4,704 matches
-
la cealaltă. Totuși, astăzi le putem pune în relație. A. Ali Bouacha a pus problema abordării discursului ca "obiect empiric ce trimite la text": Pe de o parte, punem în relație un text în percepția lui imediată cu o activitate discursivă la care trimite sau la care îl trimitem și, pe de altă parte, considerăm textul ca pe un ansamblu de date lingvistice brute care trebuie să fie tratate apoi ca date discursive. Acestea sînt trecute în mod necesar prin filtrul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
text în percepția lui imediată cu o activitate discursivă la care trimite sau la care îl trimitem și, pe de altă parte, considerăm textul ca pe un ansamblu de date lingvistice brute care trebuie să fie tratate apoi ca date discursive. Acestea sînt trecute în mod necesar prin filtrul proprietăților lingvistice de la care poate începe descrierea proprietăților discursive. (1993: 47) Postulînd totodată o separare și o complementaritate a sarcinilor și obiectelor lingvisticii textuale și ale analizei discursului, definim lingvistica textuală ca
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și, pe de altă parte, considerăm textul ca pe un ansamblu de date lingvistice brute care trebuie să fie tratate apoi ca date discursive. Acestea sînt trecute în mod necesar prin filtrul proprietăților lingvistice de la care poate începe descrierea proprietăților discursive. (1993: 47) Postulînd totodată o separare și o complementaritate a sarcinilor și obiectelor lingvisticii textuale și ale analizei discursului, definim lingvistica textuală ca pe un sub-domeniu al cîmpului mai larg al analizei practicilor discursive. Dăm o reprezentare în schema 2
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de la care poate începe descrierea proprietăților discursive. (1993: 47) Postulînd totodată o separare și o complementaritate a sarcinilor și obiectelor lingvisticii textuale și ale analizei discursului, definim lingvistica textuală ca pe un sub-domeniu al cîmpului mai larg al analizei practicilor discursive. Dăm o reprezentare în schema 2. Începînd de aici, cîmpul "translingvisticii textelor, operelor" lui Benveniste poate fi precizat. Nu este surprinzător să vedem cum, într-un alt domeniu al științelor limbajului, cel al poeticii, alți teoreticieni au spus aproape același
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
poate fi precizat. Nu este surprinzător să vedem cum, într-un alt domeniu al științelor limbajului, cel al poeticii, alți teoreticieni au spus aproape același lucru: "Orice proprietate verbală, facultativă la nivelul limbii, poate deveni obligatorie în discurs. [...] Anumite reguli discursive au ceva paradoxal în ele, și anume faptul de a-și însuși o regulă luată din limbă" (Todorov 1978: 23-24). Cu o poziție foarte apropiată de cea Schema 2 a lui Bahtin, Todorov înscrie aceste fenomene în genurile care structurează
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
secund al cititorului, care nu se mulțumește să perceapă un text, ci îl organizează înainte de toate în discurs" (id.). Unui text nu i se atribuie un sens decît în momentul în care, proiectat fiind în "planul secund al unei scheme discursive preexistente (427)" își găsește un loc "în instituțiile acțiunii simbolice, care sînt condiționate de o cultură dată și pe care o condiționează totodată" (426). Vom reține următoarea definiție a lui Stierle: "Conceptul de discurs [...] este definit de trăsăturile următoare: o
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
vizita închisoarea, a fost ucis de deținuți în momentul în care aceștia o luau la fugă. La prima vedere, "Telegrama-poem" și faptul divers relatează aceleași fapte, aceeași poveste, cu aceleași cuvite. De fapt, Cendrars nu se mulțumește să modifice materialitatea discursivă și forma textuală a faptului divers atunci cînd face din el un poem în vers liber: el modifică deznodămîntul povestirii eliminînd decesul D-lui Thomas, ucide un paznic care nu moare în T2 și precizează locul morții celor patru gardieni
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
povestirii eliminînd decesul D-lui Thomas, ucide un paznic care nu moare în T2 și precizează locul morții celor patru gardieni (în curte). Aceste schimbări afectează structura semantică a lumii reprezentate și, implicit, raportul "telegramei-poem" cu informația. Diferența de materialitate discursivă este de asemenea o diferență de apartenență la o formațiune socio-discursivă și o diferență generică. Aceasta afectează nu numai enunțurile celor două texte în parte (cum vom vedea în capitolul 2), ci și raportul lor cu adevărul și, prin aceasta
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
articolului, anunțînd în același timp răspunsul la întrebarea: Cum? și probabil o elucidare a adjectivului inițial din titlu ("tragic"), ca o formă de răspuns la întrebarea De ce această evadare este calificată drept "tragică"? Ca un efect direct al schimbării formațiunii discursive, titlul și începutul poemului nu mai respectă structura impusă de genul jurnalistic. Titlul enigmatic "Ultima oră" introduce o polisemie pe care primul paragraf nu o clarifică. Ba chiar polisemia lui "ultima oră" introduce dubii serioase: sfîrșitul unei vieți? printr-o
