KorAP: Find »[drukola/base=drac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...131 132 133 ...580 >

14,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

Cel de-al doilea voinic se așeză înapoi în iarbă. Când cei doi călugări ajunseră în dreptul lor, primul voinic strigă: — Hei, preacuvioșiile voastre! Ia veniți puțin încoace! — Sfinte Haralambie, apără-ne! - sări ca fript Metodiu, uitându-se în jur. Piei, drace! Domol, domol! - grăi din iarbă primul voinic, sculându-se în capul oaselor. Nu e necuratul, preacuvioase. — Bată-vă să vă bată - zise Metodiu, ținându-se cu mâna de piept - cum ne-ați mai speriat! Dar ce faceți acolo în șanț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-Ta, au smochine - spuse spătarul Vulture, arătând spre o tarabă. — Câți bani ne-au mai rămas? - întrebă Barzovie-Vodă. — Vreo două pungi, bașca mărunțișul - răspunse spătarul. — Mai bine să ne luăm căciuli - grăi Barzovie-Vodă. A mea e jerpelită rău. — Lasă-le dracului de căciuli, că ni le iau tătarii, Măria-Ta - spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri. Eu zic să rămânem la smochine. Tu ce zici, măi Broanteș? Tăcutul Broanteș arătă către niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
vienez - spuse Barzovie-Vodă. Viziriul se încruntă: — Vienez, zici... Mda... A pătruns șnițelul vienez în Moldova? Foarte puțin, luminăția-ta, se corectă repede Barzovie-Vodă. Numai la nord, până la Suceava. La Pașcani, de pildă, nu găsești picior de șnițel. — Și pe unde dracu’-a intrat? - se enervează viziriul. — Prin trecători, din Transilvania - răspunse temător Barzovie-Vodă. — Uite-așa se infiltrează dușmanul! - medita viziriul. Azi un șnițel, mâine-un vals, poimâine-o divizie întreagă. Te pomenești că-ți plac și hamburgării? Jur că n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
iepurește Barzovie-Vodă, ducând instinctiv mâna sub pernă și scoțând De oratore a lui Cicero, de care nu se despărțea niciodată. — Vezi și dumneata ce văd eu? - șopti spătarul. — Unde? — Uite-acolo, lângă ușă! Barzovie-Vodă își îndreptă privirea într-acolo. — Ptiu, drace! - făcu Barzovie scuipând în așternutul curat ca lacrima. Maică Precistă! De unde a răsărit asta, spătare? — Știe-o hingherii, Măria-Ta - spuse spătarul fără să-și ia ochii de la cadână. Când m-am trezit era acolo. — Să ne facem că dormim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
câți ani are, cine-i sunt părinții, dacă ei știu ce face ea prin palatul viziriului, din ce loc se trage, unde-i sunt hainele, care-i capitala Moldovei, ce-i cu semnul ăla de pe șold, e aluniță sau ce dracu’ e, și altele și altele, toate însă cu același rezultat. Asudat și încruntat spătarul se răsuci spre patul lui Barzovie-Vodă: — Măria-ta, dormi? — Pe lancea lui Hector, nu! - răspunse Vodă. — Dar ce faci? Picotesc și cuget - surâse Barzovie-Vodă, scoțându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
simplă verigă într-un lanț care, fie-mi iertată vorba proastă, mai zăngănește și astăzi. Nu mai departe, Măria-Sa Sima-Vodă l-a schimbat cu temei pe cel la care voiam să ajung, Barzovie-Vodă, om luminat... Ia mai dă-l dracului! - făcu Ximachi. Cu totul de acord - grăi Metodiu. Dar înainte de a-l ia mai da dracului, se cuvine să arătăm, ca să lămurim ce-am căutat noi la Râm, că printre multele păcate ce le avea, unul era de groază: voia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
mai departe, Măria-Sa Sima-Vodă l-a schimbat cu temei pe cel la care voiam să ajung, Barzovie-Vodă, om luminat... Ia mai dă-l dracului! - făcu Ximachi. Cu totul de acord - grăi Metodiu. Dar înainte de a-l ia mai da dracului, se cuvine să arătăm, ca să lămurim ce-am căutat noi la Râm, că printre multele păcate ce le avea, unul era de groază: voia o alianță cu Papa. — Cu Papa?! - făcu vistiernicul Ximachi. Cu Papa, mă?! - continuă el uitând o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cenușiu. Pe ochiul drept papagalul avea o bentiță neagră, cum au pirații. La vederea domnului, călugării căzură în genunchi. Sculați-vă, fiii mei - spuse cu glas domol, răgușit, Sima-Vodă. Nu genunchii, ci capetele să le plecați domnului vostru. — Ești dat dracului, Măria-Ta! - ciripi deodată papagalul zvâcnind din aripi. Ia uită-te cum i-ai mai speriat! — Taci, Alfred! - spuse la fel de domol Sima-Vodă. Nu-l luați în seamă, cuvioșiile voastre: e un papagal fără minte. M-a scăpat o dată de la moarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Râm. Metodiu și Iovănuț rămaseră literalmente cu gura căscată. Mai ales Iovănuț, cu gura căscată specifică vârstei, holbă niște ochi cât cepele. Ruxăndrița sări de pe genunchiul lui Sima-Vodă și se plecă în fața lui Metodiu. — Binecuvântează-mă, părinte - gânguri ea. „Piei, drace” gândi brusc Metodiu simțind cum urcă spre el un excepțional miros de caisă coaptă. Dar cu glas tare, pe nas, zise: — Fii binecuvântată, Doamnă! Domnul să te aibă în pază! — Care domn? - chirăi papagalul. Că sunt doi. Cel de Sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-l privea, dar avea senzația stranie că, până una-alta, ce-ar fi să-l privească pe sub gene? Vru să se-ntoarcă și să transpună în practică ceea ce simțea, când deodată papagalul cârâi scurt: — Stai liniștită, Ruxăndriță! „Fire-ai a dracului de cioară împuțită!” gândi cu ură tânăra doamnă, plecându-și cu sfiiciune ochii. Episodul 80 POLITICEȘTI Cele spuse de Metodiu părură a-l interesa pe Sima-Vodă. Fără să-și dea seama, căzu pe gânduri. Vârsta înaintată, oboseala, tracasările zilnice, incursiunile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
rugat, Vasea?”. „Nu m-am rugat, Doamne, că n-am avut timp”. „Dar ce-ai făcut pentru mine, Vasea?”. „Multe, Milostive. Am luat Tighina și Camenița de la păgâni, i-am împins la gurile Dunării, la țânțari, am dus crucea la dracu-n praznic la tătari, iar pe strănepoții mei privește-i ce fac pentru slava Ta - la Kuciuk Kainargi”. „Bine, Vasea, va zice Dânsul. Ia escadronul ăsta de îngeri și du-l la instrucție. Ești liber”. Așa va fi - spuse Vasea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
apropiat de el: încă mai sufla. Atunci i-am înfipt sabia în burtă, i-am despicat-o și când i-am scos mațele, din ele s-a rostogolit în zăpadă ordinul „Sf. Gheorghe” cu eșarfă și vreo trei nasturi. Lupul dracului, de flămând ce era, îl mâncase pe bietul Korolev cu uniformă cu tot! — Bună ziua! - spuse atunci pan Bijinski, ce intrase neobservat de nimeni. Jupânul Macek e acasă? — Pan Bijinski! - bâigui speriat Macek, sculându-se repede de la masa cazacilor. Ce onoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
într-un fauteuil. — Ai dreptate - răspunse doamna Potoțki. Deși laptele trebuia să vină ieri. Bătrânul Piotr scoase o tabacheră, culese cu două degete un fir de mahorcă și se apucă să-și răsucească o țigară. — Anul ăsta parcă-i anul dracului - zise el meditativ. Ați văzut ceapa? S-a gălbenit toată. Cât despre roșii, ce să mai vorbim!... Vezi că iară bate! - strigă doamna. — Bate-le-ar Dumnezeu cuie-n tălpi și-n podul palmelor! - spuse ca pentru sine majordomul. Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
lehamite doamna. Iubea prea mult caii. Continuând alegoria cu străchinile, vreau să spun că, tot așteptându-l să se întoarcă din bătălii, mă pregăteam, îmi aranjam, cum se zice, străchinile și când venea în sfârșit, intra nervos și zicea: „Cine dracu’ a pus străchinile astea aici?”. Apoi sforăia până dimineața. — Bine - spuse Metodiu - dar atunci cine e tatăl fiului dumneavoastră? — Asta mă întreb și eu - spuse ea visătoare. O fi vreun zburător. — Ei, zburător - făcu Metodiu. Zburătorii vin la tinerele fete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
punte, unul peste altul. Catargul cel mare se clatină și trosni din încheieturi, trezind matelotul legat în vârf. „Pămââânt!” strigă el buimăcit. Intr-o clipită toți marinarii, în frunte cu căpitanul Ianis, ieșiră val vârtej pe punte. — Fire-ai a dracului - urlă căpitanul, uitându-se spre vârful catargului - acuma strigi?! — Nu s-a văzut nimic - se justifică matelotul de sus. — Bine, hai jos - răspunse Ianis, apoi întorcându-se spre moldovenii care se ridicau scuturându-și hainele: Domnilor, ați ajuns acasă! Spătarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
zice, făinî. — Măria-Ta - șopti repede spătarul - mai avem punga aia cu tutun? — O mai am - răspunse Barzovie-Vodă - dar voiam să i-o duc vistiernicului, că iară-mi scoate ochii că nu i-am adus nimic de la Stambul. Lasă-l dracului de vistiernic că-i dăm niște halva - zise spătarul Vulture. Apoi, făcându-i semn creștinului, strigă: Avem mahorcă! — Harașo - răspunse acesta și începu să vâslească spre ei. într-o clipită botul bărcii se înfipse în mal și creștinul sări sprinten

