5,147 matches
-
Aflându-mă în drum spre țară, pentru o scurtă oprire în Japonia, am avut "șansa" de a fi martorul unui cutremur, de o intensitate mijlocie și de scurtă durată, având posibilitatea de a constata modul în care populația țării era educată să reacționeze fiecare cetățean menținându-și calmul, continuând să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. * În cursul anului 1972, l-am însoțit pe ministrul de externe, George Macovescu, într-o vizită în Liban, Grecia, Pakistan și India
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
plăcutul grai moldovenesc, pe care să o savurezi cu multă plăcere. Aceasta este imaginea și impresia pe care ți-o lasă „dom’ profesor” și nu numai nouă, celor care l am cunoscut bine, dar și studenților pe care i-a educat în spiritul dragostei față de biologie, față de munca de cercetare în acest domeniu (este aprecierea studenților). Munca de cercetare științifică i-a adus domnului prof. univ. dr. Gheorghe Mustață numeroase satisfacții. Singur sau în colaborare, a publicat, în țară sau în
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
convingă în unele emisiuni televizate sau în presă. Însă unele vorbe prind. Par a fi comandate și întreținute cu mari eforturi financiare de unele cercuri. Au reușit chiar să se strecoare în casa noastră și să ne „ajute”, să ne educe și să ne emancipeze fără alte pretenții decât satisfacerea unor veleități altruiste. Și pentru a înțelege că astfel de manifestări nu sunt izolate, sunt aduse și alte argumente: Nu comentăm nimic pentru a nu cădea în antisemitism. Nu interesează pe
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
pe jos suzeta și o culege după care o bagă din nou în gură. O fi mochetă pe jos, dar totuși... ce mămică! Mă șochează atitudinea ei și mai că i-aș face observație. În fond, ce doresc eu? Să educ și alte nații? Tac și-mi văd de treabă! Unul, pe placul meu, îi atrage atenția tinerei mame. O, lăsați-l să-și formeze anticorpii, spune mămica amuzată. Trebuie să se imunizeze... Bine că nu m-am băgat în vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acord cu idei care nu te conving, să te declari „emoționat“ de lucruri care te lasă rece sau chiar te scandalizează. Dictatura e o școală a duplicității. Ea substituie discernământul prin teamă, te obligă să ai limbaj dublu, să-ți educi copiii în așa fel încât, de mici, să deosebească, prudent, între adevă rul de-acasă și cel din afara casei. Dictatura încurajează deprinderea de a minți, de a te preface, de a-ți cenzura spontaneitatea. Dictatura schimonosește, în noi, omul întreg
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
te porți afabil și să nu scuipi pe jos. 2. Când poți face cuiva un bine, oricât ar fi de costisitor. 3. Când poți evita să faci cuiva un rău. 4. Când e vorba de pedagogie și instrucție: nu poți educa (forma) pe nimeni pe bază de dileme. Și educatorul, și cel educat trebuie să accepte un set de reguli, un fond de geometrie, fără de care orice efort modelator devine o negociere sterilă, o subtilă coreografie a neputinței binevoitoare. Permisivitatea practicată
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
său, pentru că nărodul nu este îndestul plecat către fapta cea bună a milosteniei și îndurării către săraci"151. De aceea, urmărind ameliorarea condiției existențiale a categoriilor celor mai defavorizate ale societății, se cerea insistent, prin intermediul episcopului Vlahovici, ca preoții să educe "poporenii" în spiritul milosteniei, pentru ca "să ție prin milă, pe săraci și calici"152. În același timp, parohilor le revenea sarcina de a recenza numărul săracilor existenți în fiecare sat sau oraș. Săracii beneficiau, conform unor reglementări din perioada iosefină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
născuți nelegitim, autoritățile laice și ecleziastice au intervenit pentru ameliorarea acestor stări de lucruri, cerând parohilor să devină educatorii comunităților rurale, spre a-i lumina pe părinți în ignoranța lor și a-i determina să-și crească și să-și educe copiii "în frica lui Dumnezeu și întru deprinderea năravurilor celor bune"153. În anul 1796, în urma încălcării "poruncilor și pravilelor referitoare la cununie", mai ales a celor privitoare la vârsta minimă pentru căsătorie, stabilită la 19 ani pentru băieți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
