3,849 matches
-
interesează însă raportul antropomorfismului cu valoarea dogmei. El îl apără de acuzația de a fi un defect de cugetare: antropomorfismul este primejdios numai într-o viziune antropocentrică, nu și în una teocentrică. Să trecem acum la cea de-a doua dogmă. Afirmația Martei Petreu că frazele lui Nae Ionescu despre întruparea și suferința lui Iisus Hristos sunt „preluate“ din Mistica e falsă. Lăsând la o parte ridicolul ei, textul din Underhill de la pagina indicată (care conține citate din Böhme, Ruysbroeck, Caterina
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cel al profesorului român. Numai spațiul - de care am abuzat deja - ne împiedică să dăm din nou textele în paralel, dar oricine dorește se poate convinge pe cont propriu. E regretabil, dar trebuie să fii lipsit nu de înțelegerea acestei dogme, ci de înțelegere pur și simplu pentru a face o astfel de aserțiune. În privința afirmației naeionesciene „Încarnația a încetat sau nu? Pentru noi ea nu încetează niciodatăț“, Marta Petreu este mai precaută, susținând doar că a fost „impusă“ de „dezbaterea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
încetat sau nu? Pentru noi ea nu încetează niciodatăț“, Marta Petreu este mai precaută, susținând doar că a fost „impusă“ de „dezbaterea problemei“ pe mai multe pagini în cartea d-nei Underhill. Mai întâi, trebuie precizat că Underhill abordează cele două dogme - trinitatea și întruparea - din punctul de vedere al teologiei mistice și al fenomenologiei actului mistic. Nae Ionescu se ocupă de ele, în mod declarat, din perspectivă filozofică. Underhill pleacă de la opinia unor mistici - începând cu Augustin - că întruparea este un
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
că întruparea este un perpetuu proces cosmic și personal. El a avut loc o dată în plan „fenomenal“, dar se desfășoară etern în planul „realității“. Puntea formată de Hristos între om și Dumnezeu este eternă. În schimb, Nae Ionescu, după ce explică dogma, se întreabă - rămânând mereu în plan metafizic (și logic) - dacă întruparea a luat sfârșit sau nu, din punct de vedere liturgic și istoric. Liturgic, întruparea nu încetează niciodată. Dar din punct de vedere istoric? Dacă actul întrupării nu a luat
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
a arunca, cu ajutorul celei de-a doua ipostaze a lui Dumnezeu, puntea de care vorbeam adineaori; nu e mai puțin adevărat că puntea a fost aruncată.“ E evident că nu e vorba aici de asumarea paternității, ci de faptul că dogma trinității, ca punte între emanatism și imanentism, nu a fost istoricește elaborată în mod conștient ca o soluție de mijloc între cele două mai vechi, așa cum o analizează el într-un curs universitar. Nae Ionescu continuă prin a spune că
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
noastre a fost modestia din punct de vedere material: o școală cu ziduri gri, clădită într-un cartier muncitoresc, în vremuri de răstriște din punct de vedere istoric - epoca în care dictonul Învățați, învățați și iar învățați era doar o dogmă!, dar căruia dascălii și elevii din Școala 25 iau dat un înțeles cu totul particular, adăugând harului munca și determinarea. Liceul Miron Costin în urmă cu doar câțiva ani Azi... Astăzi clădirea liceului este complet modernizată, grație efortului susținut al
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
a „ghinionului”. Și cred că, ghinionul meu a Început să-și arate fața ostilă, chiar În acea perioadă. Pe măsură ce timpul a trecut ( eu fiind marcată definitiv de nefasta clipă...) m-am Îndepărtat tot mai mult de biserică și de falsele dogme, falșii intermediari Între dumnezeu și om - care amenințau mereu cu „talpa iadului”. Se pare că aceste nenorocite de dogme prindeau foarte bine la cei oropsiți de soartă și aflați sub jugul veșnicei sărăcii. Nu de veșnicia ca veșnicie ne era
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
timpul a trecut ( eu fiind marcată definitiv de nefasta clipă...) m-am Îndepărtat tot mai mult de biserică și de falsele dogme, falșii intermediari Între dumnezeu și om - care amenințau mereu cu „talpa iadului”. Se pare că aceste nenorocite de dogme prindeau foarte bine la cei oropsiți de soartă și aflați sub jugul veșnicei sărăcii. Nu de veșnicia ca veșnicie ne era nouă teamă atunci, ci de această „Împărțire” a pâinii... Eu făceam parte, din nefericire, din pătura săracă a acestei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să le aibă, sculpturile refuzate, certurile cu xilogravorii, beția... Cele mai mărețe existențe sunt rareori pilduitoare. Și, bineînțeles, încununarea operei lui: Biblia. Fiecare imagine sfântă în parte, fiecare