3,549 matches
-
noi acasă, nemaiputînd reconstitui dacă am trăit acolo cu adevărat și cînd, dar, oricum, făcînd parte din ființa Însăși. - Naiba știe cine sîntem și ce e cu noi. SÎnt unele trăiri ale noastre pe care noi Înșine nu le putem desluși. Iată, de pildă, v-am Întrebat adineaori dacă ați iubit vreodată și n-ați putut răspunde... - Pentru că m-am trezit, ceea ce n-am crezut vreodată, că nu-mi dau seama exact. Poate uneori numai ni se pare că iubim. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În aceeași cuprindere a privirii. CÎnd ajunserăm acasă, fiica „Încîntată” de „intimitatea” micului bulevard (pentru prima dată auzii o asemenea Încărcătură adjectivală pentru un domeniu public), rosti: - Ce fericit trebuie să fiți: copacii, umbrarul acesta! Ana Își aprobă fiica, nu deslușii, dacă din automatism sau din convingere; fusese tăcută pînă atunci, era visătoare: cunoșteam perfect privirea aceea ușor pierdută, ce căuta să pară neutră, neschimbată de douăzeci de ani. Asta dovedește că oricîte ar trece peste noi, temeliile ne rămîn aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
doi, de prezența benefic acaparatoare a acestora, mă leneveam visînd la umbra nevăzută a Anei, de care - la masă stînd - mă despărțea fiica ei ce-și rotea ochii cînd la ei, cînd la mine, cînd la maică-sa, Încercînd să deslușească puntea dintre generații - atunci, inexplicabil, abia vizibilă - pe care - nu știa de ce, probabil un defect de vedere - Încercînd s-o străbată, simțea o nesiguranță, ca un permanent dezechilibru, de fiecare dată, Însă, Învins cu tinerețe și abilitate, Înfloream la adierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
avea atunci numai 18 ani), În timp ce maică-sa, mult mai pragmatică, cerceta din ochi, gospodărirea camerei de la față, dar era nemulțumită că În așezarea, neașezarea lucrurilor ce o mobilau, precum și În nemișcarea perdelelor lungi de la ferestre, de catifea, nu putea desluși ceva anume ce spera să i se dezvăluie din natura secretă a celui ce locuia acolo, pe care era convinsă a-l cunoaște dar niciodată Îndeajuns, nefiind atentă la perorările doamnei Pavel despre avantajele estetice ale acestei camere așezate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pavel era plecată la una din vecinele ei care locuia peste drum de poartă; Împlinea acolo, ea și Încă trei din doamnele știute ce-o vizitau, un anume ritual de măcinare a timpului. La o oră de la plecarea ei se deslușiră bătăi la ușa bucătăriei, fără să se fi auzit deschiderea porții. Bătăile, În lipsa unui răspuns, Încetară. Și după cîteva clipe se auziră la ușa apartamentului meu. CÎnd m-am aflat În fata ferestrelor givrate deslușii dincolo de ele, silueta Margăi Popescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
oră de la plecarea ei se deslușiră bătăi la ușa bucătăriei, fără să se fi auzit deschiderea porții. Bătăile, În lipsa unui răspuns, Încetară. Și după cîteva clipe se auziră la ușa apartamentului meu. CÎnd m-am aflat În fata ferestrelor givrate deslușii dincolo de ele, silueta Margăi Popescu. Mă Întîmpină cu voiciunea ei obișnuită: - Da’ unde-i tanti? Întrebă curioasă, cu o ușor ipocrită Îngrijorare În voce. Și-mi Întinse mîna, lăsînd-o moale, să i-o sărut. Îi explicai că-i peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
asta e altceva!” Era tîrziu, foarte tîrziu. 12. Vocea ei se mai Întoarse de cîteva ori, zile și zile, ajunsesem să-i simt lipsa, dar nu Îndrăzneam a-mi mărturisi această slăbiciune de teama viitorului pe care nu-l puteam desluși; era confuz și depărtat, ivindu-se uneori ca expresie a altei lumi. Treceam pe lîngă banca de altădată din grădina publică. Stăteam pe ea, acum, rezemîndu-se de stinghiile orizontale, alți tineri, fete, băieți; nici unul din aceștia nu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
colina stângă, cum vii de la Tecuci la Bârlad, sus pe „Dealul Morilor”, destinată pregătirii de cadre militare, a fost dăruită învățământului public. Eram ziarist la „Flacăra Iașului” și m am rătăcit des pe culoarele colosului complex școlar, greu să i deslușești labirintele în calit ate de musafir. Parcurgând cele aproape 400 de pagini ale cărții care adună atâtea și atâtea amintiri, ele îmi prov oacă pe altele. Ilie Ghioroaie, profesor de pedagogie, primul director al instituției, îmi era cunoscut de prin
