curtea depoului. Prinși între sârme și cărămizi, cu salamul și borcanul de muștar sub braț, înjurau calm și gregar. Dacă le-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Din după-amiaza aia vișinie de mai, bunicu’ Vitalian n-a mai fost zărit în Moroieni. Sigur, trei sferturi din sat nici n-ar fi avut cum s-o facă, tremurând sub pânzele alcoolului. Oamenii i-au scotocit casa (unii, mai curajoși, s-au oprit în pivniță să cerceteze damigenele și probabil mai sunt și astăzi acolo, căutându-l pe infractor), apoi s-au întors la cârciumă. Înăuntru găseai celălalt sfert, în frunte cu doctorul Leordeanu. Sătenii s-au pus iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ville sau să urci mașinile pe treptele de la Sacré-Cœur, în locul turiștilor naivi. Îndobitociți de entuziasm, parizienii ar fi pornit un adevărat război de stradă pentru ultimele spații libere, incendiind mașini și călcând în picioare grilajele din jurul monumentelor. Doar câțiva mai curajoși le-ar fi târât acasă, descoperindu-le, într-un moment de iluminare, utilitatea. La Amsterdam, afacerea ar fi mers puțin mai greu, ținând cont că orașul stă pe vreo șapte inele de apă, cărora localnicii le spun canale. Dar compatrioții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până au apărut tanchetele. În timpul ăsta, am strigat și eu niște lozinci, m-am lăsat pe vine și i-am strâns de braț pe cei de lângă mine. După ce-au băgat blindatele, am plecat. N-aveam stofă de erou; eram curajos, dar nu temerar și, în nici un caz, imprudent. Pe mine nu mă chema nici Măriuca (experta în topometrie militară, care sfârșește-n pădure, găurită de-un obuz german), nici Maria din Butoieni (care îi predă steagul turcesc lui Mihai Viteazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acolo unde astăzi sunt situate Transilvania, Valahia, Banatul Timișoarei și Moldova. Acest stat este Dacia: el se întindea de la Tisa și Carpați până la Dunăre, la Nistru, și la Marea Neagră (Kogălniceanu, 1837, p. 1). Dacii, locuitorii acestui stat măreț, erau "foarte curajoși", bravi, drepți, sobrii, viguroși, și "foarte independenți". "Ei preferau moartea unei dominații străine", fiind din acest punct de vedere "foarte diferiți de Moldovenii și Muntenii din vremurile moderne" (Kogălniceanu, 1837, p. 1). Chiar dacă apariția lucrării lui Kogălniceanu reprezintă punctul de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și aservirea) producției românești în sistemul sovietic, comuniștii români au ripostat prin emiterea Declarației cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Romîn în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale din aprilie 1964, cunoscută mai degrabă ca "Declarația de independență" politică față de URSS. Această curajoasă luare de poziție a fost favorizată și de faptul că, în 1958 trupele sovietice au părăsit teritoriul RPR. Odată cu Declarația de independență din aprilie 1964 se poate considera încheiat primul capitol al socialismului românesc. Începând cu anul viitor, construcția socialismului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a socialismului românesc, ideea națională a fost subordonată brutal ideii socialiste. În cadrul formulei "național în formă, socialist în conținut", conținutul socialist avea întâietate supremă în fața formei naționale. Pe măsură ce statul satelitar român a ieșit de pe orbita Kremlinului, un proces afirmat prin curajoasa "declarație de independență" a PMR prin luarea de poziție în aprilie 1964 și consacrat prin și mai temerara condamnare a invaziei Varșoviei pronunțată de către N. Ceaușescu în 1968, raportul dintre forma națională și fondul socialist s-a răsturnat: tot mai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
programul de cooperare în vederea cooptării de noi membri. România a fost primul stat din fostul lagăr sovietic care a aderat la Parteneriatul pentru Pace numele programului lansat de NATO; b) în al doilea rând, emergența unei prese libere, tenace și curajoasă în luările de poziție împotriva regimului a precipitat, de asemenea, consolidarea democrației românești; c) în fine, merită evidențiat rolul jucat de inițiativele non-guvernamentale din străinătate, printre care Fundația pentru o Societate Deschisă, finanțată de George Soros, a avut un rol
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mi se mai pare, răspunse prințul continuând s-o privească pe Aglaia cu același zâmbet blând și chiar sfios, însă imediat izbucni iarăși în râs și o privi cu veselie. Câtă modestie! spuse Aglaia, aproape iritată. — Iar dumneavoastră sunteți foarte curajoasă, râdeți, însă pe mine povestirea lui m-a impresionat atât de mult, încât pe urmă am visat-o, chiar aceste cinci minute le-am visat. Le măsură încă o dată pe ascultătoarele sale cu o privire iscoditoare și serioasă. — V-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
important, trebuie să reziști gândului: „Iată-i, sunt zece mii și nu-i ucide nimeni, iar eu sunt ucis!