3,354 matches
-
dedat la jafuri și cruzimi în dauna populației românești în 1940, au fost exterminați de statul român circa 140.000 (îndeosebi în Transnistria), în timp ce 130.000 au fost exterminați de Ungaria Horthystă în Transilvania de nord, fie direct, fie prin deportare în lagărele germane. În total au fost măcelărite 270.000 persoane (35% din populația evreiască română din 1938) și au devenit sovietice 136.250 (18% din populația evreiască română din 1938). Dintre cei 356.237 evrei români din 1952 (47
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
declarat război României și au început să considere evreii români ca fiind „cetățeni sau resortisanți ai unui stat inamic”. Din acel moment, nici țările neutre precum Turcia nu au mai acceptat să-i primească, astfel că guvernul Antonescu a început deportarea evreilor spre Transnistria, inaugurând perioada cea mai cruntă din istoria evreilor în România. În regiunile cedate Ungariei (Transilvania de nord), armata amiralului Horthy, « Legionarii » maghiari și « Baroșii » (o organizație antisemită, al cărei președinte a fost József Haracsek) au ucis sau
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
de Wilhelm Filderman, socotită prea independentă, și care, împreună cu Crucea-Roșie, aducea deportaților din Transnistria merinde și medicamente, ba chiar obținea rapatrierea unora dintre ei. În noiembrie 1941, ambasada Germaniei la București se plângea că ambasadele române din Europa se opun deportării evreilor români de către autoritățile germane, dar a obținut ca statul român să predea Germaniei evreii de cetățenie germană prezenți în România, și ca ambasada română din Franța să se dezintereseze de evreii români din acea țară, care erau arestați de
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
le afirmă Germanilor că România nu poate accepta un tratament diferit pentru evreii români. Simultan, la Lublin, în Polonia ocupată, Adolf Eichmann, șeful Serviciului german de Siguranță, se izbea de opoziția lui Radu Lecca care, de la Berlin, refuza să autorizeze deportarea evreilor români din acea zonă; germanii îl acuză pe Lecca că „a fost corupt de banii jidovimii”. În decembrie 1942 Germania protesta oficial împotriva deciziei mareșalului Antonescu de a autoriza rapatrierea a circa 75.000 de evrei din Transnistria și
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
000 de evrei odeseni. Pe 1 noiembrie, 33.885 de evrei supraviețuitori (dintr-o comunitate inițială de circa 50.000 înainte de război) au fost regrupați la apus de oraș, în cartierul Moldoveanca și în kolhozurile și grajdurile din jurul Odesei în vederea deportării în nordul Transnistriei. Majoritatea au murit de dizenterie, foame și frig în decursul lunii decembrie: Raul Hilberg afirmă că în total măcelul de la Odesa ar fi cauzat aproximativ 100.000 de morți, la cei odeseni adăugându-se mii de evrei
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
din Europa. Tresele argintii acordate pentru serviciul civil în sprijinirea efortului de război erau, în schimb, considerate de mulți dintre cei cărora le erau destinate drept un simbol al rușinii. În aprilie 1945, guvernul Cehoslovaciei a ordonat exproprierea, denaturalizarea și deportarea ulterioară a tuturor cehoslovacilor de origine maghiară sau germană. În luna mai a aceluiași an, cehoslovacii de origine germană trebuiau să poarte o banderolă albă sau galbenă, având înscrisă litera capitală „N” de la " Němec" (în lb. cehă - german). Banderolele au
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
dărăpănătură". O altă presupunere ar fi că vine de la ,dara", ceea ce înseamnă ,tară" sau obiectul în care se ține o marfă. Dacă luăm în calcul că lângă satul Tocuz, au fost situate două sate de nemți: Iulianca (distrus pe vremea deportărilor) și Zvezocika (care este în prezent cu acest nume și a fost populat de ruși și ucraineni după al doilea război mondial) , am putea presupune că ar avea o legătură cu limba germană, întrucât. , Daran" este un adverb ce se
Dărănuța () [Corola-website/Science/337481_a_338810]
-
Tata”, publicate postum în 1991). După intrarea României alături de Germania nazistă în Al Doilea Război Mondial, potrivit politicii regimului Antonescu de epurare „rasială” în nordul și estul României, de la 12 octombrie 1941 majoritatea evreilor din Bucovina au fost trimiși în deportare în condiții inumane în lagăre și locuri de concentrare în zona dintre Nistru și Bug denumită Transnistria. În anii 1941-1943 au pierit în Transnistria și in drumul spre ea circa 10,000 din evreii din Rădăuți, bărbați și femei, bătrâni
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