linie și umbră și rază de lumină! Claritatea imaginei în alb-negru, seriozitatea dogmei creștine, fără vreo șovăială sau sfioșenie, xilografia ca sfântă taină. Spre sfârșit, când se făcuse deja noapte, am spus: Ei bine, toate acestea ar intra în cartea mea despre Doré. E minunat! mi-a răspuns trimisul. întrece toate așteptările noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de îndoieli privitoare la credință, astfel petrecându-se la dânsul o schimbare majoră. Fiind vrăjit de-a binelea de toate lecturile sale scientiste atent făcute, iată că, în decursul ultimilor câțiva ani, acesta ajunsese să se debaraseze de mai toate dogmele sfinte ale creștinismului, lumea religioasă preschimbându-i-se aproape de tot într-o amintire „cu totul stinsă acum și foarte copilărească”, precum zicea el. Ce-i drept, încă mai păstra obiceiul de a merge regulat, în fiecare zi de duminică, la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
criptei regreta anumite măsuri disciplinare pe care le luase cândva în privința lui Ashargin. Spuse: - Dacă înțeleg bine, Ashargin, noi ne despărțim acum. Ai fost crescut în respectul strict datorat rangului tău și marelui rol ce-ți revine acum de drept. Dogma noastră cere ca întâia datorie a omului față de Zeul Adormit să fie învățarea umilinței. Câteodată, poate, te-ai întrebat dacă povara nu era prea mare, dar acum poți să-ți dai seama că toate acestea au fost în interesul dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în fondul ideii unui stat universal, dar oamenii cu gândire ta-lamică nu vor reuși niciodată să creeze decât aparența exterioară a unui asemenea stat. Pe Pământ non-A ajunsese să domine, când cinci la sută din populație fusese antrenată conform dogmelor sale. În galaxie, trei la sută ar fi de ajuns. În acest moment și nu înainte, statul universal va fi o concepție realizabilă. Prin urmare, războiul actual era o fraudă. Nu însemna nimic. Dacă Enro câștigase, statul universal rezultat ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
umane. Totuși, acest om fusese un copil, un copil născut pe Gorgzid. Și atât de tare era această legătură încât această planetă ajunsese capitala Celui Mai Mare Imperiu. Un om ca el nu ar deveni necuviincios așa de ușor față de dogmele unei religii în care a fost crescut. Gosseyn constată că descifrase corect starea de spirit a lui Enro care se înclină sarcastic spre Patricia. - Sora mea, zise, vă cer umil iertare. Se întoarse brusc spre Gosseyn-Ashargin. - Cele două persoane de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
înalt la care ajunsese. Dar mai era ceva După felul în care Secoh i se adresa lui Enro în ziua în care Ashargin era pus la detectorul de minciuni, părea îndoios ca seniorul gardian însăși să fie un adept al dogmei sale. Gosseyn considera că momentul va fi favorabil pentru a aborda subiectul. Dar cum? Optă în cele din urmă pentru franchețe și vorbi. Când tăcu, Secoh îl privi îngândurat. De două ori era să vorbească. De două ori, se foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
din stadiul încercării și, asemenea pietrei filozofale, ea va da naștere la teorii roditoare pe alte terenuri, nu pe acela al metafizicei chiar. Căci din căutarea misticei pietre filozofale s-au născut chemia, din criticismul lui Kant eliberarea minții de sub dogmele unilaterale ale 20 {EminescuOpXV 21} religiei pe de-o parte, a materialismului brutal pe de alta, dar rezultate pozitive despre "ființa lumei sau lucrul în sine" nu conține nici filozoful cel mai adânc. Simțurile omului nu sunt făcute decât pentru
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu teribila realitate a sclavajului, Candid concluzionează că sistemul filosofic optimist este nu numai o iluzie, dar este ridicol, odios și absurd: “[L’optimisme] c’est la rage de soutenir que tout est bien quand on est mal.” În afara criticii dogmelor (mai ales dogma filosofică a lui Leibnitz), Voltaire denunța răul datorat nebuniei umane. Printre acestea , războiul - “cette boucherie héroique”(măcel eroic) - este luat peste picior. Oamenii fac literatură și muzică pe seama victimelor războiului; ei cântă înainte și după bătălii pentru
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
a sclavajului, Candid concluzionează că sistemul filosofic optimist este nu numai o iluzie, dar este ridicol, odios și absurd: “[L’optimisme] c’est la rage de soutenir que tout est bien quand on est mal.” În afara criticii dogmelor (mai ales dogma filosofică a lui Leibnitz), Voltaire denunța răul datorat nebuniei umane. Printre acestea , războiul - “cette boucherie héroique”(măcel eroic) - este luat peste picior. Oamenii fac literatură și muzică pe seama victimelor războiului; ei cântă înainte și după bătălii pentru gloria ucigașilor. Voltaire
