6,777 matches
-
Matilda, și mai ales există o fetiță numită Silvia, pe care va trebui s-o părăsesc, să n-o mai văd decât din când în când, și încă asta va depinde de Matilda, care dacă ea va socoti că "am eșuat" n-o voi mai vedea-o deloc și numele meu nu se va mai pronunța în fața ei. Abandonez! Cum să abandonez?! Dar ce pot face? Da, mi se sugerase o soluție pentru mine: n-ar fi mai bine dacă ași
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
polemicii devenea inactual. Totuși revista era mai bună decât altele din capitală și I.C. știa acest lucru. Evitai însă să mă las atras în explicații inutile asupra condițiilor în care era silită să apară revista lunară, în care ași fi eșuat fără să pot să spun i ce aveam de spus. Mă făcui de asemenea că n-am auzit stupida lui obsesie referitoare la drăcușorul mic-burghez și continuai: în conducerea de către partid a literaturii și artei, teză de a cărei justețe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ași fi avut multă vreme senzația chinuitoare a unei amnezii. Ce gîndisem? Ce vrusesem să realizez? Împreună cu gândul că o aveam pe Silvia, aceste caiete erau singura dovadă, singura certitudine că viața mea nu era, până la această vârstă, un eșec. Eșuasem în speranța de a fi fericit cu o femeie, dar nu eșuasem nici în spirit; și nici biologic. Cum să le distrug? Nici măcar nu le ascunsei, ci, dimpotrivă, le pusei alături pe alba planșetă, la stânga mea, ca pe un ghid
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ce vrusesem să realizez? Împreună cu gândul că o aveam pe Silvia, aceste caiete erau singura dovadă, singura certitudine că viața mea nu era, până la această vârstă, un eșec. Eșuasem în speranța de a fi fericit cu o femeie, dar nu eșuasem nici în spirit; și nici biologic. Cum să le distrug? Nici măcar nu le ascunsei, ci, dimpotrivă, le pusei alături pe alba planșetă, la stânga mea, ca pe un ghid, ca pe un talisman miraculos care ascundea secretul inspirației liniștite și de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fatală Nineta (fiindcă Tamara avea doar aerul, nu fusese fatală nimănui), această securistă care își plângea ca o Rașelă copiii pierduți, mă împinse în conul de umbră al unei organizații regionale de achiziționare a cărnii (ORACA) din care aveam să eșuez în această celulă, ca să sfârșesc în moarte (nu voi șovăi să mi-o dau!), Nineta îmi trecuse mie ideea cu tubul, adică ideea pe care ea nu avusese curajul s-o pună în practică. Eu o voi pune însă, chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cunosc valoarea... Dar în loc să-i răspund la privire începui să mă ocup de vecina mea, cea care își pusese în gând să-l scape pe strelit de formidabila lui tipesă, din pricina căreia toate femeile păleau în ochii lui. Aici însă eșuai total ,se uită la mine atât de mirată (mirată că un astfel de tip, care nu-i spunea chiar nimic, își făcea iluzia că ar putea să-i placă), încît mă apucă un râs disproporționat în hohotele lui față de lipsa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
toate acestea cu mult mai multe amănunte și cu acea undă secretă de emoție în glas cu care învăluim adesea tot ceea ce s-a întîmplat cu noi când am întîlnit ființa iubită. Ceea ce mi se părea însă incredibil mie, care eșuasem cu atâtea ființe iubite, era faptul că eroii acestei reușite erau aci de față și nici un gest, nici o umbră în priviri, nici o pândă a unui gând neexprimat nu sugerau că peste această poveste în care un judecător și o juristă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
iau după exemplarele aici de față, chiar că nu văd... Râsete generale... Chiar așa, domnule Petrini? După toate?... Nu, media statistică... Ei, așa mai merge... Și continuând astfel, simții că eram pe punctul de a fi considerat un tip care eșuase pentru totdeauna în căsnicie și că în ceea ce le privea pe ele, dacă toate ar fi fost libere, nu la mine și-ar fi ridicat ochii și în orice caz bărbații lor erau mai presus decât inși de genul meu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceea ce le privea pe ele, dacă toate ar fi fost libere, nu la mine și-ar fi ridicat ochii și în orice caz bărbații lor erau mai presus decât inși de genul meu, care au fost odată ceva și au eșuat și în direcția asta (un fel de mândrie, de priviri de sus, îmi sugerau gândirea lor