4,579 matches
-
chelner pentru vineri, sâmbătă și duminică dimineață. Munți de farfurii murdare de spălat (am făcut un calcul sumar la sfârșit: 3000 de bucăți, nu am spart niciuna...). Unde am citit oare că furtunul terminat cu o pară în formă de duș, care simplifică enorm viața plongeur-ului (cuvântul franțuzesc care îl desemnează pe spălătorul de vase) a fost inventat de Brâncuși, la Paris? Chiar dacă nu este adevărat, sună bine și mă simt oarecum răzbunat pentru tot. Este tipul de slujbă chinuitoare, dar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu premii Goncourt din anii '80. O adevărată oază. Suflet de copil, cultură generală imensă, Maurice se indignează din orice, luptă pentru orice cauză. Mă tunde gratuit după ce îi aduc din România o casetă cu Taraful din Clejani. În timp ce fac duș, descopăr că urechile și pielea capului miros a tabac tare. Miros soldățesc. Din experiențele căminului studențesc, în care mi-am petrecut mare parte din viața de adult: nimic mai penibil ca întâlnirea a doi masculi plecați după "pradă" în fața ușii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
după care am învățat să mergem în pas de gâscă timp de trei săptămâni îmi răsună încă în urechi. Nu știu cum pot să scriu despre "experiența" armatei. Cel mai bine a definit-o cred H.R.P.-ul nostru național, când descrie scena dușului (copacii "troznitori" de unde țâșnea alternativ apă caldă și rece, antecameră a iadului). Și încă: "în evoluția limonadei, armata ocupă un loc important". Această construcție dadaistă, absurdă, descrie cel mai bine realitatea modernă a serviciului militar. Nu pot învăța limbajul Morse
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru ca cerneala să înghețe în capilara stiloului. Zăpada scârțîie sub picioare, ca și cum ar protesta împotriva prezenței umane. Dimineața am ascultat la radio emisiuni despre cum să te protejezi de frig. Trebuie aplicate creme grase pe față, mâini și urechi, evitate dușul și băile înainte de a pleca de acasă. Măcar odată, frica atavică a românilor de curent se dovedește întemeiată. Când scriu aceste rânduri, visez cu ochii deschiși grădini în plină vară, pline de flori, doamne cu rochii lungi și albe, copii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ca la spital. Reșoul pe care trebuia să-l păzești, ca să nu te prindă controlul (ce spaimă mai trăgeam când bubuiau ăia pe la uși și urlau „Deschideți!“, ca-n filmele cu ilegaliști, să vadă dacă ai reșou sau aparate electrice). Dușurile nasoale. Gândacii roșii sub linoleum. Uneori, se lua și lumina. Horor. Dacă n-ar fi fost Feli, râsul ei, nu știu cum aș fi rezistat. Mirela, zicem. Și râdem, că ne făcea zile fripte, ne ruga în miez de noapte să-i
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
duc în viața mea la ginecolog. Pe la sfârșitul facultății am făcut o cistită. Bineînțeles că nu știam ce este. Doar că aveam presentimentul că n-o s-o mai duc mult. Continuam să mă spăl cu apă rece ori călâie, la dușurile căminului nostru socialist, sperând într-o minune. După câteva zile, am întrebat o colegă. Și ea, ca și mine, era de părere că la policlinica studențească nu era de mers. Și-a început investigația: cine mai avusese așa ceva, cine ce-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
anatomia, pediatri care „intrau“ pe vechea cicatrice să caute apendicul scos deja, ginecologi care completau fișe de bună purtare cu sângele pacientei șiroind pe saboți sau ortopezi care confundau stânga cu dreapta. Dar mai erau și anesteziști care alergau de sub duș, după o noapte de gardă, să ventileze pacientul vânăt-prună al altuia, chirurgi care-și țineau firea într-o arteziană de macaroane țâșnită din abdomenul unui mâncău, ginecologi trimițând scurt în obiectul muncii sale securistul de serviciu... Cei mai mulți n-o făceau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
