27,244 matches
-
valoarea genealogiei lui Brutus asasinul lui Cezar constă în voința sa de a se situa pe linia evolutivă a primului Brutus și de a deveni descendentul spiritual al acestuia. Și nu considerăm că greșim afirmând că și al treilea Brutus, destinatarul scrisorilor lui Ovidiu, se situează pe aceeași linie de evoluție spirituală. S-ar putea pune la îndoială realitatea istorică a acestui de-al treilea personaj și gândi că acesta a luat naștere din fantezia exaltată a lui Ovidiu, sau din
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru a-și defini colegii din domeniul artelor de nouă orientare, este atribuit aici unui filosof sau, oricum, unui gânditor. Și, dacă reminescențele ovidiene legate de omul și ideile lui Brutus asasinul lui Cezar -, nu ne înșeală, înseamnă că și destinatarul scrierilor sale, Brutus, al cărui nume face trimitere la toate aceste elemente, trebuie să fi trăit într-un mediu spiritual mai degrabă stoic. Din moment ce acesta este mediul spiritual în care destinatarul respectiv trăiește sau în care Sulmonezul își imaginează că
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
asasinul lui Cezar -, nu ne înșeală, înseamnă că și destinatarul scrierilor sale, Brutus, al cărui nume face trimitere la toate aceste elemente, trebuie să fi trăit într-un mediu spiritual mai degrabă stoic. Din moment ce acesta este mediul spiritual în care destinatarul respectiv trăiește sau în care Sulmonezul își imaginează că trăiește, unele dintre afirmațiile lui Ovidiu privitoare la acest Brutus ne apar sub o lumină nouă. De exemplu, sună de-a dreptul îndoielnic protestele de căință pe care Ovidiu vrea să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a stat la originea vinii sale (peccatum). De aceea nici nu l-a mai întrebat. (De altfel, Ovidiu declară în altă parte că întreaga Romă cunoștea motivul. Să-l fi ignorat numai Graecinus? Fără îndoială, Sulmonezul vrea să îi clarifice destinatarului său adevăratul motiv al exilului.)260 Oricum ar fi, este vorba de o culpa și nu de un scelus 261, cu condiția să nu se considere o crimă orice vină împotriva marilor zei! Omnis an is magnos culpa deos scelus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cărora li se adaugă prin alianță numele celor din familia Cotta), trebuie să cugete că priește tradiției lor să ajute un prieten căzut (v. 103-110). Aici reapare un element care a fost evidențiat în repetate rânduri: exaltarea nobleței străvechi a destinatarilor scrisorilor ovidiene, în contrast subînțeles și uneori explicit, dar întotdeauna clar și semnificativ -, cu lipsa de noblețe a acelor homines novi ai lui Augustus, inclusiv a împăratului în persoană. Trebuie să subliniem faptul că Ovidiu stabilește o linie clară de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ceară această favoare: Cotta Maximus e un tânăr impregnat de gusturile poetului (iuvenis studiorum plene meorum). Oare chiar gusturile ovidiene îl readuc pe poet în mintea lui Cotta? De această dată este vorba de activitatea poetică și nu oratorică a destinatarului, dar oricum recunoașterea că și Cotta Maximus este cu adevărat plenus studiorum meorum (care aparțin lui Ovidiu), este cât se poate de semnificativă pentru formarea spirituală a acestui mic vlăstar al familiei independente și libere Messalla Corvinus. Poetul își amintește
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aduseseră însemnele triumfului. La acest triumf participase, ca unul dintre locotenenții lui Tiberiu în războiul din Iliria, Messalinus însuși... Dar și pe plan politico-militar situația nu era chiar așa de roz, așa cum vroia Ovidiu să-l facă să creadă pe destinatarul său; de exemplu, politica externă, în această ultimă perioadă a regimului lui Augustus, înregistra mai multe răsturnări de situație 282. Reînoiește cererea pentru un loc de exil mai bun; îl cere tatăl lui Messalinus a cărui elocvență era încă vie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
În Epist. ex Ponto, III, IV, îi scrie direct lui Rufinus pentru a-i recomanda un poem scris de Ovidiu despre triumful lui Tiberiu: după cum se știe, în scrisoarea către Salanus (ex Ponto, II, V) el îl recomanda și acestui destinatar. Sulmonezul nu avea decât subiectul (triumful) de tratat; îi lipseau până și numele conducătorilor și a locurilor. În plus, alți poeți de la Roma trataseră deja acest subiect cu o abundență de informații și cu impresii proaspete (datorită participării lor directe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
muri într-o sărăcie lucie 295. Cassius Severus se lăuda că a învățat pe de rost istoria recentă scrisă de Labienus (= Rabienus "turbatul", din cauza sentimentelor sale anti-Cezariene) pe care Augustus o condamnase la ardere. De cele mai multe ori, se identifică ca destinatar al lui Ovidiu nu Cassius Severus, ci Cornelius Severus 296. Și Cornelius Severus, însă, nu trebuie să fi fost excesiv de apropiat de regimul lui Augustus. El aparținea familiei aristocrate Cornelius și avea legături cu Messalla și cu Asinius Pollio (Sen
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sau mai puțin evidente, mai mult sau mai puțin voalate, față de instituția imperială. Este mult mai credibil că Ovidiu a adresat cele două scrisori din Pont, menționate mai sus, acestui personaj. E greu de întrezărit o precisă orientare politică în destinatarul ovidian. În Epist. ex Ponto, I, VIII, Ovidiu i se adresează lui Severus, pars animae magna (v. 2), pentru a-i trece mai apoi în revistă feluritele dificultăți întâmpinate în cursul vieții sale la Tomis. La un moment dat (v.