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ridică privirea și se uită în adâncul ochilor lui Broanteș. — O auzi? - suspină ea, și atinse mâna lui Broanteș cu degetele ei lungi, fine, nervoase. își cântă cântecul de iubire... în ochii lui Broanteș se aprinseră luminițe. „Fiț-ar turturica a dracului - gândi el revoltat. Ia te uită la ce-i stă dumneaei capul când țara arde!”. Episodul 186 CONCEDIU MEDICAL PE 7 ZILE Episodul 187 PE TEME GENERAL-UMANE (Iî Pomeneam nu cu mult în urmă despre trei slujnicuțe care serveau barabulele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
numai în cămașă. Atamanul voi să se repeadă spre ea, dar deodată încremeni. încremeni și femeia uitându-se la el. — Vasia, tu ești? - bâigui ea. V-ați și întors? Apoi, ca printr-un vis urât auzi glasul nevestei sale: — Unde dracu-ai băut atâta? Tu vezi în ce hal ești? Porcule... Mai târziu, după ce reuși să stingă focul de pe propria-i casă și de pe altele din jur, bătrânul ataman Vasia îl luă deoparte pe fiul său Petka și-l povățui: — Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
speria tata! M-am întors o dată așa pe neașteptate dintr-o campanie în Pocuția și i-am luat ca din oală, nici n-au avut timp să treacă în camerele lor. M-am gândit: Tu, Kemale băiete, te lupți la dracu-n praznic pentru țară și sultan și ăștia o țin tot într-un zaiafet, nici tutunul nu l-au strâns”. Mi s-a făcut negru înaintea ochilor, dar eram frânt de drum, călărisem două zile și două nopți, și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

stâncile acelea spre nord-est, dar dacă încercați s-o faceți noaptea, o să vă îngropați până-n gât. Pe-aici suflă întotdeauna vântul de miazănoapte, iar dunele sunt recente și instabile... Sfatul meu e să așteptați să se lumineze. Fir-ar al dracului! Ne-am simți onorați dacă ați accepta să dormiți într-una din jaimele noastre. — Știu, răspunse interlocutorul său, făcând un efort să zâmbească din nou. Cunosc foarte bine ospitalitatea tuaregilor... Sunteți tuaregi, nu-i așa? — Desigur! Ce altceva să fim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
își luă casca și intră în mașină, dar imediat apăru din nou, ținând în mână un pistol pe care-l îndreptă spre capul lui Gacel Sayah. — Și acum ce spui, arab păduchios? exclamă. O să-mi dai apă sau nu? Ce dracu’ faci ? se îngrozi colegul său. Ai înnebunit? Lasă arma! Pe dracu’! răspunse înfuriat celălalt. Fără ea am rămâne de izbeliște în mijlocul deșertului. — Dar nu în felul ăsta! O să-i anunțăm prin radio și or să vină să ne caute. — Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
nou, ținând în mână un pistol pe care-l îndreptă spre capul lui Gacel Sayah. — Și acum ce spui, arab păduchios? exclamă. O să-mi dai apă sau nu? Ce dracu’ faci ? se îngrozi colegul său. Ai înnebunit? Lasă arma! Pe dracu’! răspunse înfuriat celălalt. Fără ea am rămâne de izbeliște în mijlocul deșertului. — Dar nu în felul ăsta! O să-i anunțăm prin radio și or să vină să ne caute. — Când? După șase ore sau chiar după o zi? Cu siguranță că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
iar tu ai acceptat; așa că nu-mi veni cu tâmpenii. — Păi ăștia nu sunt bandiți! Cine cere mai mult de o mie de franci pentru zece litri de apă este un bandit și aici, și în China... Și urcă-te dracului în mașină, sau te las jos! Îl așteptă pe celălalt să urce și apoi se îndreptă spre partea din spate a jeepului, deschise portiera, scoase un bidon de ulei și, cu el în mână, se apropie de gura puțului. Fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Munca asta este foarte bine plătită, dar devii insensibil. Cu fiecare ediție, cursa este mai lungă, mai rapidă și mai riscantă. De fiecare dată mor tot mai mulți, dar de fiecare dată sunt tot mai mulți cei care fac pe dracu-n patru ca să ia parte la competiție... Poate că are dreptate tuaregul când spune că a venit vremea să terminăm cu nebunia asta. — În cazul ăsta, te vei întoarce să răspunzi de relații publice într-o discotecă. Sau, cu puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
seama că în acest caz eforturile sale nu numai că fuseseră inutile, dar și dăunătoare. Nici măcar nu avu puterea să-și ascundă dezamăgirea când se urcă în micul bimotor pe care Yves Clos îl amenajase ca birou de presă. — Ce dracu’ s-a întâmplat? întrebă francezul surâzând. Parcă s-a căcat un elefant pe tine. — Mă tem că vom avea probleme. Mare noutate! râse celălalt. De când sunt băgat în asta, n-a fost zi de la Dumnezeu în care să nu avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]