3,638 matches
-
nu am respect față de partid, așa că tata o să-mi croiască multe curele la cur, ca să-mi vină mintea la cap. Psihologic, mi-am și pregătit fundul pentru întâlnirea cu educatoarea cea mai de preț a românilor, în viziunea domnilor sobri: cureaua. Dar tata n-a folosit acest mijloc eficient de educație. M-a lovit însă în moalele capului, ca din întâmplare, cu niște vorbulițe care nu cad prea bine la stomac... Amice, am auzit că-ți cam pute a fuștă... Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de educație. M-a lovit însă în moalele capului, ca din întâmplare, cu niște vorbulițe care nu cad prea bine la stomac... Amice, am auzit că-ți cam pute a fuștă... Atât mi-a zis; nimic altceva. Dacă de teroarea curelei am scăpat, n-am putut evada mult timp din mrejele unor otrăvite interogații epistemice: "Ce Dumnezeu înseamnă a fi depravat? Dar depravat mic?" Imaginația mea era atât de spăimos înflăcărată, încât am crezut că sunt un uzurpator al Universului. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Onuț. Dar mie, așa mic și prost cum eram, tot mi s-a părut atunci că am intrat într-un loc ciudat, într-o cameră unde erau îngrămădite niște mașinării, un fel de fiare aiurite, scaune de care erau legate curele și niște becuri care nu trimiteau lumină din tavan, ci de pe pereții laterali. Ai văzut, ai văzut sala de fitness, mucosule? mă întrebau vecinii. Eu, care nu pricepeam nici în ruptul capului ce-i cu trăsnaia aceea de fitness, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
banală din concediu, mai ales că el pleca des la refacere. S-a lăsat cu mare ecou spectacolul pregătit de tablagii, cu participarea extraordinară a grupului meu vocal. Până și sectoristul, un nene care-și stăpânea greu burta, folosind o curea voinicoasă, și-a lăsat toate treburile baltă și a venit în zonă, cum spunea el, cu limbajul minunat de serviciu pe care-l avea în dotare. Chiar mă bucuram, mă umflam de-a dreptul în pene, pentru faptul că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca amici. Omul, un pensionar reactivat din cauza faptului că nu avea cine preda latină, avea statura unui pitic uriaș în țara lilipuților și o moacă de chinez nereușit. Bineînțeles că nu-l onoram cu numele de Bujenariu. Pentru că avea o curea specială, un fel de cordon de capot tip țață, la unica sa pereche de pantaloni speciali (scurți de tot), îi spuneam Brăcinariu. Omul era, în felul său, cel mai reușit terorist pe care școala reușise să-l zămislească. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca mine poate pleca deja în concediu. Și tata era foarte emoționat, dar nu datorită acestui premiu. Îl mișcase atât de mult vestea, încât arăta ca în clipele lui de mare mulțumire sufletească: își pipăia, nu știu de ce, foarte febril, cureaua aceea lată, din piele sănătoasă, pe care o avea la pantaloni. Acesta era un tic foarte interesant al lui... A fost apoi o reală surpriză atunci când m-am trezit lângă marginea patului meu cu Nineta. Eu eram cel care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
n-ar înțelege misterul. Mama, aflată lângă ea, confirmă. Întreb din ochi... Ai avut febră mare, îmi zice. Ai boscorodit prin somn, ai transpirat, te-ai zvârcolit. Un gheșeft tot ai făcut din întâmplarea asta: a scos taică-tu degeaba cureaua de la pantaloni. Gata cu somnul! La viață!... Dar iar somn, până a doua zi. Brusc am simțit apoi nevoia să devin cobaiul științei viselor. Voiam să mă destăinui, deși încă nu-mi revenisem. Aveam capul plin de vise. Nineta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de la ea, cea care mă educase pe mine de mă aprecia toată lumea. Venea apoi supliciul de neocolit. Când punea tata ochii pe mine, în felul său drăgăstos, ca atunci când se jura că n-o să mai folosească decât în scopuri pașnice cureaua de la pantaloni, era clar că a venit momentul sponsorului petrecerii. Trebuia să cânt voce și instrument "Ciobănaș cu trei sute de oi"... Nici nu ajungeam bine la " Când vii și treci cu turma pe la noi", că tata era tot numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