“ Ei bine, astea-s preliminariile. Eșafodul are o scară; aici, în fața scării, a izbucnit în plâns, și doar era un bărbat puternic, curajos, mare tâlhar, după cum ziceau oamenii. Lângă el fusese preotul tot timpul, mersese cu el în căruță tot drumul și-i vorbise mereu, dar nu-i de crezut că auzea ce-i spune: chiar dacă se străduia să asculte, de la al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i o prostie, după părerea mea. Adică vreau să spun că nu-i firesc. De fapt, era aproape un copil când a scris-o. — Sora ta mi-a plăcut foarte mult. Cum l-a scuipat pe Ganka în bot! E curajoasă, Varka! Dar dumneavoastră n-ați scuipat așa și sunt sigur că nu din lipsă de curaj. Dar iat-o, vorbești de lup și lupu-i la ușă. Știam că va veni: e o ființă distinsă, deși cu unele cusururi. Tu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu pumnii, „cerșetorul“ și încă vreo câțiva, printre ceilalți oaspeți, îl remarcară pe generalul Epancin, în prima clipă fură atât de intimidați, că începură să dea câte puțin îndărăt, retrăgându-se în cealaltă cameră. Doar Lebedev, fiind dintre cei mai curajoși și convinși, pășea aproape în rând cu Rogojin, conștient de ceea ce înseamnă un milion patru sute de mii și o sută de mii chiar acum, în clipa asta, în palmă. Trebuie totuși să remarcăm că toți, neexcluzându-l nici pe atoateștiutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei față de ceea ce se apucase să transmită. Ochii îi străluceau, pe chipul ei frumos trecură de vreo două ori fiori abia vizibili de inspirație și încântare. Recită: A trecut cândva prin viață, Trist, sărman, un cavaler, Palid, încruntat la față, Curajos, tăcut, stingher. O vedenie-avusese Imposibil de-nțeles, Care-n inimă-i pusese O pecete de neșters. De atunci, priviri deșarte Spre femei n-a mai întors Și se spune: pân’ la moarte Nici o vorbă n-a mai scos. Drept fular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Sunteți extraordinar, prințe; nu credeți că e în stare că ucidă acum zece suflete? — Mi-e frică să vă răspund; totul e foarte ciudat, dar... — Fie, cum doriți, cum doriți! încheie iritat Evgheni Pavlovici. Pe desupra, sunteți o persoană deosebit de curajoasă; numai aveți grijă să nu vă numărați printre cei zece vizați. — Cel mai probabil e că nu va ucide pe nimeni, spuse prințul, privindu-l îngândurat pe Evgheni Pavlovici. Acesta râse cu răutate. — La revedere, trebuie să plec! N-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca și cum aș vorbi cu mine însămi. Ei au început din senin să spună că te aștept și că te iubesc. Asta a fost înainte de sosirea dumitale, iar eu scrisoarea nu le-am arătat-o; acum vorbește toată lumea. Vreau să fiu curajoasă și să nu mă tem de nimic. Nu vreau să umblu din bal în bal, ci să fiu folositoare. De mult vreau să plec. Sunt douăzeci de ani de când mă țin închisă ca-ntr-o colivie și tot vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
împing spre balconul deschis din front. Pompierii. veniseră deja. În mijlocul mulțimei grămădite în fața teatrului se întinde pânza de scăpare și din balcon sare un om în pânză. Acest esemplu fu imitat și de alții, chiar și de unele dame mai curajoase. Apoi se puseră scări la balcon și pompierii deteră jos multe persoane leșinate. Am văzut {EminescuOpXII 427} și pe directorul Jauner căzând în fața teatrului. Consulul suedian i-a dat ajutor, depărtîndu-l din acest loc. Ajungând afară întîlnesc pe arhiducii Albrecht
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
transcendent (viață veșnică), cât și de nevoile conviețuirii oamenilor În societate, iar Iisus Hristos a Înțeles cu o intuiție genială structura spiritului și valoarea omului, găsind forma cea mai pregnantă pentru a exprima complexitățile sufletului”. Ce a urmat după aceste curajoase afirmații? retragerea titlurilor academice, Înlăturarea de la catedră, hărțuirea din partea autorităților statului comunist, refuzul de a-i acorda asistență medicală și moartea În subsolul facultății de medicină la un an după acest discurs. În sfârșit revin la afirmațiile lui Paulescu a
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
acestea nu se angajează În conflicte și Încearcă pe cât posibil să le evite. de aceeași factură comportamentală este și tipul sangvin, dar spre deosebire de coleric, sangvinul este conflictual prin tot ceea ce face, creează conflicte și se angajează indiferent de consecințe. Sunt curajoși, plini de inițiative, creativi, dar devin turbulenți și conflictuali prin insistență și perseverență. Desigur Între aceste forme există o paletă largă de stări intermediare care pot spori procentul celor a căror temperament și atitudine pot da naștere sau pot Întreține
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și promovarea fascismului, nazismului și doctrinei proletare. Demonstrează, de asemenea, că morala creștină “ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent, cât și de nevoile conviețuirii oamenilor În societate” Soluția? “Înapoi la morala creștină” conchide savantul. Afirmații extrem de curajoase, Într-un moment când invazia comunistă și bolșevizarea României Își arătau efectele. Consecințele nu au Întârziat să apară, semnând prematur un destin tragic după cum evocam mai sus. Din nefericire și nu spre lauda lor, la capitolul moralitate și echitate, o
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de la început, un cuvânt foarte inflamator ca sinonim pentru war on terror, influențând o bună parte a unei populații arabe ce nu trebuia să fie antagonizată: Această cruciadă acest război împotriva terorismului...". În cultura creștină, un cruciat este un cavaler curajos înveșmântat în mantie albă ce dorește eliberarea Ținutului Sfânt, imagine imaculată asociată cu figuri din romanele lui Walter Scott, de exemplu. În cultura arabă, conotațiile sunt foarte diferite. Dacă nu a fost o greșeală, exprimarea președintelui țintea un public important
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
lui Abel că nu încearcă mai serios să se integreze în lumea de unde vine. Narațiunea este completată cu un flashback, scena analeptică a procesului, în care camarazii i-au luat apărarea, descriindu-i comportamentul temerar pe câmpul de luptă, gestul curajos al sfidării tancurilor germane fiind colorat de dansuri rituale. În această secțiune, Abel are o relație cu o indiană care încearcă un sentiment de alienare ca și el, deși pierderile ei sunt încă și mai mari. Milly și-a pierdut
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]