5,880 matches
-
de ea. —Și să nu te duci la restaurantul chinezesc de alături, m-a avertizat el. Au fost prinși cu un câine-lup în frigider. Restaurantul de mai sus e cu mult mai bun. —Mersi, am zis. — Folosește orice găsești prin dulapuri sau în bar, mi-a dat el voie. —Mersi, i-am spus eu entuziasmată. —Și dacă se întâmplă ceva, a continuat neabătută vocea, nu ezita să mă suni. O să-ți las un număr unde poți să mă contactezi. —Mersi, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unii scapă. Russell, un australian ghidat În arenă de Ridley Scott pe principiul alien, a primit statueta Îngîndurat pentru film, pentru rol, pentru pace, pentru femeile care-l sorb din ochi. Un mare actor, care are ceva din expresivitatea unui dulap aflat În mișcare involuntară, el iubește cangurii, trăiește la antipod, și, spre deosebire de Christopher Lambert comparat recent cu Marlon Brando În pofida ori poate tocmai din pricina permanentei lui stări de uimire, de nemuritor, de strabism, este incomparabil. Ca Andreea Marin și spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Willie Wennerholm. De spatele copilului erau cusute aripi tăiate de la păsări. În preajmă toată recuzita aferentă: bobine cu filme de groază, rachete de tenis fără racordaj, diagrame pentru crearea copiilor hibrizi. Fotografii ale copiilor În diverse stadii de dezmembrare, un dulap/cameră obscură, plin cu substanțe de developat. Iadul pe Pămînt. Atherton Își mărturisește crimele. Este judecat, condamnat și spînzurat la San Quentin. Preston Exley păstrează copiile fotografiilor celor decedați. Le arată fiilor lui polițiști, pentru ca ei să cunoască brutalitatea infracțiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
blond și cu ochi mari, tîmpi. Aceștia sînt Christine și fiul ei? — Da. O pereche atrăgătoare, trebuie să recunosc. Tinere, la ce sumă se ridică recompensa de care vorbeai? Jack o ignoră și intră În dormitor. Căută În sertare, În dulap, pe sub saltea. Nici reviste obscene, nici droguri. Nimic suspect. Neglijeurile erau singurele chestii care meritau mirosite. — Tinere, cele cinci minute s-au Încheiat. Și vreau o garanție scrisă că o să primesc acea recompensă. Jack se Întoarse spre ea, zîmbind. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe Charleville. Cioc-cioc la apartamentul ei. Nici un răspuns. Un mic spațiu Între cadru și Încuietoare. Împinse. Ușa sări din balamale. O potecă de haine pe podeaua camerei de zi. Pozele Înrămate dispăruseră. Intră În dormitor, speriat: lăsase pistolul În mașină. Dulapuri și sertare goale. Așternuturi jumulite de pe pat. În baie. Pastă de dinți și tampoane Kotex Împrăștiate În cabina de duș. Rafturile de sticlă făcute zob În chiuvetă. Fugă clasică, cu preaviz de un sfert de oră. Înapoi la West Hollywood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu mîna. Coteț tipic de burlac: o combinație Între living și dormitor, o baie, o chicinetă. Luminile aprinse pentru un inventar rapid - exact așa cum Îl Învățase Dudley. Un pat rabatabil, lăsat Întins. Pe pereți peisaje marine ieftine. Un șifonier. Un dulap În perete. Baia și chicineta nu aveau uși. Totul era curat și ordonat. Întregul apartament lucea de curățenie - asta deși Kathy spusese că „Duke era dezordonat și nepriceput“. Căutare după detalii - Încă un truc Învățat de la Dudley. Un telefon pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
teancul de dosare cu murdării. Mare de tot. Dacă asasinul a fost cel care a furat din dosare, sigur nu a luat prea multe. Teancul din fața lui putea să umple fișetul pînă la refuz. UN ALIBI! Jack Îngrămădi dosarele În dulap. Puse pe ușă tăblița cu „Nu deranjați!“ și se Întoarse În apartamentul lui. Ora 5.10 dimineața. Sub ciocanul de la ușă: „Jack, nu uita de Întîlnirea noastră de joi“. „Jack, drăguțule, hibernezi? XXXX - K“. Intră și Înhăță telefonul, formînd 888