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și poeta paene Getes 302: a fost asimilat treptat de populația inhumana a Geților, care îi provocase atâta teamă și dispreț, dar totuși, în străfundul sufletul său, tânjea cu disperare după Roma sa de neuitat. Dorim să adăugăm la acești destinatari, mai mult sau mai puțin siguri din punct de vedere critic și istoric, un alt prieten de-al lui Ovidiu, căruia tradiția literară consideră că i-au fost adresate de către Sulmonez, pe lângă elegiile: III, XI; IV, IX; V, VIII din
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
s-a bucurat de prietenia lui Ovidiu dar care, după relegarea acestuia, i-a întors spatele, a căzut la rându-i în dizgrația lui Augustus 304. Dorim să subliniem în final un ultim element și anume atitudinea de sfidare la adresa destinatarului: dacă poetului nu îi rămâne nicio posibilitate de răzbunare, Pieridele îi vor da forțele și sulițele lor. Chiar dacă locuiesc în cel mai îndepărtat loc din lume, pe malurile Sciților, și sunt foarte aproape de ochii mei aștrii care se scaldă în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
răutății tuturor celor care au determinat relegarea lui Ovidiu și, așa cum se citește printre rânduri, un simbol al lui Augustus însuși, căruia "posteritatea eternă îi va imputa nelegiuirea comisă". 5. Mențiuni literare și aspecte politice Am semnalat deja între unii destinatari ai scrisorilor lui Ovidiu și personalități literare ale căror opere se presupune că aveau și aspecte politice. Să ne gândim, de exemplu, la cei deja menționați: Pompeius Macer, Carus, Caius Pedo Albinovanus, Cotta Maximus, Rufinus, Cornelius Severus, Tuticanus. Pe lângă aceștia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lor fățișă împotriva împăratului: Pompeius Macer (suspectat de Tiberiu, s-a sinucis cu stoicism), C. Gallus (căzut în dizgrația lui Augustus, s-a sinucis), Cotta Maximus (acuzat de lesmaiestate, a murit otrăvit), [Cassius Severus (în cazul în care el este destinatarul lui Ovidiu, exilat la Serifo, unde a murit într-o sărăcie lucie)], Clutorius Priscus (condamnat la moarte), Ti. Sempronius Gracchus (asasinat din ordinul lui Tiberiu), L. Iunius Gallius (care îndură exilul și închisoarea), Iginus (căzut în dizgrația lui Augustus), Paulus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a treia soție a lui Ovidiu, rudă, în ciuda a ceea ce se spune, cu Paulus Fabius Maximus în persoană. Epistolele lui Ovidiu adresate uneia și celuilalt sunt, după părerea noastră, foarte importante deoarece, datorită legăturilor foarte apropiate dintre poet și respectivii destinatari, puteau reieși din versuri, dacă nu afirmații mai puțin imprecise decât cele conținute în scrisorile destinate altor personaje, cel puțin câteva expresii capabile să dezvăluie adevărata stare de spirit a lui Ovidiu față de Augustus și față de familia imperială sau, măcar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
familia imperială sau, măcar, față de instituția imperială. Trebuie precizat, chiar cu riscul de a ne repeta, că, nici aici, nu ne putem aștepta la formulări categorice și declarații ostile, ci doar la afirmații aluzive sau de-a dreptul echivoce, care, destinatarilor mai apropiați, care cunoșteau adevărata cauză a exilării, le puteau sugera clar autentica dispoziție sufletească a sulmonezului. Ceea ce s-a spus până acum despre curentul antiaugustan, căruia îi aparține și Ovidiu, și despre modul de a se manifesta față de noua
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
abia ar fi făcute. Acestea trebuie să fie vindecate de cel care i le-a făcut, de Augustus. Dat fiind că vina lui nu e cu vărsare de sânge Ovidiu ar putea părăsi acest loc de exil, cu condiția ca destinatarul scrisorii să se ocupe repede de acest lucru: de altfel, Augustus, adesea s-a arătat indulgent cu dușmanii săi (hostes)! Ce să facă bietul poet dacă și apropiații îl abandonează? Nu mai există ancoră care să-i țină în loc nava
