4,964 matches
-
proces (Edkins și Pin-Fat 1999:1). Statul nu trebuie înțeles ca având o existență a priori, ci trebuie văzut ca o prezență simulată produsă prin procesul de guvernare. El nu este niciodată complet, ci este într-un constant proces de devenire. Deși "niciodată realizat pe deplin, statul este într-un continuu proces de concretizare" (Doty 1999: 593). Implicația este că, pentru postmodernism, există o artă a guvernării statului, dar nu există un stat complet constituit (Devetak 1995a). Pentru a nu se
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
națională ale Germaniei și Japoniei (1996, 1999) sunt emblematice pentru acest aspect. Propunându-și să explice de ce două state cu experiențe comune de înfrângere militară, ocupație străină, dezvoltare economică, tranziție de la autoritarism la democrație și statut de mare putere în devenire au adoptat politici de securitate națională internă și externă foarte diferite, Katzenstein subliniază importanța normelor sociale și legale naționale, constitutive și cu rol de reglementare instituționalizate. El conchide că: "În Germania, întărirea puterii statului prin schimbări ale normelor legale trădează
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
om nu i se cuvine să scape lancea decât izbit de pe cal; a o depune cu mii de precauțiuni într-o cutie velurată e un gest de compătimit"114 nu vin doar să completeze fizionomia morală a unui scriitor în devenire, ci scot la iveală dualitatea fecundă a unui eu creator în care homo polemicos și homo ludens sunt ipostaze substituibile până la identificare totală. De aceea, discursul polemic arghezian trebuie privit ca dublă materializare a impulsurilor ludic și agresiv, impulsuri consubstanțiale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acrolite, coloși, hermeși, idoli sau statui umane? De ce, pe scurt, există o imagine în loc să nu existe nimic? Să acceptăm, pentru un moment, că nu știm nimic despre asta și să trecem prin poarta umbrei. Rădăcini Sursa nu este esența, iar devenirea este importantă. Dar orice lucru obscur se luminează de la arhaismele lui. De la substantivul archè, însemnând totodată rațiune de a fi și început. Cine se întoarce în timp avansează în cunoaștere. Să începem această călătorie la sursele imaginii cu mijloacele avute
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Avatarurile creației artistice contemporane nu sunt, fără îndoială, imputabile artiștilor înșiși. Suntem, ca să spun așa, cu toții co-responsabili. Imaginile noastre s-au devitalizat și desimbolizat termeni sinonimi fiindcă privirea noastră s-a privatizat (individualizare care trimite, la rândul ei, la ansamblul devenirii sociale). Nu mai găsim un teren comun între acești artiști și noi, profanii; ei înșiși se văd ca niște "cazuri izolate". Nu mai suntem semeni, în lipsa unui sens comun. E drept că din neîntâlnire putem face și un principiu de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este o problemă prea și totodată nu destul de serioasă pentru profesioniștii domeniului. Prea, am văzut, fiindcă, născută din moarte, imaginea are sens deplin numai în timpul cvasi-imobil al religiilor, foarte departe de dramaturgia scurtă a stilurilor și școlilor. Nu destul, fiindcă devenirea ei se clarifică printr-o foarte umilă istorie a materialelor, mecanismelor și procedeelor de creație, expunere și difuzare, nedemnă de un estet. Într-adevăr, e de ajuns să se schimbe dispozitivul pentru a se schimba conceptul. Benjamin: "S-a irosit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în care Dubuffet îi dădea legitimitate teoretică în frumoasele lui Scrieri: la începutul anilor șaizeci. Astfel, "non-cultura" nu mai era tributară "asfixiantei culturi". Dar devenind la rându-i o cultură cu drepturi depline, căreia trebuie să i se plătească tribut. Devenirea artistică îi cuprinde și pe "anarhiști". Trecerea de la idol la opera de artă este paralelă cu trecerea de la manuscris la tipar, între secolele al XV-lea și al XVI-lea. Iconoclasmul calvinist se dezvoltă în elanul lui Gutenberg și reprezintă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Spirit. Despre religie și dimensiunea religioasă: nuanțări și redefiniri conceptuale. Despre ierarhiile divine - recontextualizare. I.4 Despre mișcare Mișcarea circulară și mișcarea rectilinie. Despre mișcările sufletului. Unu ca centru: limanul circularității. Mișcare și schemă corporală. Mișcare și spațiu-timp. Secvențialitate și devenire. Sincronicitate și transfigurare. Intermezzo Critica lui Robert H. Sharf sau cum e cu putință studiul religiei? I.1 Distincții preliminare Sacrul este, pe linia utilizării terminologice, o categorie instituită în domeniul studiului religiei, având, prin urmare, valoare preeminent conceptuală. Termenul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Reluând, pe linie aristotelică și neoplatonică, discuția medievalilor, mișcarea este de două tipuri: mișcare a corpurilor și mișcare a sufletului. în prima ipostază este vorba despre mișcarea în spațiu (ca translație și, deci, ca modificare a locului) și timp (ca devenire și, deci, modificare a stării fără necesitatea schimbării locului/poziției). în cea de-a doua ipostază este vorba