am prins și eu care-i treaba și am făcut la fel. Chestia era, într-adevăr, foarte mișto. Mult mai mișto decît toate tehnicile masturbatorii pe care le încer casem pînă atunci (cîteva mai inventive : cu gaura din plapumă, cu dușul, cu sticla de lapte - cu sticla de lapte chiar nu era mare scofală, fiindcă nu-mi intra decît vîrful). Totul a fost O.K. pînă am ajuns să ejaculez. La prima încordare, am simțit cum mi se rupe ceva. Mi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să i-l mai lungească, și apoi tăia liniștit cu cuțitul. Găina doar tresărea, dar de zbătut nu avea cum să se zbată. În cele din urmă, își lăsa resemnată gîtul în sifonul de scurgere al băii. Tatăl spăla cu dușul cada și pe jos. Aburii de la apa caldă se amestecau cu mirosul de găină. Foarte distractiv a fost cînd au venit nenea Nelu și tanti Vica de la țară și au adus o gîscă. În ziua aceea, Dănuț și tatăl lui
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
serie de animale pe care le-am adus acasă. Mort arăta chiar așa : cu picioarele foarte bine întinse (deloc împreunate ca la închinăciune, cum zice domnul I.Al. Brătescu -Voinești). În plus, era transpirat - avea penele ude de parcă intrase sub duș. Nu l-am îngropat și nu i-am făcut cruce mică, din lemn. L-am luat cu tot cu cutia de carton în care stătea și l-am dus la toboganul de gunoi. Pînă jos a zburat scurt, lovindu-se de cîteva
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
În pauză colegii încercau să afle de ce am fost chemat la cancelarie. Deși le-am spus ce am făcut nu m-au crezut. Dorința directorului, de a sta de vorbă cu părinții mei, a căzut peste mine ca un duș rece. Dar ce să-i spun? Am străbătut împreună drumul spre casă pe scurtătură, distanța era cu un km mai mică față de cel obișnuit de mașină, care era dublu. Neștiind ce dorea directorul școlii să discute cu sora mea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ce se prezentase, dar, din cauza oboselii nu înțelesesem decât că trebuie să prezint actele la control și să declar ce am în geantă, care era destul de voluminoasă și pe care o căram cu greu pe umăr. Imediat, parcă făcusem un duș rece ce mă învioră, pe loc scoțând buletinul și deschizând fermoarul de la geantă. Ultimul lucru pe care îl pusesem în geantă înaintă să plec de acasă era trusa de dălți, pe care o vârâsem la repezeală din criză de timp
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
care avea același obicei ca și mine de a se trezi devreme, la primele ore ale dimineții, am început a discuta vrute și nevrute amintindu- ne în special de petrecerea ce se terminase cu câteva ore în urmă. După ce am făcut un duș la repezeală, am ieșit din baie unde mă gândisem să-l întreb pe colegul meu, câți litri de vin a adus Durac și câți bani avem să-i dăm pentru a împărți totul în mod egal cum era obiceiul de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cărei singur merit a fost că a fă cut amor cam cu tot ce a mișcat peacolo. La Big Brother, asta așteaptă toată lumea: concurenții să treacă odată la fapte! Până unaalta, publicul se mulțumește să mai vadă un sân la duș, să mai asculte o discuție despre fantezii erotice - dar până când va mai avea de așteptat lucrul acela pe care șil dorește toată lumea? Oamenii au cam început săși piardă răbdarea, iar ziarele se întreabă și ele disperate: oare nu vom avea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ca un muribund care își revine la viață atunci când cineva îi umezește buzele cu apă. O căldură bruscă îi străbătu trupul ca un fior inexplicabil ce semăna cu un drog puternic injectat intravenos. După câteva minute se învioră cu un duș rece lăsând prosopul alb să-i cadă alene din mâini. Ar fi vrut să dea cu piciorul în ceva de pe jos, dar nu găsi nimic. Apa de la duș o trezi la realitate. Ar fi vrut să doarmă, să lenevească, să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un drog puternic injectat intravenos. După câteva minute se învioră cu un duș rece lăsând prosopul alb să-i cadă alene din mâini. Ar fi vrut să dea cu piciorul în ceva de pe jos, dar nu găsi nimic. Apa de la duș o trezi la realitate. Ar fi vrut să doarmă, să lenevească, să viseze, să acționeze inteligent și să nu lucreze la două capete. Dar nu mai lenevise de la 16 ani, de când începuse munca. Trânti ușor ușa în urma ei și se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