nedreptate suferită! Paharul necazurilor s-a umplut și în final, boala îl răpune. Tot ce realizase în gospodărie a fost rezultatul muncii cinstite și a unor mari sacrificii. Iar rezultatele muncii sale se reflectă în generațiile de copii instruiți și educați în școală, o bogată activitate socialobștească desfășurată pentru dezvoltarea comunei Racova, într-o gospodărie frumoasă și, nu în ultimul rând, prin cei doi copii ai săi, Mariana (profesoară) și Vasile (inginer). Aceștia au luat exemplu de la tatăl lor, pe care
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
fost rămân. Aceste versuri mă duc cu gândul la părintele Oprea Crăciun, căruia numeroșii ani de temniță nu i-au diminuat simțul umorului, manifestat pe fondul unei înalte duhovnicii ca și a manifestării neabătute conform principiilor în care a fost educat. La un moment dat, l-am invitat la un eveniment, iar dânsul răspunde: „Știi, am o vârstă (avea 85 de ani) și mi-e mai greu să vin, drumul fiind lung.” Eu, încercând să fac o glumă, îi spun: „Părinte
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
are memorie, atât individuală, cât și colectivă, mai mult, cu caracter istoric, reacționând post factum, dar indiferent de intensitatea fenomenului, prin panică. Dar, tot rațiunea, atunci când Își păstrează sângele rece, Îi conferă, ca societate de astă dată, avantajul de a educa și cerceta. Sunt deja primordii ale certitudinii, pentru viitor, a previziunii cutremurelor. Cu instrumente Însă. Viața Însă, abordată global, știe să colonizeze imediat structurile geologice nou rezultate atât din continua refacere a scoarței de care aminteam, cât și În urma efectelor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
viața cu V mare Însăși, un paradox În dușmănie cu Natura. Iar dacă vrei să te Împaci cu ea, trebuie să-ți reconsideri cam toate celea pe care le credeai firești și literă de lege, doar pentru că așa ai fost educat, vreau să spun dresat. Trebuie să reconsideri biologicul, umanul, economicul, socialul, culturalul, chiar spiritualul. Și o miaun nu pentru că aș deține adevărul absolut, ci doar pentru că am experimentat acest drum și, la fiecare ciocnire cu o prejudecată cu pretenție de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vorba de rațiune, pe care o mai fixați și În proverbe. Și recunosc anumitor bipezi, anume românilor, o subtilitate cu totul deosebită În această privință. Un exemplu e „câte bordeie atâtea obiceie“. Bordeie? Un cuvânt care semnifică, pentru mulți - aceia educați În epoca pe care vă chinuiți În fel și chip s’o renegați -, sărăcia. Dimpotrivă. Bordeiul, adică adăpostul Îngropat În pământ, e ceva cât se poate de natural. În fond, asta e opțiunea Naturii care Își Învață copiii cuminți - animalele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
plus Îmi sunt și frunzele, care Încep să se usuce una câte una; În plus e și merișorul, care Începe să se sfarogească. Cu siguranță, nu peste multă vreme, voi ajunge harag la fasole; acum abia Înțeleg de ce m’au educat să am tulpina așa dreaptă și Înaltă, atunci, la „manichiură“; sau, la iarnă, Într’un cuptor din sat, unde să mă Întâlnesc cu ramurile retezate mai an. L-aș ruga pe Cristi, căci și el trece adesea pe lângă mine, să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
societatea, evident. Am pronunțat un cuvânt ciudat. Să-i caut un sinonim. Acela este, la fel de bine, În loc de entropie, degradare. Dar mai sunt sumedenie de alte sinonime: uniformitate, moarte, dezordine... adică tot ce e „rău“. Rău, În sensul nostru relativ, ca educați prin basme, unde ubicuitară e lupta binelui cu răul, câștigată desigur de bine. Bine? Adică progres, ordine, diversitate, viață... care se cheamă, cum altfel decât cu semnul opus, a negație, adică negentropie... Lumea toată, sub toate (aproape) fațetele ei, merge
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și riscă a fi mâncat. Rău și pentru el și pentru cititor. E nevoie deci și de un alt “mediu”, adică cititor, nu de brunul pământului ci de multicolorul vieții. Adică de altă obiectivitate. Una care trebuie Însă formată, educată. Educă cotidianul? Înclin să cred că nu, căci e obedient principiului „clientul nostru-stăpânul nostru“. Poate va reuși prietenul nostru, făcând primul pas, dinspre cotidian, chiar dacă părăsind cochilia, acela care vrea să vă „dedulcească“ la o folositoare - garantez - zăbavă: „Magazinul veștii bune
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
era drag și oricum nu puteam anula rolul meu de soră mai mare, de ajutor și protecție. Eram atât de diferiți ca și alură fizică, dar identici ca și valori intrinseci, acele valori și percepte pe care le moștenisem, fusesem educați în spiritul lor și trebuiau duse mai departe. Cu mare drag îmi aduc aminte de o scenă ușor comică și-un dialog infantil, nevinovat. Cred că aveam șapte ani, Adi trei ani. Eu slabă, tenul ușor măsliniu, tunsă scurt cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
