3,565 matches
-
1968, ea a revenit la județul Bacău (reînființat), dar a fost desființată, satele ei trecând la comuna Nicolae Bălcescu; tot atunci, au fost desființate satele Talpa și Dealu Nou (comasate cu satul Sărata). Comuna a fost reînființată în 2004, prin desprinderea satelor Sărata și Bălțata din comuna Nicolae Bălcescu.
Comuna Sărata, Bacău () [Corola-website/Science/300699_a_302028]
-
Sus, având 2083 de locuitori. Comuna a fost desființată în 1931, satul Prăjești trecând la comuna Traian, în cadrul căreia a făcut parte între 1950 și 1968 din raionul Bacău al regiunii Bacău. Comuna a fost reînființată în anul 2005, prin desprinderea satului Prăjești din comuna Traian (prin Legea nr. 67 din 23 martie 2005). În comună există un muzeu botanic înființat în anul 1971 de profesorul Paul Țarălungă. Singurul obiectiv din comuna Prăjești inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău
Comuna Prăjești, Bacău () [Corola-website/Science/300695_a_302024]
-
populația băștinașă românească era organizată sub propriile ei forme, structuri de tip “țară românească” (Țara Hațeg, Țara Fagăraș, Țara Bârsei, etc.). Prima mențiune documentară despre Țara Hațegului, cu localitățile dependente este Diploma cavalerilor Ioaniți din anul 1247. Acest document explică desprinderea acestei zone din entitatea statală anterioară care cuprinde ținuturile din nordul Olteniei (conduse de voievodul Litovoi) și cele de pe versantul nordic al Carpaților Meridionali, zona Jiului și a Hațegului. Regatul maghiar a întâmpinat aici o rezistență inverșunată din partea populației românești
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
confecționată din două bucăți de lemn, una mai lungă și alta mai scurtă, legate cu o curea de piele, având de secole o formă comună, în toate satele. Subsemnatul a putut vedea în copilărie (deceniul anilor '30), folosirea înblăciului pentru desprinderea boabelor de fasole uscată de pe vrejii ( tulpina fasolii ) și extragerea acestora din teci. Bâta cu o măciucă la un capăt, unealtă pastorală, era folosită pentru sprijin, ca răboj pentru număratul animalelor, armă de apărare sau pentru transportat traiste mai grele
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
mori, două școli mixte (una deschisă la Târgu Trotuș în 1869 și alta deschisă la Băile Slănic în 1889), patru biserici ortodoxe (una în fiecare sat) și o biserică catolică (ridicată în vechime de secui). Anuarul Socec din 1925 consemnează desprinderea satului Băile Slănic, care a format o comună separată și preluarea satelor Tuta și Pârgărești de la comuna vecină Bogdănești, comuna Târgu Trotuș având atunci 2824 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
reduse și puțin rezistente în timp. Apele curgătoare se adâncesc repede, săpând văi strâmte și adânci de tipul cheilor, ai căror versanți se prăbușesc și se surpă vertical. Asemenea văi se întâlnesc frecvent în China, iar la noi în Dobrogea. Desprinderea verticală sub formă de felii a loessului este o caracteristică distinctă pentru morfologie, ca de altfel și prăbușirea în trepte. Aceste prăbușiri apar nu numai în cadrul versanților văii, ci și în cadrul interfluviilor și pe fruntea câmpurilor, acolo unde se deschid
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
disting alunecări în brazde lenticulare, alunecări în movile, monticule sau glimee, alunecări în trepte și alunecări conplexe. În aceași zona s-a observat că în urma procesului de umectare profundă, au fost afectate straturile de rocă, gresie și marne, producându-se desprinderea unor volume importante de pământ, care au generat monticule. Sunt destul de păgubitoare și alunecările vălurite, active, de pe terenurile agricole din satele vecine: Oarzina, Cireși și Borleasa. Pentru protejarea terenurilor, așezărilor și a căilor de comunicație, se impune luare unor măsuri
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
Naszod (Năsăud), Salva, Chsech (Telciu), Macold (Mocod) și Zagra". Numele localității a progresat în timp de la Chsech la Csech, Check, Telc, Telici și apoi la Telciu. În 3 iunie 1475 regele Matia Corvin a emis un act prin care dispune desprinderea teritoriului cunoscut sub denumirea "Vallis Rodnensis", de la comitatul Dăbâca și alipirea la teritoriul orașului Bistrița, "Districtus Saxonicus", menționând clauză expresă că aceste localități și locuitorii lor să aibă aceleași drepturi, libertăți și privilegii că și populația săseasca a districtului. De
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
