6,786 matches
-
Zâne adevărate? Ca alea din povești? - Exact la fel! Apoi, la prânz, toți copiii merg la sala de mese și papă ceva bun. - Și deseeeert? Ou de ciocolată? - Da, desert, poate și ou de ciocolată. Pe urmă copiii merg în dormitoare și trag un pui de somn... - Au pătuțuri? - Da, niște pătuțuri mici, ca pentru pitici! - Mami, dar și eu vreau să dorm în pătuțuri pentru pitici! - Sigur, și după ce te trezești te mai joci un pic și gata! Vine mami
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
stavilă unor argumente contrarii, care-mi umblau prin minte. După ce Ola a împlinit un an și jumătate, i-am cumpărat un pătuț mai mare , pe care l-am pus în camera lui Petrișor. Ușa de la odaia lor, care da în dormitorul bunicilor, rămânea toată noaptea deschisă, astfel că mama putea oricând să intervina, dacă fata avea nevoie de ceva. Fapt ce-l făcuse pe băiat să se bosumfle. - Adică, ce? Eu nu sunt în stare să...? Cine are cel mai mult
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
și fereastră, mă apucam de lucru. Citeam ceva despre Robespierre, mă afundam în lectura unor documente, le confruntam, deși erau din ce în ce mai puține lucruri noi pe care le aflam. Știam și cum arăta apartamentul lui Saint-Just de pe strada Caumartin. Avea în dormitor un pat turcesc, cu două spătare, acoperit cu damasc bleu. Scaunele și perdelele erau de aceeași culoare. Sau cum arăta fotoliul rulant al lui Couthon, celălalt triumvir și prieten al lui Robespierre. Probabil, știți că acest Couthon era infirm de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Robespierre a privit liniștit soarele ce cobora în spatele arborilor și a spus: Va fi timp frumos mîine". Semn că nu se temea prea tare de adversarii săi... În aceeași seară, în sala de deliberări a Comitetului Salvării Publice, care fusese dormitorul reginei, Saint-Just, a cărui prietenie cu Robespierre era binecunoscută, își redacta discursul pentru a doua zi sub privirile îngrijorate ale celorlalți. "Tu scrii acolo actul nostru de acuzare, nu-i așa?" l-a întrebat Collot. La care Saint-Just i-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să se odihnească puțin, apoi să facă o plimbare în pădurea Boulogne. N-aș vrea să mă risipesc în amănunte. Vă cer, totuși, îngăduința să vă sugerez ce scenă se va fi petrecut, în dimineața lui 9 Thermidor, în fostul dormitor al reginei decapitate, unde era așteptat, conform înțelegerii, Saint-Just. Fiecare dintre cei așezați în jurul mesei bănuia că ziua care începuse cu un cer înnorat putea fi ultima pentru oricare dintre ei. Cine va pierde? Întrebarea plutea în aer, în vreme ce soarele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
când o cercetă cu de-amănuntul se arătă foarte entuziasmată. O plimbam din odaie în odaie, iar Mihaela îi explica: ― Uite aici facem o ușă, cu glaswand, aici înlocuim scara cu una de beton (asta-i aproape dărăpănată), dincolo instalăm dormitorul că-i mai multă lumină și-l tapetăm cu albastru. (Ar fi de preferat mătase plisată, să te interesezi cât costă; cred că nu costă prea scump.) ― Aici o să trăiți fericiți o sută de ani ca-n sânul lui Avraam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pustiul. Niciodată n-am simțit mai acut pustiul.) Înnebuneam de grijă și tortură. Cerule, ce-i cu ea? E vie ― e moartă? Unde s-o găsesc? Am cutreierat ca un zănatic prin toate încăperile apartamentului. Poate o fi leșinat în dormitor, poate zace în baie și eu habar n-am. Nici nu îndrăzneam să râd de neghiobia ce-o făcusem căutînd-o prin casă. Masa era pusă, scaunul ei ședea gol și o aștepta și el. Toți o așteptam, și ea nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