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de regularizare. Fiecare gen de discurs este o componentă, împreună cu limba, a interacțiunii prin limbaj. Desfășurîndu-se în cadrul unui mediu social dat, aceasta este obligată să recurgă la genurile de discurs care circulă în mediul social respectiv. Noțiunea vagă de "formațiune discursivă" pe care o avansează Foucault în capitolul 2 din Arheologia cunoașterii a fost astfel redefinită de către Pêcheux, care a transformat-o într-un concept important al Școlii franceze de analiza discursului: Formațiuni[le] discursive [...] determină ceea ce se poate spune și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
social respectiv. Noțiunea vagă de "formațiune discursivă" pe care o avansează Foucault în capitolul 2 din Arheologia cunoașterii a fost astfel redefinită de către Pêcheux, care a transformat-o într-un concept important al Școlii franceze de analiza discursului: Formațiuni[le] discursive [...] determină ceea ce se poate spune și trebuie spus (articulat sub formă de discurs solemn, predică, pamflet, expunere, program etc.) pornind de la o poziție dată într-o conjunctură dată: esențial aici este faptul că nu este vorba numai de natura cuvintelor
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ales) de construcțiile în care se combină cuvintele, în măsura în care aceste construcții determină semnificația pe care o capătă cuvintele [...]; cuvintele își schimbă sensul în funcție de pozițiile ocupate de cei care le folosesc; [...] cuvintele "își schimbă sensul" atunci cînd trec de la o formațiune discursivă la alta. (Pêcheux 1990: 148) În timp ce vorbește despre discurs solemn, predică, pamflet, expunere, program, Pêcheux alcătuiește o listă a genurilor, chiar dacă cuvîntul în sine nu apare. Stabilirea unei legături între genuri și formațiuni socio-discursive este unul din progresele recente în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de unsprezece poeme. Și, mai ales, după ce a fost publicat în revistă în 1928, este reluat în Choix de poèmes. E clar că ținea mult la aceste două versuri din moment ce a mers pînă acolo încît le-a schimbat regimul materialității discursive și le-a caligrafiat într-o bună zi pe o farfurie la un olar din Vallauris. Odată cu schimbarea regimului materialității, se schimbă și sensul. Enigma-ghicitoare înscrisă pe farfurie plasează textul într-o situație de enunțare ușor de interpretat: întrebarea este
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
exterior subiectului: Context lingvistic, situație extralingvistică, cunoștințe generale, toate acestea trec prin memorie: toate au statut de reprezentare internă, chiar dacă se deosebesc prin originea și nivelul de reprezentare (memorie de scurtă durată, de lungă durată etc.) (Kleiber 1994: 19) Reprezentarea discursivă, ca schematizare, mobilizează cunoștințe parțiale, utile pe moment. Nu convoacă nici întreaga memorie a lumii, nici ansamblul de cunoștințe enciclopedice ale subiectului (stocate în memoria de lungă durată), ci prioritar, cunoștințele disponibile în memoria de lucru și de scurtă durată
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
reluări. Altfel spus, entitățile textuale sînt tot atîtea antecedente posibile ale anaforei și "a folosi un anaforic nu înseamnă altceva decît a semnala că o enunțare este legată de o anumită stare a memoriei." (Berendonner 1983: 231) Noțiunea de memorie discursivă (MD) ne permite să adăugăm faptul că propozițiile enunțate într-un enunț anterior (în altă parte a textului sau în alt text) fac parte tot din MD. Așa se explică de ce numeroase anaforice nu au un antecedent precis, identificabil în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
prin faptul că introduce o entitate nouă. Berrendonner definește MD ca fiind "ansamblul cunoștințelor împărtășite conștient de către interlocutori" (1983: 230) și orice interacțiune ca fiind un factor operator asupra MD, cu rolul de a o modifica. În alți termeni, memoria discursivă este în același timp ceea ce permite și ceea ce vizează o interacțiune verbală. Orice text este totodată un dispozitiv dinamic și mobil (progresie a sensului) și relativ stabil (continuitate-repetiție, trimitere la elemente plasate în memorie). Afirmația că MD este alimentată permanent
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sensului) și relativ stabil (continuitate-repetiție, trimitere la elemente plasate în memorie). Afirmația că MD este alimentată permanent de către evenimente co(n)textuale ne permite să insistăm asupra caracterului progresiv și parțial al construcției, prin text, a unei schematizări sau reprezentări discursive. MD nu este alimentată în permanență atît de evenimentele extralingvistice, cît de enunțurile despre acele evenimente, constituind ele înseși evenimente. Orice enunțare, odată săvîrșită, este de asemenea obiectul unei tranzacții: "O enunțare care nu este recuzată pe loc, este validată