Substratul geologic al teritoriului comunei aparține ca vârstă Sarmatianului inferior și este constituit predominant din argile,marne,nisipuri,în interiorul cărora se găsesc orizonturi de gresii,prundișuri și conglomerate. De asemenea, gresii și conglomerate sub formă de lespeziapar în râpele de desprinderi sau sunt înglobate în masa alunecărilor de pe versanții dealurilor. Zona dealurilor înalte ce aparține Podișului Sucevei se caracterizează prin extinderea unor altitudini absolute care depășesc frecvebt 300 m ( atingând 385 m în Dealul Măgura, fost Dealul Mănăstirii) și printr-o
Comuna Ibănești, Botoșani () [Corola-website/Science/300913_a_302242]
-
pro-Voronin al deputaților social-liberali, și la calitatea de membru al acestei formațiuni). Istoricul Alexandru Moșanu, a declarat că idealurile pentru care a luptat generația de intelectuali basarabeni la începutul anilor '90 ai secolului trecut și care au avut ca efect desprinderea de URSS și constituirea statului independent Republica Moldova au fost neglijate în totalitate de către regimul comunist (aflat la guvernare în Republica Moldova în perioada 2001 - 2009). Independența Republicii Moldova a fost posibilă numai datorită redobândirii unor drepturi fundamentale de ordin spiritual care țin
Alexandru Moșanu () [Corola-website/Science/301003_a_302332]
-
Fruntișeni este o comună în județul Vaslui, Moldova, România, formată din satele Fruntișeni (reședința) și Grăjdeni. Comună Fruntișeni a fost înființată în anul 2004, prin desprinderea de comună Grivița. Se află la o distanță de 15 km de orașul Bârlad. Comună este compusă din două sateː Fruntișeni și Grăjdeni, având o populație de cca 1860 de persoane. Trebuie amintit că în istoria sa, comuna a mai
Comuna Fruntișeni, Vaslui () [Corola-website/Science/301882_a_303211]
-
Poieni.În această hartă este notată numai denumirea satului Bottaschana, nu și al cătunului "La Poienile". Se pare că Poieni e o creație târzie a satului Botoșana, majoritatea locuitorilor provenind de aici. Comuna Poieni-Solca s-a înființat în 2007 prin desprinderea satului cu același nume de orașul Solca. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Poieni-Solca se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (99,02%). Pentru 0
Comuna Poieni-Solca, Suceava () [Corola-website/Science/301987_a_303316]
-
28"N 23°42'41"E) se afla în perioada romană principala carieră a orașului și a castrului roman Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv. Din carieră a fost transportată la biserica din satul Cheia o coloană înaltă de 1,5 m și cu diametrul de 0,34 m. În carieră și în împrejurimile sale s-
Cheia, Cluj () [Corola-website/Science/300322_a_301651]
-
28"N 23°42'41"E) se afla în perioada romană principala carieră a orașului și a castrului roman Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv. Din carieră a fost transportată la biserica din satul învecinat Cheia o coloană înaltă de 1,5 m și cu diametrul de 0,34 m. În carieră și în împrejurimile sale
Comuna Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/300351_a_301680]
-
a stratelor). . Alunecarea a avut loc pe planul de stratificație a marnelor din baza nivelului de tuf, ce se constituie un nivel acvifer, intercalat între marne și argile (specific celor două principale izvoare de suprafață din sat, „ Ciurgău „ și „Bună”. Desprinderea s-a făcut în mai multe etape, efectul fiind apariția mai multor forme negative de relief, liniare sau în formă de arc (cum este cazul în zona vestică a satului, numit „la Dos”), în care apă provenită din izvoare sau
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
din izvoare sau/și precipitații a dat naștere la bălti cu trestie și stufăriș, inclusiv formarea așa-zisului lac din Dos, cu o adîncime de circa 12-15m. Formă alunecărilor este semisferica, conica sau turtita, cu dispunere liniară față de linia de desprindere. Ele sunt prezente în zona de sud-vest a satului, în zonele numite „La Gruiețe", "Cremeniș", "Între Corabie" și "Răzorul Dosului", zona ce cuprinde și lacul din Dos în crevasa formată, odată cu alunecarea de teren din anul 1905 și urmare a
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Talib”. Însă Muawiya, regentul Siriei, care era din linia califului ucis (Umayyad) refuză să-l recunoască pe noul calif, ceea ce cauzează „Bătălia de la Siffin” (657) de pe Valea Eufratului, (Siria). Lupta care durează trei luni se termină cu negocieri și cu desprinderea unei ramuri musulmane (haridshite) care vor alegerea liberă a califului și nu acceptă dinastia, „Ali ibn Abi Talib” fiind asasinat (661). Fiul său Hasan, care recunoaște influența puternică a Umayyazilor, renunță la succesiunea pe tron, astfel Muawiya devine calif, iar