m-a făcut să tresar, așa cum faci când primești o excitație puternică din exterior. Uitasem cu totul de prezența ei. Am scuturat din cap negativ. ― Ești destul de obosit, trebuie să te odihnești, a insistat ea. ― Dacă vrei, treci dincolo în dormitor și culcă-te. Doar n-ai să-mi ții de urât toată noaptea. Ne solicitam unul pe altul, cu atenții și menajamente, arătin-du-ne o tandrețe cât se poate de exagerată. S-a apucat să-mi facă patul și n-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să-mi comunice deciziunile. (Și acest lucru aveam să-l verific mult mai tîrziu.) Deocamdată în conștiința mea domnea pustiul, acalmia, haosul ― ca după o catastrofă. Cum stăteam așa plecat, am prins de veste că și fereastra de alături, din dormitor, era tot deschisă. Când m-am uitat mai bine, am descoperit un cot subțire de femeie. Alexa! Ea era! La ora asta! Probabil că și ea avusese o noapte de insomnie. Am lăsat-o acolo netulburată, din nevoia de a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Apoi, la naiba, ce-mi venise s-o urc în brațe pe scări, ca să-i ușurez eu însumi consecințele pasului ei greșit? Bine că n-a vrut, aș fi fost de-a dreptul ridicol. Și de ce s-a retras în dormitor, rugîndu-mă să n-o tulbur? Niciodată n-a simțit nevoia să fie lăsată singură: Probabil că a încuiat chiar ușa. Se teme de vreo obligație conjugală? Haida-de! Chiar dacă aș muri după o îmbrățișare a ei încă n-aș cerși-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe fața răvășită de lacrimi, pe gura arsă. Surprinsă de această neașteptată atitudine surise palid a bucurie și se lăsă copleșită de mângâieri. Nu-mi trebuia mai mult. Am ridicat-o pe sus ca pe un trofeu și deschizând ușa dormitorului cu piciorul am depus-o pe pat. Într-o clipă storul fu lăsat, zăvorul tras, îmbrăcămintea zvârlită pe jos. Și cu complicitatea întunericului de, zi am avut pe amanta celuilalt, într-un delir care se lua de mână cu nebunia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Din fericire nu se întîmplă acest lucru. Slujnica se ivi din nou: ― Poftiți! În timp ce parcurgeam vestibulul, ea adăugă grijuliu: ― Vă rog, nu-l țineți mult, e tare bolnav, chiar azi a ieșit din spital. ― Știu, știu... Rivalul mă aștepta în dormitor, întins pe pat. Era palid, cu capul bandajat și mâna dreaptă în ghips. Paliditatea lui crescu dând cu ochii de mine. Mi-l reaminteam ca pe o veche cunoștință, într-atît mi-l păstrase de proaspăt memoria în cele două sau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
blond, deși grecii nu prea sunt blonzi, răutăcios, zgârcit și afurisit, ca și cei zece lei pe care îi cerea pentru fiecare noapte de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era un dormitor într-o încăpere mare, cu paturi late, acoperite cu rogojini pe scândura goală, iar învelitul sau ceva care să țină loc de perină, te privea. Trebuia să ai grijă să dormi iepurește dar încălțat, ca să nu rămâi cu picioarele goale
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ce am greșit ca să fim ruinați sufletește? Am înmormântat-o pe Cezărica în curtea bisericii din Coasta Lupii, pe Aleea Copiilor, alee pe care, cu o nesimțire inimaginabilă Clemansa Gerota a înglobat-o în moșia ei, pentru extinderea viei. În dormitorul în care locuiam cu copiii aveam o sobă numită colțar, cu trei coloane din olane suprapuse prin care circula fumul și se încălzeau. Pe un pat dormeam de obște noi și Cezara, dincolo, lângă sobă, băieții. După înmormântare, Steluța și-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
turcii au putut să aducă la Istanbul această lamă de oțel, care le-a întîrziat înaintarea spre centrul Europei, abia după moartea voievodului. Nu mai avem timp să vedem "haremul". E coadă mare acolo. Toți turiștii vor să treacă prin dormitoarele în care cele patru soții oficiale și concubinele sultanului așteptau să fie vizitate noaptea. Ar însemna să pierdem, cel puțin, o oră la coadă și nu ne-ar mai rămâne timp pentru bazar. Așa că renunțăm, chiar dacă se aud niște regrete
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Biografia ta, obsesiile tale, problemele tale, mărunte sau mari, nu mai au nici o importanță. Ai devenit un "client" și nimic altceva, intrat într-o industrie de locuit, o industrie a jocului, căci marile hoteluri din Las Vegas nu sunt decât dormitoare de lux pentru cei care vin să joace, să-și încerce norocul. După nici cinci minute, ni se aduc bagajele. Eficiență americană. La noi, ar fi trebuit să-ți pui nervii la încercare, așteptând. Fac o baie caldă, ca să mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tot ce întâlnea în cale: vegetații, rupturi de pădure, tinichele, acoperișuri de construcții rurale. La Cocostârcul Pestriț se afla și magazia de unelte agricole, garajul tractoarelor lui Cocorânză Andrei, depozitul de carburanți. Tot aici, Cocorânză își amenajase un fel de dormitor de campanie. Ca să fie. Pentru orice fel de vreme.