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ascunsă, dar uneori transparentă, persoana lui Paulus Fabius Maximus. Lui Paulus Fabius Maximus îi sunt dedicate Epist. ex Ponto: I, II; I, V; I, IX; II, III; III, III; III, VIII366: în total șase scrisori, mai multe decât oricărui alt destinatar ovidian. Se poate presupune foarte ușor că, dacă Paulus nu ar fi murit în 14 d.H. (cfr. Ex Ponto, IV, VI), corespondența din Pont cu Paulus ar fi devenit, fără îndoială, și mai numeroasă. Prima scrisoare, trimisă din Pontus Euxinus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ponto, I, II, a fost compusă în anul 12 d.H., în același an în care, cum s-a văzut, erau publicate și ultimele cărți din Tristele. Nu suntem, însă, de părerea, exprimată de unii, că Paulus nu trebuie căutat printre destinatarii Tristelor și anume ale scrisorilor anterioare anului 12 d.H., nici cu concluzia acestora potrivit căreia Paulus intrase destul de târziu în preocupările epistolare ale Sulmonezului. Cum am mai spus, ținând cont că Paulus Fabius Maximus aparține, potrivit recunoașterii exprese a lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
celor "doi sau trei, unul sau doi" prieteni intimi, care nu l-au abandonat pe poet în momentul dizgrației și, dat fiind că la aceștia "doi sau trei, unul sau doi" prieteni intimi se face aluzie și în Tristele, printre destinatarii acestor ultime scrieri trebuia să figureze, mai mult ca sigur, și Paulus Fabius Maximus 367. Nu numai apropierea care îl lega pe Ovidiu de Paulus ne împinge să subscriem la o asemenea concluzie, ci și rudenia la care am făcut
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Nu numai apropierea care îl lega pe Ovidiu de Paulus ne împinge să subscriem la o asemenea concluzie, ci și rudenia la care am făcut referire mai sus. În plus, motivele pe care le-am adoptat pentru a explica anonimatul destinatarilor Tristelor, sunt valide și în cazul lui Paulus Fabius Maximus. O rudă rămânea o rudă, chiar dacă în dizgrație, lui Paulus, Ovidiu i-ar fi putut trimite scrisori încă de la început cu numele destinatarului scris clar, fără a trezi suspiciunile lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
le-am adoptat pentru a explica anonimatul destinatarilor Tristelor, sunt valide și în cazul lui Paulus Fabius Maximus. O rudă rămânea o rudă, chiar dacă în dizgrație, lui Paulus, Ovidiu i-ar fi putut trimite scrisori încă de la început cu numele destinatarului scris clar, fără a trezi suspiciunile lui Augustus, dar prietenilor nu. Faptul că numele de Paulus nu apare scris clar înainte de 12 d.H. se datorează condiției deosebite în care se găsea Paulus: era "amicus Augusti" și, prin urmare, trebuia să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nimic. Concluzionează: "Voi, pentru care eu am încetat să mai exist, atunci când faima mi-a fost îngropată, păstrați liniștea la moartea mea!". Dorim să pledăm o dată pentru totdeauna în favoarea lui Paulus Fabius Maximus și nu a lui Cotta Maximus, ca destinatar al acestei scrisori (și al celorlalte în discuție), deoarece pe Cotta Maximus Ovidiu îl numește întotdeauna fie Maximus Cotta (Ponticele, II, VIII, 2; III, V, 6), fie pur și simplu Cotta (Ponticele, III, II, 1; III, II, 107; IV, XVI
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
45 î.H., consul din 10 î.H. (un an după consulatul fratelui Paulus), împreună cu Iullus Antonius (amantul Iuliei, fiica lui Augustus). Africanus, deci, era un personaj nu mai puțin important decât M. Valerius Messalinus 375. Amintim și aici că destinatarul este numit tot Maximus și niciodată Cotta sau Cotta Maximus: I, IX, 16; 26; 27, 32; 50. Trebuie reîmprospătată încrederea pe care Celsus o avea în intervenția lui Maximus și alor săi (în primul rând, a fratelui Africanus: precizăm noi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-l implora pe Augustus în favoarea lui Ovidiu și Augustus se arăta dispus să-l ierte, când au murit și unul și celălalt: la aceasta ne vom întoarce mai târziu. În concluzie, nu Cotta Maximus, ci Paulus Fabius Maximus trebuie considerat destinatarul scrisorii noastre. Maximus i-a adus lui Celsus onorurile funerare care i se cuveneau; dacă el restituie astfel toate datoriile prietenilor dispăruți, Maximus poate să-l includă și pe Ovidiu în numărul acestor morți. Epist. ex Pontus II, III este
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]