poate o pasăre de noapte și bocetul acesteia; un lucru este însă cert, când mama s-a sculat, apoi și tata, „vuietul acela sinistru” s-a oprit brusc. Mă închin și-o spun acum ca și atunci, așa cum am fost educată, conform perceptelor noastre creștine, „ducă-se cu noaptea, nimic nu știm, nimic să fie! Bunul Dumnezeu să ne apere și să ne călăuzească pașii spre binele din noi și de lângă noi.” Între momentele de bine și de relaxare, de bucurie
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
profesionale, tata schimba pe undeva registrul, în sensul că ducea mai departe tradiția de ceferist în familie așa cum o inițiase bunicul, iar fratele tatei avea o funcție extrem de importantă la una din marile întreprinderi ale Brăilei. De mică am fost educată să fiu rezervată, să-mi respect semenii și să am măsura bunului simț, pentru că spunea de altfel tata: „respectând aceste valori, prieteniile, alianțele nu te vor alege, viața va alege cum nu se poate mai bine pentru tine.” Cred că
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
real sprijin mamei în perioada ce a urmat. Cred că amprenta sa genetică are în mare măsură configurația precumpănitoare a celei moștenite de la tata și asta o spun în virtutea atâtor similitudini emoționale, comportamentale și chiar habituale. Deși mama ne-a educat simțul datoriei în a respecta rânduiala creștin-ortodoxă și-a insistat de fiecare dată asupra celor mai importante repere, noi copiii le-am adaptat nevoilor noastre de suflet tocmai pentru că țin de patimile noastre, de frământările și eul fiecăruia. De pildă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
doamna dirigintă cunoștea în mare măsură verticalitatea și profunzimea gândirii sale de la soțul dumneaei, care aprecia mult formatul și prestația tatălui nostru. Liceul mi-a călit orice ezitare și-n egală măsură mi-a rafinat gustul pentru frumos, pentru artă, educându-mi emoțiile, atitudinile, așteptările. Zidurile acelea groase asemenea unei cazemate, profilate exact pe frontispiciul muchiei de faleză dunăreană păreau reci, decente, distante în relația cu oamenii și peisajul oferit. În interior însă erau suflete mari, erau oameni a căror viață
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ușor iz de imixtiune. Când domnul profesor și-a schimbat privirea pe fundalul clasei, m-am ridicat în picioare, mi-am adunat resursele parcă „ghem” și-am început apoi să „depăn” acest ghem într-o manieră a firescului, așa cum fusesem educată de mică s-o fac: - Domnule profesor, cu tot respectul cuvenit, vă rog să-mi îngăduiți o scurtă intervenție în numele a ceea ce reprezintă anul II Geografie. - De ce crezi că te-aș asculta Mariana? - Domnule profesor, am convingerea că profilul dumneavoastră
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Pădurariu, medic primar specialist gastroenterologie și hepatologie în cadrul Spitalului Municipal de Urgență Pașcani. E ceva în relația mea cu doamna doctor ce ține de profunzimea realismului nostru pragmatic. Poate de aceea am învățat să accept provocările vieții și mi-am educat în tihnă trăirile, așteptările, speranțele. Uneori am impresia că vibrațiile noastre interne comunică în același registru emoțional. Poate și pentru că amândouă suntem brăilence, ne-am născut și-am trăit în același mediu concitadin, însă viața a făcut să ne întâlnim
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
KGB-ului, o sosie a lui Akaki Akakievici, eroul umil din "Mantaua" lui Gogol. Se comportă exact ca un membru al poliției secrete din vremea lui Lenin. Nu este un tiran și un despot înnăscut. Pur și simplu a fost educat să gândească în termenii deprinși în cadrul KGB-ului, organizație pe care o consideră un model ideal, așa cum a declarat-o public nu odată. "De ce îmi displace atât de mult Putin? Îmi displace pentru lipsa lui de emoții, mai rea decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
primit de la noi cartea „Alexandru Mânăstireanu. Corespondență”. Editura PIM, 2013, de Ion N. Oprea. „Am s-o citesc când îmi va fi mai bine”, spunea și insista referindu-se la viața ei. „O viață am lucrat sub ordine, am fost educată și am educat, am știut să fiu econoamă, stăpână pe mine. La copii sau nepoți nu aș fi putut sta, ar fi fost greu”. Și a evitat să ne spună relatându-ne povestea Elenei, colega pe care a avut-o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]