despre mișcarea internă, a sufletului, care nu depinde de materie (cel puțin nu în același mod în care se manifestă mișcarea corpurilor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nenumărate. Important este, pentru noi, să indicăm mecanismul care stă ca temei pentru „unificarea“ și unitatea acțiunii interioare, având drept corolar survenirea mișcării circulare. Revenind la cele două tipuri de mișcare a corpurilor - trans lația (ca mișcare în spațiu) și devenirea (ca mișcare în timp) -, ambele țin, ca mod de manifestare, de matricea spațiu-timp care face posibilă materia (ca expresie a mișcării interioare ne-uniforme, descentrate, născând mișcarea rectilinie). Legătura dintre natura materiei (respectiv a corpurilor) și mișcarea interioară pare a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca expresie a mișcării interioare ne-uniforme, descentrate, născând mișcarea rectilinie). Legătura dintre natura materiei (respectiv a corpurilor) și mișcarea interioară pare a se realiza, conform celor indicate până acum, prin intermediul timpului ca dimensiune mijlocitoare. Mișcarea de stare, descrisă ca devenire, presupune păstrarea centralității locului și dedublarea doar în plan temporal. Mișcarea de stare înseamnă, de fapt, transformare. Mișcarea în spațiu presupune o dublă dedublare: la ni velul spațiului (prin schimbarea reperului spațial) și la ni velul timpului (prin secvențialitate). Secvențialitatea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
plan temporal. Mișcarea de stare înseamnă, de fapt, transformare. Mișcarea în spațiu presupune o dublă dedublare: la ni velul spațiului (prin schimbarea reperului spațial) și la ni velul timpului (prin secvențialitate). Secvențialitatea fără modificarea locului este temeiula ceea ce noi numim devenire. Transformarea, din punct de vedere temporal, a secvențialității în concomitență, spontaneitate, sincronicitate va determina saltul semnificativ de la devenire spre transfigurare ca transmutare și deci ca modificare ce aduce cu sine transcenderea lumii ca spațiu-timp și instituirea prezenței ca legătură cu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
velul spațiului (prin schimbarea reperului spațial) și la ni velul timpului (prin secvențialitate). Secvențialitatea fără modificarea locului este temeiula ceea ce noi numim devenire. Transformarea, din punct de vedere temporal, a secvențialității în concomitență, spontaneitate, sincronicitate va determina saltul semnificativ de la devenire spre transfigurare ca transmutare și deci ca modificare ce aduce cu sine transcenderea lumii ca spațiu-timp și instituirea prezenței ca legătură cu principiul întemeietor prin mișcarea adecvată a sufletului. Intermezzo Critica lui Robert H. Sharf sau cum e cu putință
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
lor exterioară, stearpă și să le fluidizeze așezându-le firesc în armonie cu interioritatea roditoare. Această trecere, odată percepută, reinstituie lumea și îlașază pe cel ce are experiența sacrului în locul din care vede legăturile lumii proprii și poate înțelege transformarea, devenirea, nașterea și moartea, prin măiestria trăirii autentice care redă curgerea lucrurilor, fără încăpățânarea de a fixa un chip ultim în manifestările vizibilului. Renunțarea la orice impunere a chipului lasă deschisă poarta către locul din care se nasc toate chipurile. Astfel
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
este strâns legată de individualitatea lui și nu poate fi generalizată"39. Dar individul nu-i satisfăcut dacă este recunoscut doar ca membru al unei comunități, al unei națiuni. El vrea să fie recunoscut și ca persoană 40. La începutul devenirii ca om, copilul nu este stăpânul propriei vieți. Aceasta se derulează conform dorințelor altora ("semnificativi" pentru el, în primul rând părinții), dar și normelor comunității de apartenență, constrângerilor instituționale, regulilor sociale. Când "interiorizează exterioritatea" în mod conștient, individul poate deveni
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
noi instrumente formale: dinamica neliniară, teoria haosului, teoria fractalilor, teoria automatelor celulare, a rețelelor, cibernetica etc. În fapt, ele cer să punem sub semnul întrebării, să denaturalizăm obișnuințe și cunoștințe considerate "naturale", ca "de la sine". Dacă urmărim principalele tendințe ale devenirii societăților (cel puțin de la al Doilea Război Mondial încoace), constatăm că unele dintre acestea pot fi apreciate ca progres (au ameliorat calitatea vieții unei mari părți a populației), iar altele ca efecte colaterale negative (au perturbat calitatea vieții, libertatea, așteptările
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
transportul urban, de a împărți sarcinile bănești între centru și periferii, de a face orașele cât mai competitive, nepoluante. Într-o altă carte 243 se propune ierarhizarea orașelor după criterii mai vechi și mai noi care să acopere toate aspectele devenirii urbane, inclusiv modul în care acestea știu să se prindă în rețele europene și să-și (re)construiască brand-ul. În Régulation et crises du capitalisme. L`expérience des Etats-Unis, Michel Aglietta ne amintește de SUA anilor "New Deal"-ului