neexprimată), când auzii o șoaptă lângă umăr: Nu le mai răspundeți". Și ea tăcu mai departe, fiindcă ea era, tăcuta, acum, casieră și o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi dăduseră târcoale. Intră în biroul meu și se opri lângă ușă: era, ai fi zis, întruchiparea smeritei lui Dostoievski, dar fără nimic din aversiunea ascunsă și fatală a acelei eroine pentru cămătarul cu care fusese silită să se mărite (eșuase în strădania ei încăpățînată de a-i dovedi fostului ofițer că refuzase să se bată în duel fiindcă era un laș și un ticălos; smerita, care de fapt nu era smerită deloc, se aruncase pe fereastră). Bineînțeles, nici eu nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
numai brutele, care nu suportă starea de bardo, se reped în primul animal pe care îl zăresc... Or, tu, încă din viață, ai trecut, ca să zic așa, prin starea de bardo și ai suportat-o bine. Ași fi mirată să eșuezi într-un contabil... Serios, vino la București. Ai fi și mai aproape de fetiță, continuă ea (era deci informată!) și ai avea cu totul altfel de perspective și în chestia catedrei..." (O groază, mai mult de-o grămadă!) "Bine, Clara, o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bătrân să mă resemnez!" " Cauți fericirea!", mă ironiză Tasia, ca și când căutatul ăsta ar fi fost ceva de râs. "Da, zisei, de ce nu?" "Vezi să n-o găsești!" "Oricum, n-o să fiu ultimul care o face, și nici primul care a eșuat. Altfel, vorba ta, de ce dracu mai trăim." "Fă-o pentru fetiță, dacă pretinzi că ai suferit pentru ea și o iubești." "Ași face-o, Tasia, dacă nu mi-ași da seama că un nou eșec ar distruge nu numai o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tu, ce să zic, o căsătorie ascunsă, o dragoste indecisă, pe cine să iubești mai mult, pe un dipsoman foarte apropat de sufletul tău, dar foarte desagreabil prin violențele lui, sau pe un individ scos din circulație, fost universitar și eșuat la o oarecare Oraca, în funcția de contabil... N-am dreptate în nimic din ceea ce îți spun? continuai să strig. Ce bine ar fi! De ce n-ai cerut divorțul după ce ți-ai dat seama, cum mi-ai spus atunci, că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se așteptase ca nici eu să n-o mai iubesc. Îi apăruse poate în suflet vechea și secreta ei panică de fată că nu va fi iubită, la care se adăugaseră eșecul în căsătorie și apoi o noua iubire care eșuase în pușcărie? Acum era liberă și venise să-și vadă iubitul și iată cum o primise el! " Bineînțeles, zisei, de astă dată aproape în șoaptă și avui o bruscă tandrețe care mă copleși, o să-mi pară rău. Bineînțeles, repetai, te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Am restabilit ordinea pe lumi și mai neospitaliere decât Acheronul. Pentru astfel de operațiuni procentajul nostru de pierderi este practic nul. Sper că se va ameliora după această expediție. Dacă cele declarate aveau scopul de a o impresiona pe Ripley, eșuaseră lamentabil. Ea se uită la Burke. ― Și care-i rolul vostru în povestea asta? ― Ei bine, Compania s-a asociat cu Administrația colonială pentru a finanța implantarea acestei colonii. Un fel de avans asupra drepturilor miniere și o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
familiile cu ei. Ajunseseră la a doua generație, le zăreai nepoții dându-se cu tricicleta prin curtea interioară sau alergând printre rufele scoase pe sârmă la uscat. An de an, studenții năvăleau în cavoul ăsta gigantic de cărămidă și tablă, eșuat în Piața Universității. Se împingeau în ușile batante, înguste, făcute parcă special pentru a te împiedica să intri (una dintre ele fusese imobilizată cu sfoară, pe dinăuntru), în timp ce portarii, braț la braț, blocau holul, zbierând: „Legitimațiiiile! Prezentați legitimațiiiile!