privind către ochii înlăcrimați ai tatei, simțeam din privirile lui fericite, încă o dată, că în viitoarele săptămâni, nici chiar dacă i s-ar fi spus de la școală că am făcut mișto de luna de pe cer, nu și-ar mai fi folosit cureaua pentru a mă educa așa cum se cuvine în casa unui om cinstit și drept, care știe cum trebuie să fie crescut un copil pentru a fi folositor societății de mâine. Și când credeam că voi fi totuși vedeta petrecerii, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
voi? Nu veniți de la?..." Tata, tot în hohote. Aud din camera mea: "Z n-o să aibă nicio treabă cu viața. Pot să mor liniștit. N-o să-i mănânce niciodată câinii din traistă. Auzi, are-un cap... Gata, de azi înțărcăm cureaua..." Întârzii puțin. Ies totuși să-i întorc lui tata complimentul. Mama e de față. Vreau să-l văd mascul fericit. Zic: "La tuns iarba, ziceai? Frizer de vegetale, ai? La plimbat gunoiul, spuneai?..." Tata râde de sare varul de pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ceva Într-adevăr mai bun decât sperase. O străină, probabil englezoaică, cu părul scurt, fără pălărie și cu ochii roșii, care se lupta cu ușa cabinei telefonice. Poșeta Îi căzuse la picioare, iar ea o ținea cu amândouă mâinile de curea. Era puțin beată, se gândi el, și, fiind străină, avea probabil o groază de bani În poșetă. Pentru Josef Grünlich toată treaba era un joc de copii. Ușa se deschise și Mabel Warren se găsi În fața aparatului negru, care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rucsac. Însă, de îndată ce se întâlneau, doitrei, obligatoriu, urmau a-și monta, casca de protecție, pe cap. Căci, cu siguranță, nu mai dura mult, până ce, stârnindu-și nervii, fie unul, fie altul, din te miri ce, de îndată duceau mâna la curea, zmulgeau de acolo bâta, și, dă-i la cap! și, din bâtă în bâtă, se ajungea la o bătaie înverșunată, încât numai casca de protecție era aceea care venea, din când în când, bâtelor, de hac. În zile de sărbătoare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lasă pînă nu zbiară și ei cîteva arii din "opere" sau o manea care să-ți meargă la suflet: Of, mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri pe mă-sa că i-a luat cureaua. Mai știi? Poate se spînzura cu ea și scăpa cartierul... La solist se asociază niște balabuste care rag mai delicat și varsă lacrimi că bărbații nu mai au vigoarea de altădată. M-ai lăsat măicuța meaaa, polițistul să mă iaaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
atins de ani de zile. Prize de ebonită crăpate, cu șuruburile lipsă, papiote de liță, sfori de diferite dimensiuni Încurcate În pînzele de bonfaier, pile ruginite de tăiat fiole, un clește vechi, moștenire de familie, dopuri, cuie, o jumătate de curea, o mască mică, neagră de la un revelion, o decorație ruginită pe care scrie „Iubiți cartea“ și dedesubt, „Fruntaș În producție“. Le scoate pe toate și la fundul sertarului, sub hîrtia Îngălbenită, dă de un plic. București, 17.3.1971 Stimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ăla cu Skoda lui ce liniște s-a potolit și potaia aici după colț pe Concordiei Jenică părul lui creț unsuros buzunarele pline de prăștii Îi rezolvam problemele la aritmetică Îl umileam Îmi primeam Înghețata bătrînul Halunga În pragul clasei cureaua pantalonilor atîrnată după gît hă hă hă toată clasa În cor ce bă golanilor n-are voie omul să se ducă În pauză la WC catalogul zboară din ușă drept pe catedră poftească la tăbliță... Acasandrei Eugen tăcere eu Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asupra cărora timpul nu-și exercită autoritatea. Din cînd În cînd aruncă o privire spre ușile transparente care se deschid glisînd silențios la apariția vreunui bărbat tuciuriu cu fes grena, cu ghiuluri masive pe degetele butucănoase, cu burta revărsată peste curea, cu picioarele scurte și crăcănate În pantalonii șifonați, Îl urmărește cum se oprește o clipă cîntărind din ochi madonele acelea pe jumătate adormite, cum se Îndreaptă apoi cu pași siguri de asediator spre una din mese, scrie repede ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-mi vine deloc, am turnat În mine trei oale de ceai de pătrunjel pînă am vărsat, am sărit și de pe dulap, nimic țla ce mai pot ajuta jumătățile mele de țigări cît să te mai abții cît să mai strîngi cureaua și ăia de la servici spuneau că le-a mărit contribuția și nu mai merg la bere decît la chenzină auzi numai două filme pe săptămînă la televizor