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Ștefan), a retradus — împreun ă cu un ardelean sau un muntean — Biblia. Această traducere se resfrânge în textul manuscriptului descoperit în 1915. « D-l Solomon, verifică apoi informațiile din epilogul Bibliei lui Șerban, care indică precis ca traducători «cari au deslușit pre limba românească», pe Radu și Șerban Greceanu, cu alte mărturii contemporane (Del Chiaro 171 8 și Ioan Filstich, rector al gimnaziului saxon din Brașov, întrʹo notă din I727, la traducerea în limba germană a Cronicii lui Greceanu) și restabilește
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Patriarh, ca un adevărat monarh învestit de Dumnezeu. Limbile de foc i-au purificat pe apostoli, i-au pregătit cu mană cerească, ca să înmulțească credincioșii înmiit! Umilit și mic m-am simțit, Patriarhul este un erudit, cumpănit în ale credinței, deslușind în metafore rare, acolo unde povestea e subțire pentru mine cel neinstruit. Te ascunzi cu boala ta ca o floare cu rădăcina înnegrită, gata să moară; încă înflorită tace, își ascunde fața dăruită. Cine să-i urmărească petalele în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. 14. Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe, și cînd un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă." 15. Petru a luat cuvîntul, și I-a zis: "Deslușește-ne pilda aceasta." 16. Isus a zis: "Și voi tot fără pricepere sunteți? 17. Nu înțelegeți că orice intră în gură merge în pîntece, și apoi este aruncat afară în hazna? 18. Dar, ce iese din gură, vine din inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Începuturi, izvorul era și el plăpînd, fragil, nesigur parcă de menirea lui, făcea primii pași, cu numai cîteva cruci destul de neconvingătoare, Împrăștiate-ntr-un spațiu generos aproape pustiu, copacii impozanți de la maturitate fiind pe atunci trei puieți debili. Îi puteam desluși de la fereastră, Împodobiți cu ciori. Ori de cîte ori, mai Întîi rar apoi tot mai frecvent, trecea mortul, mă repezeam la fereastră privind cu ochi inocenți. La doisprezece ani săream gardul de beton ciobit, și mîncam cireșe mîngîind lemnul funerar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
samuraii bîntuie prin coclauri de reclamă Camel, costumele-s moderne, culoarea grea, de multe ori ești nevoit să-ți mijești ochii pentru a Înțelege ce vor chinezii, trebuie să fie și chinezi pe undeva, prin boscheți, altfel nu s-ar desluși din ce motiv scenariul, atît cît există, e aproape identic cu al lui Akira, de ce să se obosească să mai facă altul cînd primul a fost atît de bun, exceptînd faptul acum remediat că eroii nu erau pe atunci decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trece, Îmi strig soția, să-l vadă și ea, automobilele claxonează, abia așteaptă un prilej de bucurie să arate că au claxon, la ferestre apar oameni fini, În maieuri, cu binocluri de infanterie, eu n-am binoclu și-ncerc să deslușesc cu mîna streașină la ochi chipul cu ochii-nchiși din dricul tras de cai Într-un swing de-nceput de secol New Orleans. E jazz funebru, iar nemăsurata mea jale c-a mai pierit un rrom mă aduce aproape de vertij
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
privi buimac în jurul lui și începu să-și frece ochii. Apoi privi din nou, clipind repede, încercînd să se trezească. Erau în porumbiște, și parcă niciodată nu auzise atâția greieri deodată. Deasupra lor, cerul pălise, dar stelele încă nu se deslușeau. - Unde-i Ivan? întrebă Darie. - Odihnește sub pământ, vorbi Zamfira. Numai cruce n-am avut de unde să-i punem. - Ne-a purtat noroc, adăugă Iliescu. Ce-a mai fost și pe-aici! Mai rău ca alaltăieri, la pod. Și dumneavoastră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
smucindu-și piciorul, smulgea buruiana din rădăcini, clătinând puternic porumbul, și-l năpădea pulberea, îl loveau în față fluturi mărunți de noapte. După vreun sfert de ceas, se auzi fluierat și se opri. Privi în dreapta și în stânga lui, dar nu desluși nimic. Răsuflă adânc, apoi își lăsă capul pe spate și regăsi cerul. Se acoperise cu stele și începuse să se limpezească. Răsuflă rar, adânc, așteptând. Apoi auzi din nou fluieratul și, de foarte aproape, din stânga lui, glasul lui Iliescu: - O
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
traversaseră în noaptea aceea, se întrezăreau grupuri răzlețe, înaintînd încet, parcă ar fi șovăit. - Și trebuie să mă duc și eu, continuă Ivan. Mă așteaptă și pe mine, acolo. Întinse mâna spre răsărit, dar deși Darie cercetă încordat zarea, nu desluși nimic. Câinele pornise înainte, fără grabă, cu capul plecat, și atunci Darie îl recunoscu deodată și zâmbi fericit. I-l arătă lui Ivan. - El te-a recunoscut, șopti. El a fost singurul care te-a recunoscut... - Încearcă și dumneata, domnule