alergă în goană la baie de parcă ar fi fost fugărită de un demon. Apucându-se de cel mai apropiat lucru din baie, se rezemă de chiuveta de sub oglindă, se privi în interior fără să se vadă, iar apoi intră sub duș. După ce se spălă, se șterse meticulos și aruncă prosopul pe jos la întâmplare, mormăind fel de fel de insulte la adresa prostiei pe care o făcuse, dar o făcuse. Regretul era de prisos. Se opri din nou în fața oglinzii, iar când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
făcea să simți fiori siniștri ca atunci când intri într-o panică închipuindu-ți că este sfârșitul lumii. Garsoniera în care locuia Nicky era într-o dezordine totală, caracteristic bărbaților. O conduse în acel spațiu rugând-o să își facă un duș după care plecă, scuzându-se că are puțină treabă și va reveni imediat pentru a o invita la cină. Timp de vreo două ore deritică prin casă aranjând fiecare lucru la locul lui, apoi își îngădui în condiții limite de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că are puțină treabă și va reveni imediat pentru a o invita la cină. Timp de vreo două ore deritică prin casă aranjând fiecare lucru la locul lui, apoi își îngădui în condiții limite de curățenie să își facă un duș. Își dădu seama că transpirația de pe ea nu era generată de eforul pe care îl făcuse aranjând acel spațiu. Inima cedase locul ei fierbinte unuia de gheață iar fierbințeala ei izbucnise în exterior în lacuri de sudoare. Nicky se întoarse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tine și nu mie frică de nimic. Am mai multă putere și nu obosesc. Nicky se îmbrăcă repede și ieși pe ușă afară lăsând-o nedumerită de atitudinea lui. La rândul ei își aplică o terapie proprie. Își făcu un duș alternativ pentru a-și liniști toate simțurile. Își dădu seama singură că nu putea să intervină între părinții ei. Era drept că era geloasă și egoistă, disprețuind legătura lor de suflet cu alte persoane. Lăsă gândurile să cutreiere nestingherite, întrebându
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sub tabloul mamei. Aproape că mă îmbăt la gîndul cum va arăta garsoniera mea! Dar nu cum va arăta e mai important: în primul rînd acolo voi avea liniște și un minim de confort; poate chiar gîndul că voi avea dușul meu și veceul meu, nu în comun cu încă alte nouă garsoniere, ca acum. La treizeci de ani, simt nevoia să am o casă în care să nu-mi fie rușine să invit pe cineva. Pînă acum cîtva timp, încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în jurul meu. Îmi lipsești tragic. O să rămân aici până la 1 octombrie dacă-mi ajung paralele și dacă nu sunt numită într-o comisie de bacalaureat, lucru care mi-ar conveni și ar astupa multe găuri. De două zile am descoperit dușurile, abuzez de ele; mă simt curată și înviorată. Regret așa de tare minunatele noastre seri de confidențe și muzică. E pustie casa; de duminica viitoare Lina începe marea curățenie de toamnă. Bat câmpii... Ești așa de departe... Aș vrea să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mahala. Nu știu dacă am să pot să rezist mult încă în Mangalia; mă cred mai odihnită, dar obosesc repede și trist. Aici, pentru biciuire și ca tu să mă găsești nu prea mult schimbată, fac tot ce pot : plaje, duș la ora unu și odihnă după ora 4. Până la ora 4 târâi vremea după mine; mănânc carne și pește în fiecare zi. Azi, cum mergeam la Muedin să iau zilnicul surogat de cafea execrabil, am găsit la o masă pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
occupant. Am nemerit bine : era chiar proprietarul bărcii, care mi-a oferit-o pe toată ziua. Cred că sunt singura care am făcut plaje de la 9½ la 1, cu toată viscoleala de nisip și ascunsul soarelui în nori. Am luat dușul care are acum în viața mea importanța băei de pe terasa Curti, m’am gătit și am mers la masă la Delureanu. A venit și Irena, cei doi Pal[eologu] și Dron (secretarul lui Hur.), pe care Lucia îl numește religios
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
merg la Muedin, unde începe și aici să se găsească tot mai greu, la 9½ mă scobor pe plajă, mă urc în barca mare și nouă a lui Riza, stau singură înnodând tăcere de tăcere până la unu când vin la duș, la masă, la cafenea - de 2 zile la Curti (Muedin nu mai are nici cafea, nici miere). Iau cafeaua pe trotuarul de vis-à vis, în lumina ireal de frumoasă și în strada ce se înclină în povârniș spre Delureanu și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]