și alea văzute și răzvăzute ca și cum aș fi naufragiat pe o insulă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să tot Încasez În locul lui fii-su că blegi au fost toți frații mei și Gellu și Ionuț și Mitică auzi modești și cumsecade și ce-au făcut nu le-a ieșit nimic au Înghițit În sec și-au strîns cureaua mai bine o foloseau să croiască În dreapta și-n stînga să-și facă loc se uită la mine acum de parcă mi-ar fi picat norocul din cer habar n-au că tot ce-am realizat e răzbunarea mea că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se materializă dintr-un nor nebulos în ceva solid și clar. M-am frecat la ochi. — Scuze, am zis. Am ațipit. Stătea în pragul ușii de la baie, îmbrăcată într-unul dintre tricourile mele și-o pereche de pantaloni largi, cu cureaua legată într-un soi de nod. Își uscase părul negru uscase frecându-l cu prosopul și acum era umflat și încâlcit. — Să nu spui nimic, zise ea. Ai o perie? Am încuviințat și-am arătat cu degetul spre scrin. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
suluri bine strânse de material și le scutură - se desfăcură într-o vestă albastră și-o pereche de pantaloni verzi de camuflaj. — Lucrurile mele, răspunse ea. Exact unde le-am lăsat. Întinse hainele peste rucsac, apoi începu să-și deznoade cureaua de piele de la brâu. Pantalonii mei uriași îi alunecară pe picioarele albe și ea ieși din ei. Bocancii și-i dăduse deja jos. — Doar nu credeai că o să... (se munci să-și tragă peste cap tricoul meu) ... mă plimb în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de jucării gonflabile de plajă și pliante turistice învechite, am aprins lanternele, ne-am sărutat și ne-am atins din nou în nemărginirea ei oarbă. Pânză, păr, piele, burice ale degetelor, mâini și guri. Podeaua dură și invizibilă. Nasturi și curele, răsuflare și sunet. Cumva, în ciuda tuturor acestor lucruri, am înaintat. Ne-am furișat printr-un coridor DOAR PENTRU PERSONAL din spatele cabinelor de probă dintr-un magazin universal, printr-o parcare subterană și-am coborât în camera cu provizii a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pierzi noțiunea timpului. Acum trebuie să aibă optsprezece ani, adică mai mult decât aveam eu când am plecat de acasă. Îmi pare rău, am spus după câteva clipe. — De ce? Se întorsese, așa încât nu-i puteam vedea fața, și își potrivea curelele rucsacului. — Ce ai făcut? Sală după sală, scară după scară, ne-am croit drum în adâncul bibliotecii; un loc cu becuri vechi, pâlpâitoare, orbitoare, și rafturi întregi de cărți de la începutul secolului, care se ridicau pline de praf și tăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întrebări, dulceață. — Ești cam dificilă uneori, știi asta? — Liniște, acum. Ne-am dat jos hainele voluminoase și le-am îndesat în rucsacuri. Apoi, am folosit două bucăți lungi de sfoară ca să ne legăm clapetele rucsacurile de partea din spate a curelelor, așa încât să le tragem prin tunel, după noi pe măsură ce ne târam. Scout scoase niște bandă adezivă ca să-și prindă lanterna de-o latură a cuștii lui Ian. Rezultatul o mulțumi, însă Ian - chiar și după o conservă întreagă de ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cînd cu carnetele e identitate. Oamenii nu mai Îndrăznesc să se ducă la hotel, ca pe vremuri. Iar doar pe baza unei mașini nu se poate dovedi nimic. — Îmi Închipui că-ți vine destul de greu. Nu putem rezista decît strîngînd cureaua, stînd cuminți la colț pînă la Încheierea păcii. Apoi o avalanșă de divorțuri și logodne desfăcute! Ținînd sticla În mînă, domnul Rennit părea să privească viitorul cu un optimism prudent. — Mă scuzi că te servesc Într-o ceașcă de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
salonul de reanimare, bunica era singură. Cearșaful, de un alb extrem, Îi lăsa descoperite brațele și umerii; Michel Își desprinse cu greu privirea de la carnea aceea dezgolită, zbârcită, albicioasă, cumplit de Îmbătrânită. Brațele străpunse de perfuzii erau legate cu niște curele de marginea patului. Un tub Îi pătrundea În gât. Alte fire intrau sub cearșaf, legate de aparate de Înregistrare. Îi scoseseră cămașa de noapte; nu o lăsaseră să-și aranjeze cocul, ca-n fiecare dimineață, de ani de zile. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]