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de abătut. Dacă ești atît de nebun să o vrei, măcar arată-te bucuros! Ed plasă pe masă șase tuburi de cartuș. — Trei din astea au fost extrase din ultima ta țintă de antrenament, iar trei le-am găsit În dulapul cu probe materiale de la Divizia Hollywood. Șanțuri și adîncituri identice. Aprilie 1953, Jack. Îți amintești de schimbul de focuri de la Cheramoya? Tomberon se prinse bine de masă. — Zi mai departe! Proprietarul clădirii de pe Cheramoya este Pierce Patchett. Un proprietar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nenorocita asta de canapea, iar dacă Departamentul mă poate ierta, ar trebui să poți și tu. Nu am pus picătură În gură de două săptămîni, lucru pe care l-ai ști dacă te-ai uita la calendarul meu de lîngă dulap. Nu mă aștept să crezi că asta rezolvă lucrurile Între noi, dar măcar recunoaște că mă străduiesc. Am să-ncerc. Vrei să mergi la Drept? Minunat, dar pun pariu că n-o să-ți placă. Eu În mai mă pensionez. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu droguri scăldate În sîngele de pe podea. Fără pîngăriri artistice - omul trecuse de faza asta. Ed intră În bucătărie. Patchett către Lux, În 1939: „Am substanțele necesare ca să-l Împiedice să mai facă rău cuiva, iar tu l-ai plasticizat“. Dulapuri golite. Pe podea: furculițe și linguri. Ray Dieterling, În 1939: „Un țap ispășitor În care crede“. Urme de pași Însîngerate, care ieșeau și intrau. Omul făcuse naveta pentru a-și Împodobi opera. Lux: „O să-i găsesc și un Îngrijitor“. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bunul ei obicei, încet și puțin, atât cât să-și strecoare trupul subțire, cu privirea mai mult în pământ, îngânând niște sunete care nu seamănă deloc cu marșurile radioului. Când dă cu ochii de Andrei Vlădescu, scriind la măsuța de lângă dulap, tresare. De fiecare dată i se întâmplă la fel. Stă în camera lui sau în bucătărie și, dacă scrie, nu-i iese în întâmpinare și nu-și face simțită prezența, iar ea e convinsă că e singură în casă, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atunci noi, mergând în lung și-n lat de la dormitorul ei la bucătărie și înapoi la baie, pe întuneric, fără să se lovească de lucrurile cărora le știa cu exactitate locul, speriată când ajungea în dreptul unui scrin sau fotoliu sau dulap sau a unei măsuțe, ca niște munți de spaimă neagră ghiciți în întunericul albăstrui, însă temându-se și mai mult să aprindă vreo lumină care alunga umbrele, dar sporea pustietatea casei, nelăsând-o să arate așa cum era, obișnuită, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Banii, câți or fi fost, n-a avut curiozitatea să-i numere, erau aruncați pe masă, printre creioane. A mai așteptat un timp, după care a răsuflat ușurată, avusese noroc. Pleca liniștită în vizitele ei lăsând toate ușile deschise și dulapurile descuiate, râzându-și de sperietura și cicălelile soră-sii, care se temea de orice străin. Dar cum ai putea locui în aceeași casă cu un om în care să nu ai încredere? Totul e însă mult mai complicat, cât aburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sunt vechi în jurul ei, îi seamănă. Atât de vechi, încât trosnesc, acoperind până și muzica. De ce o fi ținând atât de mult la lucruri? A îngrămădit în casă o mulțime de mobile și n-are nevoie de toate. A înfundat dulapurile cu boarfe și haine de pe vremuri și mărunțișuri nefolositoare pe care nici măcar nu le mai aerisește o dată pe an. N-o mai interesează. Ce căuta ieri? Nu mai știe, dar căuta ceva și s-a tot izbit de cutiile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a apucat-o? Nu se mângâia pe ea, ci oglinda. Oglinda care e doar un obiect, nimic altceva. Oglinda în care chipul ei era rece. Și o să mai vadă și oglinda asta, și pe celelalte, și patul, și scrinul, și dulapurile, și canapeaua, și măsuțele, și ceasurile, și toate lucrurile care o înconjoară. Doar n-o să moară acum! Iese în pragul ușii-fereastră, respiră adânc. E uimită sau speriată, nu știe exact. Ce se va întâmpla de mâine încolo? Simte cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acum ce va face? Să fi fost durere ce simțea? Teamă? Înfiorare în fața unei mari primejdii care avea să urmeze mai târziu? Spaimă chiar? Zilele acelea trăite cu înfrigurare într-o casă dintr-odată iarăși cu toate sertarele, birourile și dulapurile încuiate, de parcă el ar fi fost un străin de care lucrurile agonisite trebuie păzite, vor putea fi uitate? Dacă nu-l ajută să uite, timpul îi șterge măcar omului intensitatea trăirilor, știa asta; se va petrece la fel? Noaptea mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de fumul și praful anilor, ici-colo varul se scorojise, se simțea nevoia unei mâini de gospodar care să curețe totul, de sus până jos, dar chiar și astfel păreau luminați, sub bicele razelor plăcut înfierbântate ale astrului de toamnă. Scrinul, dulapurile, măsuțele, fotoliile, oglinzile, vesela, lenjeria și tablourile fuseseră în parte vândute, în parte dăruite numeroaselor rude ori prietenilor și nu mai rămăseseră decât obiectele din cămăruța lui Andrei Îce oricum îi aparțineau lui), un pat pliant în care Mioara își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