România. Dan Pagis a părăsit lagărul singur, se pare ca a fugit, și a ajuns în cele din urmă la Rădăuți. Poetul nu a acceptat niciodată să povestească, nici mai târziu soției și copiilor, despre viața lui în anii de deportare. Bunica a supraviețuit și ea și s-a întors și ea acasă mai târziu. În 1946 Pagis a emigrat în Palestina, singur, în cadrul "Emigrației tineretului" (în ebraică „Aliyat Hanoar”), și s-a reunit acolo cu tatăl său.În urma celor îndurate
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
Membrii Parlamentului European au argumentat că luarea amprentelor populației de etnie romă (și numai a acesteia) este ilegală și încalcă drepturile fundamentale ale Uniunii Europene. Viviane Reding, comisar european pentru justiție, a declarat pe data de 14 septembrie 2010 că deportările sunt o manifestare de rasism de stat împotriva romilor și o dezonoare a Franței : ""Aceasta este o situație pe care cred că Europa nu ar mai trebui să o revadă după Al doilea război mondial"". Ea a propus Comisiei Europene
Expulzarea romilor din Franța () [Corola-website/Science/330006_a_331335]
-
împotriva romilor și o dezonoare a Franței : ""Aceasta este o situație pe care cred că Europa nu ar mai trebui să o revadă după Al doilea război mondial"". Ea a propus Comisiei Europene să ia măsuri legale împotriva Franței în urma deportărilor. În noiembrie 2011, Consiliul Europei a condamnat oficial expulzarea ca ""discriminatorie"" și ""potrivnică drepturilor omului"".
Expulzarea romilor din Franța () [Corola-website/Science/330006_a_331335]
-
fel și familia Cudla, au încărcat o parte din avuții în cărută și au mers la Cernăuți, apoi spre graniță, însă în cele din urmă au hotărât să rămână, întrucât soțul nu a putut să-și abandoneze întreaga agoniseală. Momentul deportării a început când membrii KGB opreau în fața gospodăriilor din sat, înconjurau casa, apoi citeau numele celor care urmau să fie deportați de pe o listă. Asta s-a întâmplat și familiei Cudla. Inițial era pe listă și mama Aniței, însă văzând
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
cărții sunt cuvintele rusești. Marea intelectuală, critică literară și luptătoare anticomunistă Monica Lovinescu spunea: Criticul Dan C. Mihăilescu a alcătuit antologia "De la coroana regală la cercul polar", punând în oglindă două poluri ale feminității române, titlul făcând referință la experiența deportării Aniței Nandriș în Siberia. Astfel, unei lumi reprezentate de personaje precum „Regina Maria, principesa Martha Bibescu, prințesa Maria Cantacuzino-Enescu - feminitatea labirintică, de budoar imperial, cabinete politice cu anvergură continentală și etajări politice cu multiple strategii” el îi opune în Elisabeta
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
Nursi s-a întors acasă pentru a preda islamul. Când în 1925 o revoltă separatistă kurdă izbucnește în sud-est, se opune, dar este deportat în vest de proaspătul regim kemalist, care dorea să liniștească regiunea și să elimine poziția. De la deportarea lui până la începutul anilor 1950, Said Nursi se îndepărtează de politică și își petrece timpul scriind și propovăduindu-și ideiile noilor discipoli și adepți. A stat în închisoare timp de 11 ani (1935-1946), fiind considerat un pericol pentru siguranța statului
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
care au devenit ținte pentru aviația aliată în cadrul Operațiunii Crossbow. Începând cu anul 1942, numeroși francezi au refuzat să fie recrutați de STO pentru fabricile și fermele din Germania și au preferat să intre în clandestinitate pentru evitarea arestării și deportării în Reich. Cei mai mulți "réfractaires" au ajuns în cele din urmă în rândurile maquisarzilor. Au exista represiuni ale germanilor împotriva civililor din țările ocupate. În Franța, naziștii au construit o cameră de execuție în subsolul fostului Minister al Aviației din Paris
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
documentată încă din secolul al XVII-lea. De-a lungul timpului, nivelul de discriminare a variat. Antisemitismul a crescut brusc în Romania în anii 1930, sub influența nazismului și a regimului fascist al lui Ion Antonescu, ceea ce a dus la deportarea evreilor și pogromuri, cum ar fi cele de la Iași și București. De asemenea, România a organizat și lagăre de concentrare pentru evrei în Transnistria, precum cel din Bogdanovca, iar Armata Română a fost implicată în masacrul de la Odesa din 1941
Rasismul în România () [Corola-website/Science/334084_a_335413]
-
emigrat în Israel. Prejudecățile împotriva evreilor au continuat și după perioada comunistă, deși dorința de a adera la Uniunea Europeană a dus la o recunoaștere mai mare a infracțiunilor comise de români din trecut, când România a admis abia în 2004 deportarea evreilor români.