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și normal, socotind că o individualitate se conturează numai prin elementele ei incoherente și excentrice. Cred că lirismul lor trebuie să fie alogic și amoral, pentru a-l distinge de cel tradițional”. Atitudinea anarhică reclamă, apoi, „eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, sociale sau etnice” dincolo de „ceea ce impune bunul simț și judecata sănătoasă”. Cu precizarea că eliberarea „nu este relativă, ci absolută (...), radicală și integrală”. Avem de-a face, prin urmare, cu un absolutism a l’envers, a cărui unică justificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pozitivism la impresionism - aceștia pun accentul pe „originea instinctuală a fondului și expresia liberă a formei” (Lanson, „Reflexions d’un vieux critique sur la jeune littérature”, în Révue des Deux Mondes, 1 dec. 1921, p. 562), „distrugerea tuturor principiilor și dogmelor morale, sociale, literare, beția verbală” (Vanderéme, Le Miroir de Lettres, v. III, p. 88), „neantul psihologic și lingvistic” (Rivière, „Réconnaissance a Dada”, în N.R.F., 83, VII, 1 aôut 1920, p. 235). Abolirea relațiilor dintre gîndire și expresie face ca producțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
română! Nu avem poeți câți critici, nici atâta poezie, Căci se nasc în acadèmii pe domeniu câte-o mie! Nu e îndeajuns că unul a pătat deja o carte, Că mai vin din urmă sute ca să ducă mai departe Astă dogmă de mizerii, teorii contrafăcute Care par cerească mană pentru minți nepricepute! Ori voi sunteți prea pragmatici ca să suportați poeții Și le-asemănați iubirea cu mizeriile vieții; Cartea voastră le dedică ici și colo câte-o frază, Însă propriile principii pentru
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se vorbește, stereotipurile de tot felul, vulgaritatea generală, benzile desenate, "noua civilizație a imaginii", tot ceea ce face trimitere la banalitatea și la prozaismul cotidian și le afișează cu complezență iată ce trebuie să-i învețe pe elevi profesorii aserviți actualității, dogmei sociale, preschimbați în telespectatori, deveniți la fel de receptivi și de frivoli ca și ei. Căci adevărul concret al acestei întregi mișcări poate fi rezumat în felul următor: puterea intelectuală și spirituală asumată în mod tradițional de cei care, înfăptuind în ei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Vasile Crețu, Luceferi. Cu evidentă inspirație eminesciană dar cu vers curat și bine construit poate fi un model de scris poezie în dulcele și cam prea mult ignoratul stil clasic. Lumini și umbre cad spre porți de aur,/ pe capitelul dogmelor sanscrite/ în care micul Buddha, ca un faur,/ dezleagă ghicitorile mpietrite. Ioan Grigoraș, Nirvana. Stanțe cu trimiteri clare spre simbolismul anilor săi de aur, firești pentru un poet care este născut în Bacău și a citit, evident, Bacovia. Eu sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu umbra ta pe-acest pământ Și calci cu pașii reci spre soare-apune. De știu ceva ...eu știu nimic...ori poate Iubirea ce ți-o port e peste toate... Nirvana Lumini și umbre cad spre porți de aur, pe capitelul dogmelor sanscrite în care micul Buddha, ca un faur, dezleagă ghicitorile-mpietrite. Cu mintea lui mă poartă către Dharma, lumini zâmbesc departe de samsará, prin flori de lotus unde cântă karma stropită cu arome din matará. Eternul Buddha îmi dezleagă sutra
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu prea are nimic în comun cu Tao original. Pentru a-l parafraza pe Lao Zi, „calea care poate fi organizată nu este adevărata Cale”. Într-adevăr, însăși ideea unei biserici organizate, a unui cler îmbrăcat în sutane și a dogmelor religioase este complet contrară principiilor taoiste. Tao este un mod de viață, nu un dumnezeu și nici o religie. Literal, înseamnă „cale” sau cărare - o potecă pe care pășim în călătoria prin viață și care se conformează topografiei și ritmurilor proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
-i zăpăci pe oameni, a crea conflicte și a le distrage atenția de la tao. Guvernarea oamenilor prin „umplerea stomacului” nu numai că elimină cauza principală a conflictelor, ci subliniază și importanța mai mare a nutriției față de ideologie, a regimului față de dogmă. În cele din urmă, a „umple stomacul” se referă și la regimurile taoiste de respirație, prin care respirația este împinsă adânc în abdomen prin intermediul presiunii diafragmatice, o tehnică ce presupune ca adepții să-și „golească mintea” pentru a se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]