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
economic), teritorialitatea (trecerea de la cartier la oraș și la intercomunalitate), contractualizarea (statul își păstrează prerogative, dar își asociază colectivitățile teritoriale), discriminarea pozitivă (politici în favoarea unor teritorii, a unor "zone prioritare")247. Istoricii orașelor franceze au identificat câteva mari perioade în devenirea politicilor de refacere, reamenajare, reînnoire, regenerare, dezvoltare, dezvoltare durabilă. operațiunea Habitat și viață socială (1976); crearea Comisiei Naționale pentru Dezvoltarea Socială a Cartierelor (1981); crearea Delegației Interministeriale pentru Inserția Tinerilor, a Zonelor de Educație Prioritare, a Operațiunilor de prevenire pe timpul
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
reuniuni lunare cu scopul de a difuza informații, de a facilita dezbateri pe tematica gestionării cartierului. Un angajat al primăriei a avut ca obiectiv să informeze cetățenii privind activitățile în curs și să elaboreze un punct de vedere colectiv privind devenirea cartierului, pentru posibilii parteneri externi. Consiliul cartierului luase ființă în 1998 (fiind compus din 40 locuitori și 10 reprezentanți ai asociațiilor din cartier). Au fost create în cadrul lui mai multe comisii, miza fiind aceea de a ierarhiza problemele, de a
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
1911 ș.a.) pătrunde apoi conceptul de patologie socială, iar educația sanitară și prevenția încep să fie considerate responsabilități majore ale medicilor. Igiena socială bazată pe sociologie devine obiect de studiu în institutele de formare a medicilor. Regimul hitlerist a întrerupt devenirea medicinei sociale. După al Doilea Război Mondial, R. Koning aducea la cunoștința medicilor germani sociologia medicală americană 326. Sociologul Helmut Schelsky 327 avea să ceară ca spitalul să fie studiat după modelul sociologiei muncii și al sociologiei organizațiilor. Printre evenimentele
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
consideră "demn" să figureze într-un manual și ce nu. Educatorul se vede evaluat și de către părinți și de către alți parteneri ai școlii, nu numai de către inspectori și elevi. Evaluarea ar avea legitimitate și impact asupra sa în măsura în care contribuie ameliorarea devenirii lui ca personalitate, la (re)cunoașterea lui efectivă în comunitate și societate. Elevul este evaluat cu calificative și note. Evaluarea înseamnă diagnostic, certificare, prognoză. Sistemul de notare diferă după țări, iar la noi este de la 10 la 1 (în ciclul
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de la o notă pentru a se ajunge la "judecata ultimă" a lui ca om... Educatorii au datoria să urmăreasă: activitățile în care este implicat elevul, dezvoltarea sa fizică și psihică, dezvoltarea vorbirii, dezvoltarea atenției, percepției, memoriei, gândirii, imaginației, formarea personalității, devenirea lui socială. Ei sunt responsabili de evoluția elevului mic, preadolescentului, adolescentului. Unii elevi reușesc, alții eșuează. Ce explicații s-au dat reușitei și eșecului? Unii au spus că eșuează elevii cu deficiențe, cu tulburări psihice. Dacă un copil are o
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
unele descrieri sumare și la superficiale statistici. 259 În Franța este vorba de Legea Voinet (privind dezvoltarea durabilă), Legea Chevènement (care a creat comunitățile de aglomerații urbane, a redistribuit competențele actorilor astfel încât să facă "corp" cu instituțiile financiare interesate de devenirea orașului), Legea SRU (privind proiectele ce vizează orașele și "ariile urbane") etc. 260 În numeroase țări ale Americii Latine urbanizarea este comparabilă cu cea din Europa și America de Nord, în Africa ritmul creșterii urbane este rapid, în Asia proporția populației trăind
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
etapă a mentalității utopice, și anume ideea liberal-umanitară, a cărei origine se regăsește, de asemenea, în atitudinea conflictuală față de ordinea existentă. Aceasta este guvernată de idei raționale, care îi dau coloratura utopică 239. Utopia se confundă, ca atare, cu procesul devenirii unei societăți în care ideea joacă rol de forță regulatoare asupra prezentului, bazându-se pe calculul rațional. Orientându-se împotriva ideologiei care urmărește să mențină ordinea socială existentă, ideea liberal-umanitară animă stratul mijlociu al societății, care reorientează astfel baza experienței
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Spre exemplu, la Platon, viziunea istoricistă este foarte interesantă și spectaculoasă, întrucât el prezice un viitor al întoarcerii în trecut, sperând în reînvierea unui ciclu temporal-istoric ale cărui legi ar permite revenirea la "vârsta de aur" hesiodică. Pentru Platon deci, devenirea istorică este involuție, iar evoluția este posibilă numai în măsura în care natura umană, a cărei esență o reprezintă sufletul și care permite astfel participarea la Forme sau Idei, dictează omului necesitatea revenirii la societatea tribală. Natura umană trebuie să trezească așadar conștiințele
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]