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
după numele liderului comunist originar din satul Iaslovăț). Abia la data de 20 mai 1996, comuna a revenit la denumirea de Milișăuți. În urma referendumului local din 29 iulie 2001, majoritatea locuitorilor (97,6%) au votat pentru reînființarea comunei Iaslovăț, prin desprinderea acesteia din comuna Milișăuți. Ca urmare, populația comunei Milișăuți s-a redus de la circa 8.500 la puțin peste 5.000 de locuitori. În anul 2003, în comuna Milișăuți s-a organizat un referendum pentru acordarea statutului de oraș. Astfel
Milișăuți () [Corola-website/Science/299251_a_300580]
-
de exemplu rotacismul lui [n] intervocalic simplu ([n] > [r]), în cuvintele de origine latină, ca în graiul moților. Această teorie este îmbrățișată și de alți cercetători. De altă părere este Sextil Pușcariu, care afirmă originea sud-dunăreană a istroromânilor, plasând locul desprinderii lor de ceilalți români în Serbia actuală, dar admițând că erau în contact cu dacoromânii din vest. El consideră că separarea s-a petrecut în secolul al XIII-lea. Cu deosebiri în privința locului exact, teoria lui Pușcariu este adoptată și
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
din slava veche bisericească, folosită mai cu seamă în traduceri slave din cărțile grecești de cult din secolele IX-XI. Limbile slave se împart în 3 mari grupe, atât din punct de vedere geografic, cât și privind evoluția acestor limbi după desprinderea din trunchiul comun. Slave de vest: Limbile slave de sud: de est: Există, de asemenea, o limbă artificială, numită slovio construită pentru a fi înțeleasă ușor de vorbitorii limbilor slave. Teoriile despre istoria veche a limbii proto-slave, strămoșul comun al
Limbi slave () [Corola-website/Science/299386_a_300715]
-
mare patriot, unul dintre făuritorii marii uniri din 1918 rezervîndu-I un rol tragic. Ștefan Ciobanu s-a numărat printer aceia care, în virtutea înaltei poziții ce o dețineau în stat, au fost nevoiți să îmbrace mantia neputinței și să asiste la desprinderea, în iunie 1940, a Basarabiei din trupul României Mari. Ca ministru al Cultelor și Artelor în guvernul lui Gheorghe Tătărescu (11 mai-3 iulie 1940), Ștefan Ciobanu a fost chemat să participle la cele două consilii de Coroană din 27 iunie
Ștefan Ciobanu () [Corola-website/Science/299449_a_300778]
-
sau lăsată să cadă din mână). O singură lansare a mingii pentru a fi servită este permisă. Trecerea mingii dintr-o mână în alta și lovirea ei de sol ca la baschet este permisă. În momentul loviturii serviciului sau al desprinderii de la sol pentru un serviciu din săritură, jucătorul la serviciu nu trebuie să atingă terenul de joc (inclusiv linia de fund) sau solul din afara zonei de serviciu. După ce a lovit mingea, el poate să pășească sau să revină pe sol
Volei () [Corola-website/Science/299401_a_300730]
-
câteva luni, James Joyce încearcă, habotnic și virtuos, să regăsească devotamentul de altădată pentru religia creștină. Mai târziu își va aminti cu umor de modul cum fiecare act de devoțiune i se părea o tranzacție cu divinitatea: În ciuda strădaniilor pioase, desprinderea de catolicism este ireversibilă, Joyce găsind refugiu într-un alt sistem de credințe, arta, căreia i se va dedica pentru tot restul vieții. În "Portret al artistului în tinerețe", Stephen Dedalus are o revelație (o "epifanie", cum va prefera să
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
lui Yeats de a deveni membru al nou-fondatei Academii a Literelor Irlandeze, o organizație menită să apere drepturile scriitorilor din Irlanda de cenzura tot mai apăsătoare a Statului Liber, ultraconservator și catolic. Motivația refuzului, destul de criptic formulată, invocă faptul că desprinderea de patria-mamă, produsă în urmă cu aproape treizeci de ani, s-a vrut a fi totală. Din cauza psihicului instabil al Luciei, 1933 a reprezentat pentru James Joyce un an de grea încercare, sănătatea sa fiind în continuare prejudiciată. În luna
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
opera. Umberto Eco susține că „"Portret" nu pretinde a fi un manifest estetic al lui Joyce, ci un portret al lui Joyce care deja nu mai exista când autorul a terminat acea schiță ironică, autobiografică și a început "Ulise"”. În ciuda desprinderii de religie, artistul rămâne pentru Joyce un „preot al eternei imaginații, care preschimbă pâinea de toate zilele a experienței în radiosul trup al vieții veșnic vii”. Transfigurarea realității prin intermediul artei este astfel comparată cu procesul de transsubstanțiere; Joyce laicizează actul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]