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
interdiscursivitatea în care se încadrează fiecare text în parte. Un text nu devine un fapt de discurs decît prin punerea lui în relație cu interdiscursul unei formațiuni sociodiscursive, ea insăși definită ca loc de circulație a textelor (intertextualitatea proprie memoriei discursive a unui grup) și a categoriilor generice (interdiscursivitatea genurilor și sub-genurilor). • c. Genurile discursurilor sînt un mijloc de abordare a diversității socio-culturale reglementate de practicile discursive umane. Conceptul de discurs (b) leagă unicitatea textului (d) de categorii istorice, de "trăsături
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
formațiuni sociodiscursive, ea insăși definită ca loc de circulație a textelor (intertextualitatea proprie memoriei discursive a unui grup) și a categoriilor generice (interdiscursivitatea genurilor și sub-genurilor). • c. Genurile discursurilor sînt un mijloc de abordare a diversității socio-culturale reglementate de practicile discursive umane. Conceptul de discurs (b) leagă unicitatea textului (d) de categorii istorice, de "trăsături comune membrilor unei familii". Pe o scară care merge de la identitate și de la conformitate pînă la contrast și subversivitate, un text trimite la un lanț de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de articulația text(a)-discurs(b), deoarece aceste două puncte de vedere complementare nu sînt separate decît din motive metodologice. Separarea este legată de programe de cercetare care pun accentul pe articularea enunțului cu o situație de enunțare unică (dimensiune discursivă) sau care insistă mai curînd asupra a ceea ce conferă textului o anume unitate, asupra a ceea ce-l face un întreg, și nu o simplă inșiruire de fraze. În practica analizei textuale a discursurilor, această distincție este chemată să se estompeze
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a textului care nu se mulțumește să-și aroge acest nume nu va avea ca obiect frazele performative după Austin, ci tipurile de discursuri instituționalizate" (1979: 325). Legătura cu analiza discursurilor este clar afirmată și obiectul mai bine definit: practicile discursive instituționalizate, adică genurile discursului. 3.3. Discursul ca acțiune În anii 1920, cu mult înainte de filosofia limbajului și de ceea numim astăzi "cotitura revoluționară a actelor de limbaj", C. Bally a insistat asupra caracterului indisociabil al limbajului și al acțiunii
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
judiciar îi permite lui "Acuz...!" să ia forma unei scrisori adresate celui mai înalt magistrat al statului, prin mijlocirea media în sens propriu unui ziar care întărește asumarea afirmațiilor, lărgind-o, dincolo de autorul-însuși, la redacția ziarului L'Aurore. În ceea ce privește materialitatea discursivă a acestui text și definiția formațiunii socio-discursive, trebuie știut că Zola publicase, la editorul său Fasquelle, două broșuri: "Scrisoare către tineri" la 1 decembrie 1897 și "Scrisoare către Franța" la 6 ianuarie 1898. Tipărise și o a treia broșură, intitulată
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
limbi (sociolect) și genurilor discursului. Programul de cercetare care decurge din includerea lingvisticii textuale în cîmpul analizei discursului este foarte apropiat de cel pe care-l schițează J.-M. Schaeffer: "În măsura în care orice activitate de textualizare se înscrie în cadrul unui gen discursiv specific (pragmatic determinat), înmulțirea studiilor detaliate ale genurilor particulare ar trebui [...] să permită evitarea extrapolărilor abuzive cu care s-au obișnuit prea mult teoriile textului." (DUCROT, Oswald, Jean-Marie SCHAEFFER: Noul dicționar enciclopedic al științelor limbajului, trad. Anca Măgureanu, Viorel Vișan
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cu posesivele și cu modalizatorii, cu clasa deicticelor și cu ansamblul domeniului enunțiativ (nivelul N7 din schema 3). În legătură cu subordonatele relative, B. Combettes notează limpede că: Proprietățile lor morfo-sintactice se analizează într-o gramatică a frazei; în schimb, rolul lor discursiv repartizarea conținuturilor exprimate și a presupozițiilor, din primul plan și din plan secund nu se "justifică" cu adevărat decît prin luarea în considerație a contextului. Din această perspectivă, opoziția frază/text nu separă fenomenele lingvistice care ar ține de frază
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
al unei enunțări (enunț) căreia să-i adăugăm denumirea de micro-unitate sintactico-semantică (propoziție)4. Fie că o numim "enunțare", fie "clauzulă" (Berrendonner 1990 și 2002) sau "act textual" (Roulet 2001), această micro-unitate semantică este menită să fie introdusă în memoria discursivă. Vom ilustra decupajul unităților textuale minimale prin exemplul construcțiilor detașate și al relativelor. Pertinența remarcilor "prudente și relativiste" ale lui J. Gardes Tamine este însoțită de o limitare la paragraf și la strofă a unităților intermediare situate între perioadă și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]