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
are pe mine. Elefantul nu făcuse nici un rău nimănui, iar noi l-am urmărit pînĂ-n locul Ăsta, unde a venit ca să-și vadă prietenul mort - și acum o să-l omorîm. E vina mea. L-am trădat.“ Între timp, Juma deslușise urmele. Îi făcu un semn tatălui lui David și porniră. „Taică-meu n-are nevoie să omoare elefanți ca să trăiască“, se gîndi David. „Dacă nu l-aș fi văzut eu, Juma nu l-ar fi găsit. Și-a avut șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
risipit. La 1702, Constantin Duca voievod o reface și își pune pisania scrisă pe grecește lângă cea a lui Vasile Lupu voievod. Prin 1809, biserica este refăcută și pe la 1850 este pictată. În urma atâtor refaceri nu i se mai poate desluși stilul. Și asta nu-i totul. La început zidirea a fost închinată la toate mănăstirile de la “Sveta Gora, și după ce au făcut răposatul Vasilie vodă și mănăstirea Trei Sfetitele... au fostu luat călugării de Trei Sfetitele suptu ascultarea ei... și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o plecat de acasă. Intr-o zi de toamnă frumoasă, ședeam cu oile pe miriști, cam pe la Fântâna cu răchiți, când în lungul șleaului s-o ivit un drumeț. Era pe înserate. Am pus mâna streașină la ochi, să pot desluși cine-i omul. Dar degeaba. După mers, părea vlăguit peste măsură. Am așteptat cu răbdare până s-o apropiat...Când mi-am dat seama cine-i, îmi venea să chiui de bucurie...Era nenea Jănel! Mergea mai mult împleticindu-se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Speriat de-a binelea, o luase la fugă, urmărit parcă de o prezență străină, dușmănoasă. Se împiedică și căzu cu fața- n jos. Neprevăzut și periculos, ceva sau cineva răsufla aproape de ceafa lui! Se-ntorse să-și apere capul cu mâinile, deslușind în întuneric niște coarne fioroase care se apropiau din ce în ce mai mult. Cu inima bătându-i repede și tare, își aminti într-o fracțiune de secundă, tot felul de povești cu personaje stranii, diavolești, cu care băieții mari
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
agent veterinar, casa lui avea curtea la șosea. Bătu la poartă și așteptă. Într-un târziu, fratele apăru îmbrăcat în halat, încălțat în papuci, cu un felinar în mână. Îi ghici îngrijorarea, după glasul tremurat. Firesc, era noapte și el deslușise doar silueta unui militar: - Cine-i acolo, ce doriți? - Sunt eu, Ioan. Se apropie și-i întinse mâna. Grele vremuri, nu? Vezi în ce condiții ne-a fost dat să ne-ntâlnim? Asta-i siuația, suntem nevoiți să ne retragem
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
căzut la pace gândul de veghe... ― Bună dimineața, doctore Gruia - s-a auzit salutul pornit din spatele unor mustăți cât o lume, adăpostite sub o pălărie de pai cu o zagara largă trasă pe ochi... Surprins, Gruia s-a oprit să deslușească cine se ascunde dincolo de acele mustăți și ochii dosiți sub pălărie. Omul, care se sprijinea Într-un baston - cu gest leneș, dar studiat - și-a ridicat borul pălăriei, pentru a-și descoperi fața... Gruia a privit la el cu atenție
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se așeză palid, dar potolit, urmărind spectacolul de la fereastra care dădea în întinderea încețoșată a orașului Linn propriu-zis. Totul era confuz și ireal. Majoritatea navelor invadatoare dispăruseră în spatele marilor clădiri. Câteva stăteau în câmp, dar păreau moarte. Era greu să deslușești ce lupte aprige se dădeau în vecinătate. La ora nouă sosi un mesager din partea lady-ei Lydia: Dragă fiule, Ai vreo veste? Cine ne atacă? Este un atac restrâns, sau o invazie a imperiului? L-ai contactat pe Clane? L. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mișcam pe muchia dintre viață și cărți‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. Și-n strigătul vînzătorului ambulant de lapte descifram un "Hai la caaarte!" Spre dimineață, mobila gemea, în special bătrînul secretaire. În vena vineție de pe mijlocul oglinzii (nu-i crăpată, e doar foarte veche) deslușeam o literă. O altfel de literă decît vreuna din cele 28. Una? Un șir de litere, un altfel de alfabet. Nu-mi mai ajungea cel latin. După ce-am obținut slujba de librar, mă ascundeam după rafturi, așa cum mă ascundeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]