în ultimul timp dormise mai multe nopți, la rând, în acest loc,împreună cu nevasta, Fantazia,în așteptarea zilei,în care, cei de la magistrală, vor ajunge și aici, cu plata despăgubirilor celor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Au numărat teancurile de bancnote tuturor celor care au fost de față. Deci - și familiei lui Cocorânză Andrei. Au primit, el și Fantazia, o jumătate de sac de bani. Mai bine de două miliarde de lei! S-au dus în dormitorul de campanie, că și așa se cam lăsase noaptea, și s-au culcat. Fără griji. N-avea cum să-i atace, doamne ferește, cineva, pentru simplul motiv, că, nu știa nimeni că ei urmează să înnopteze aici, cu atâta bănăret
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care le alcătuia cu un alt profesor, Avram Todor, dacă nu mă înșel, cu numele modificat, George Șerban. Și își construise în Lisa o casă care nu semăna cu celelalte case din sat. Era un fel de vilă, cu verandă, dormitor și sufragerie. Acolo își petrecea vacanțele, ca un boier retras la moșie. De la el a aflat tata că liceul "Spiru Haret", un liceu ultraselect în acei ani, preferat de o bună parte a protipendadei bucureștene, oferea copiilor cu părinți strâmtorați
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lua deoparte și-mi atrăgea atenția să mă port frumos, să nu-l supăr pe "unchiul George". Dacă ne duceam noi la el, ne primea ca pe niște rude sărace. Nu ne invita niciodată să intrăm în sufragerie sau în dormitor, ca să nu-i murdărim covoarele. Ne accepta doar pe verandă sau la bucătărie. Poate și de aceea vizitele pe care i le făceam semănau a hatâr din partea lui, iar pentru mine reprezentau o corvoadă. Aș fi preferat să alerg desculț
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
gol. Noi ne retrăgeam în tinda "palatului", pe care o transformam în "sufragerie", profitând de faptul că acolo se găsea și cuptorul de pâine, cu o vatră unde un ceaun mic, pentru făcut mămăligă, stătea agățat în cui, la îndemînă. "Dormitorul" ni-l mutam atunci în șură, deasupra grajdului, pe fân, sau într-un șopron plin cu paie. Odaia principală a "palatului" trebuia păstrată curată pentru ocazii speciale, când venea cineva important la noi. Numai vremea rece ne strângea, iarăși, pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
existau covoare în "salon", dar sărăcia noastră era curată, nu se vedea un fir de praf pe lavițe sau pe tabloul unde tata despica văzduhul cu sabia scoasă din teacă. Pe timp de iarnă, "salonul" juca rol nu numai de dormitor, ci și de bibliotecă. Tata avea timp, în sfârșit, să citească în voie. Nu știu de unde făcea rost de cărți, de la preoți și de la învățători probabil, dar apărea mereu cu o altă carte sub braț. Ziua, întrerupea lectura numai pentru
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la ochiul drept, nu avea deloc ambiții pedagogice, ne lăsa de capul nostru. Elevii mai mari se duceau, când aveau bani, la bordel, "Crucea de piatră" nefiind foarte departe de internat, după care își povesteau cu lux de amănunte, în dormitor, isprăvile. Cei mici jucam fotbal cu o minge de cârpă, pe stradă, sau ne întreceam să aruncăm pietricele, la țintă, în curtea, năpădită de urzici și de iasomie, a bisericii din apropiere. Alte amintiri din acei ani nu prea am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unei lumînări, În timp ce infirmiera croșeta ca să nu adoarmă, taică-su a deschis un ochi și a spus „Sărăcuțul de tine“; infirmiera a dat fuga să o cheme pe maică-sa, care era fermecătoare și plîngea În fiecare noapte Într-un dormitor separat, ca să se poată odihni puțin, sărmana. Acum totul se sfîrșise. Tata a murit cînd și ultimul dintre frați s-a plictisit să tot Întrebe cînd se Întoarce tata din călătorie, cînd mama n-a mai plîns și a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu cineva la telefon, dar Julius abia auzea ce spune, fiindcă, ajungînd la fundul farfuriei de supă și de atîta legănat, i se Închideau pleoapele, adormea Încet-Încet și, gata, metisa cea frumoasă Îl lua În brațe și-l ducea În dormitorul lui. Dar acum cum nu se mai Întîmplase pe vremea cînd frații lui mîncau În Disneyland; toți servitorii veneau să-i țină de urât lui Julius venea pînă și Nilda Sălbatica, bucătăreasa care mirosea a usturoi și era spaima tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]