“. Câți naivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zdraveni la cap. Ieșiseră în pijama, ca din spital, el cu servieta de funcționar în mână. Servieta aia imensă, socialistă, din piele crestată maro, cu capse metalice; încăpea și-un vapor înăuntru. O clămpănea mereu când se întorcea de la lucru. Eșua în fiecare seară pe scări, molcom, beat mort; ne ciocănea uneori în ușă, să ne spună ce i s-a întâmplat la serviciu. Nu insista. Nevastă-sa îl aștepta cu ușa deschisă: îl pândea să intre, îi smulgea servieta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu resturi de fraze și mutre, cu iubiri bătrânicioase și prietenii inutile, cu imaginea șosetelor verzi de plastic din metrou mărindu-se exponențial, până îi ieșeau vârfurile prin sandale și urechi. Împroșcam jur-împrejur cu amintiri și lichid cefalo-rahidian. Uneori, reparația eșua, și-atunci apelam la frații „Brothers“ sau la echipa lui Moiceanu. Cartierul fusese împărțit în două de ei, pe zone și numere: stradă cu stradă, casă cu casă, canal după canal, ca Mafia sau Yakuza, fiecare venea doar pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dar ăsta nu scria impresii de călătorie, își bătea joc de ele. Și-n plus, n-auzise nimeni de el, așa că n-avea rost nici măcar să-l citesc. Am ajuns în Constanța pe la unsprezece și jumătate. De sus, de lângă vaporul eșuat la intrarea în oraș, Dobrogea tremura toată în retrovizor: cafenie, prăfuită, monotonă. Culorile lipseau; sau poate doar ochiul meu nu era obișnuit cu ele. Nici soarele nu mai lumina cum trebuie, împrăștia de sub nori un galben pătat cu spirt, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
părinți, se refugiau în prima bancă a facultății, pe care o ocolesc toți băieții, uneori și profesorii. Cele fragile, scheletice, cu urmele nevrozei întipărite-n pielea roz a gambelor, puteau fi zărite într-o bucătărie de bloc: epave fără nume, eșuate-n liniștea pietroasă a căsătoriei, în fum de țigară și miros de borș. Cele normale, fără forme, alunecau direct în rochii stupide, înflorate, de felul care îți flutură vara prin autobuze: corpurile se lungeau în pânzele de BBC (un material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la intrări, care cu răngi, care cu făcălețe sau leviere, ba chiar domnul Fețeanu ieșise cu-o pușcă de vânătoare, scoasă dintr-o ladă de sub pat. Dușmanul totuși nu apăruse. Se mai zicea despre Blocatari că, atunci când toate celelalte metode eșuau, treceau la acțiuni în stil mare, gangsteresc: eliberau intenționat câinii vagabonzi prin oraș (dacă îi adunau hingherii, Blocatarii mergeau la țarcuri, pretinzând că ei sunt proprietarii, după care le dădeau drumul înapoi pe străzi; angajau echipe de operațiuni cu însemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
văitat. „Ignorantule!“, m-a apostrofat Maria, „Se vede că n-ai intrat niciodată într-un cazino!“ „Bună observație! Rezumată, teorema lui Bayes suna cam așa: se determină, din numărul de-ocazii în care un eveniment a avut loc și-a eșuat, șansa ca acesta să aibă loc încă o dată, situând-o între oricare două grade de probabilitate ce pot fi numite.“ „Zi pe românește...“, am protestat. „Pe scurt, se propune pentru prima (și singura oară) în istoria matematicii o formulă științifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care să-l învârtă după bunul lui plac.“ „Și a și reușit!“, a exclamat inginerul Grosescu. „Eu, dumneata, noi. Ce crezi că suntem?“ „Nu știu.“, am recunoscut. „Asta aș vrea să aflu și eu.“ „Din păcate, planul lui Kruger a eșuat.“, a ocolit Grosescu răspunsul. „Krupp a fost avertizat că urmează să fie arestat. L-au ridicat americanii, tocmai când ardea ultimele file din dosarul lui Kruger. Toată marfa de contrabandă a sfârșit în lacurile austriece. Deteriorată, spălată de ape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
când lucrurile au început să se lege, i-am pus pe urmele voastre. Cât să creeze un spor de veridicitate. Tensiune, suspans. La sfârșit, urma să fiți răpiți. Din păcate, i-ați băgat pe ucraineni pe fir, și planul a eșuat.“ „La ce mai trebuia «sporul de veridicitate»? Nu suntem oricum în plin trucaj? Procesul nu-i sub control permanent?“ „Ba da. Dar trebuie să avem grijă și de haidamacii noștri, să le dăm de lucru. Oficial, meseria de bătăuș a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe atât este sinele de fascinant”. E o concentrare maniacală asupra propriului eu, cu toate preocupările lui, oricât de mărunte ar fi - genul literar născut de aici este „autoficțiunea”. Împotriva acestora autorul se întreabă: „Aceasta ar fi menirea literaturii să eșueze în prețiozități formale (adică să vorbească la infinit despre propria ei facere), să se complacă în lamentări jalnice față de murdăria ori de vidul existenței, sau să se rezume la autocontemplarea unor trăiri și experiențe mediocre? Lectura ar trebui să fie
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]