într-o rochie de casă subțire și închisă la culoare. Părea altă femeie, cu picioare fine, șolduri late, sâni mici, aluneca prin spațiul acela strâmt cu mișcări timide, de parcă s-ar fi speriat că are oaspeți. A căutat într-un dulap și a adus o sticluță cu coniac din care a turnat în păhărele verzui așezate pe o tăviță portocalie de plastic. Încăperea se umpluse de aromă de cafea și de mirosul dulceag al coniacului. A râs stingherită, așezându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o altă stare, orice mi-ar spune oricine și oricât aș citi despre pieirea trupului și a sufletului împreună și despre legile materialiste și toate chestiile astea.“ „Și asta nu-i totul.“ „Da, așa e. Uneori mă trezesc umblând prin dulapul care era al lui și mă trezesc în fața ochilor cu cămășile pe care le purta el și uit ce căutam în dulapul acela pentru că am impresia că iar e prezent, îi simt mirosul, cămășile alea pe care le pot pipăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
materialiste și toate chestiile astea.“ „Și asta nu-i totul.“ „Da, așa e. Uneori mă trezesc umblând prin dulapul care era al lui și mă trezesc în fața ochilor cu cămășile pe care le purta el și uit ce căutam în dulapul acela pentru că am impresia că iar e prezent, îi simt mirosul, cămășile alea pe care le pot pipăi în voie au fost spălate și călcate, dar au încă în ele mirosul lui. Nu mă îngrozesc. În clipele alea mă apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu știu... nu știu cu ce să încep. În clipa aceea, Patrick se ridică, dar eu am continuat: Anii ’80 n-au fost, în general, o perioadă bună pentru mine. Probabil că n-a fost bună pentru mulți. Deschisese un dulap și părea să privească dosul ușii. Tata a murit acum câțiva ani și pentru mine a fost o mare lovitură și pe urmă - după cum știi probabil, de când m-am despărțit de Verity, n-am avut prea multe... — Eu arăt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
așa că am vorbit doar câteva minute. Pe urmă am luat masa singur în restaurantul parlamentarilor, apoi m-am întors în hogeacul meu. Am sunat-o pe Wendy, dar nu prea am avut succes. Părea beată. S-a făcut cât un dulap. Până și numele ei - Wendy Winshaw - sună aiurea. Nu mai am curajul să ies cu ea în lume. S-au împlinit azi 3 ani și 247 de zile de la ultimul coit. (Cu ea, adică). Am întrebat-o pe Margaret ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de biscuiți cu cacao, patru ciocolate Mars, o pâine și o porție de cârnați cu păsat „Încălzește și mănâncă“ produși de Grupul Brunwin, pe care am pus-o imediat în cuptor, înainte de a băga celelalte cumpărături în frigider sau un dulapurile din bucătărie. Douăzeci de minute mai târziu, când sosise momentul să sting cuptorul, am extras ambalajul din găleata de gunoi ca să verific dacă urmasem corect instrucțiunile: și atunci s-a întâmplat. Cred că a fost un fel de revelație. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de amețitoarele evenimente din ultimele ore, Michael se lăsă din nou învins de labirintul coridoarelor și când intră în ceea ce credea că este dormitorul lui, primul lucru pe care l-a văzut a fost o mobilă mare și nefamiliară: un dulap de mahon, cu o oglindă în mărime naturală pe ușă. Phoebe era cu spatele la oglindă și se reflecta în ea, aplecată ca să iasă din blugi. Ce cauți în camera mea? spuse Michael, clipind derutat. Phoebe se întoarse speriată și spuse: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ajuns În doar șase minute și jumătate, așa că n-am avut Încotro și m-am bălăbănit ca o girafă dezechilibrată, Încălțată cum eram Într-un pantof cu talpă plată și celălalt cu toc de zece centimetri. Un scurt popas la Dulap, unde am găsit o pereche nou-nouță de cizmulițe maro marca Jimmy Choo până la genunchi, care se potriveau perfect cu fusta din piele pe care am Înșfăcat-o, iar pantalonii din piele Întoarsă au aterizat În mormanul cu rufe „haute couture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]