Rasismul în România () [Corola-website/Science/334084_a_335413]
-
fuseseră înainte de al doilea război mondial, cu un numar de pește 350,000, a doua comunitate evreiască din lume, după New York. S-a propus dată de 8 Av (după calendarul evreiesc), deoarece la 8 Av în 1942 au început naziștii deportarea evreilor din Varșovia spre lagărele de exterminare. Altă dată a fost 14 Nisan, aniversarea zilei izbucnirii răscoalei din ghetoul evreiesc al Varșoviei (19 aprilie 1943). Ambele date au fost respinse din motive religioase: 8 Av fiind o zi înaintea marelui
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
Șoșa, au fost deportate în Kazahstan, iar fratele, acuzat de troțkism, a fost trimis în Gulag în nordul Rusiei. Nici unul din ei nu a supraviețuit. Tatăl familiei, în vârstă de 50 ani,care era și el a fost trimis în deportare, și-a pus capăt zilelor. Manfred Winkler a scăpat, deoarece în acel timp se află la Cernăuți. În anul 1941, cănd Bucovina de nord a fost recucerita de România în colaborare cu Germania nazistă, în cadrul politicii de eliminare a evreilor
Manfred Winkler () [Corola-website/Science/335259_a_336588]
-
anexat Crimeea Imperiului Rus, la nouă ani după ce aceasta a devenit independentă. Din 1783 încoace, colonizarea peninsulei cu ruși și ucraineni, plecarea turcilor și a unei părți dintre tătari spre Dobrogea (otomană până în 1878) și Anatolia, apoi, în anii stalinismului, deportarea tătarilor spre Asia centrală și Siberia, au redus treptat populația musulmană la mai puțin de 15% dintre crimeeni. Au fost deasemenea deportați, sau au plecat spre Grecia, marea majoritate a grecilor crimeeni. Armenii „cerchezogai” mai dăinuiesc în jurul străvechii lor mânăstiri
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
angrenat într-o multitudine de acțiuni și manifestări sociale și de caritate, a venit deseori și în sprijinul populației evreiești, fie concret, cu ajutoare materiale și medicamente, fie prin intervenții la factorii de decizie politică inclusiv pentru a salva de la deportare persoanele amenințate. În acest sens, mai târziu, în procesul din 1946, când Veturia Goga a fost pusă sub acuzare pentru că a fost în conducerea acestei organizații, o serie de evrei au dat declarații și au depus mărturie, confirmând sprijinul de
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
Luptă, denumirea în poloneză a rezistenței) din Ghetoul Varșoviei precum și liderul mai multor mișcări de tineret (Hașomer Hațair). A colobarat cu cu , Simcha Rotem, Zivia Lubletkin și alții pe parcursul revoltei din ghetou. Aceasta s-a alăturat rezistenței evreiești în urmă deportării mamei și surorii ei într-un lagăr nazist, care a survenit morții tatălui ei Gustav Altman, si a acționat în calitate de curier transportând arme, explozibil, materiale educaționale (interzise în ghetou pe durata ocupației naziste), marfă și oferind rezistentelor, evreilor și partizanilor
Tosia Altman () [Corola-website/Science/331580_a_332909]
-
Papillon este un film american produs în anul 1973, sub regia lui Franklin J. Schaffner. El este transpunerea pe ecran a romanului omonim scris de Henri Charrière. Filmul începe cu prezentarea unei deportări din anii 1930 a circa 100 deținuți în colonia din Guyana franceză. Chiar după ispășirea pedepsei ei trebuie să rămână mai departe în Guyana în exil forțat. Printre deținuți se află Henri Charrière, care datorită tatuajului său de pe piept este
Papillon (film) () [Corola-website/Science/331579_a_332908]
-
ea se întinde pe o suprafața de 14 ha, având lungimea de 940 m și lățimea de 320 m. Punctul cel mai înalt al insulei se află la Insula a fost în trecut între anii 1852 și 1946, locul de deportare a deținuților recalcitranți, înrăiți, care erau considerați deosebit de periculoși. Printre deținuții renumiți care au fost deportați pe insulă se numără căpitanul de artilerie Alfred Dreyfus, el a fost aici între anii 1895 - 1899. Dreyfus este lăsat liber în 1903, mulțumită
Insula Diavolului () [Corola-website/Science/331585_a_332914]
-
insulă se numără căpitanul de artilerie Alfred Dreyfus, el a fost aici între anii 1895 - 1899. Dreyfus este lăsat liber în 1903, mulțumită intervenției lui Émile Zola. Prin anii 1930 Armata Salvării a reușit să determine guvernul francez să sisteze deportările deținuților pe insulă. Insula Diavolului devine cunoscută prin romanul autobiografic Papillon.
Insula Diavolului () [Corola-website/Science/331585_a_332914]