3,858 matches
-
german din Munchen, Herbert Franke, a publicat un articol în care avansa idea că voiajul lui Marco Polo nu ar fi avut loc în realitate. După opinia lui Franke, datele despre imperiul celest, furnizate de venețian, erau împrumutate dintr-o enciclopedie arabă, al cărei text s-a pierdut. Studiul său a fost republicat în Anglia în 1994, iar un an mai târziu, în 1995, la Londra a apărut cartea “Did Marco Polo go to China?”. Autoarea, Frances Wood, este o englezoaică
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
englezoaică erudită care conduce Departamentul Chinez al celebrei British Library. Ea crede că cei trei membri ai familiei Polo au stat la Constantinopol, de unde au plecat doar în jurul Mării Negre. În sfârșit, ultima lucrare pe care o amintim este o masivă enciclopedie apăruta la Graz, în Austria, în perioada 1997-1999 (Enzyklopadie der ientdeckar und Erfarscher der Erde, Enciclopedia descoperirilor și explorărilor Pământului). Pe spațiul a nu mai puțin de 225 de pagini, Dietmar Henze se străduiește să demonstreze lipsa de veridicicitate a
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
ai familiei Polo au stat la Constantinopol, de unde au plecat doar în jurul Mării Negre. În sfârșit, ultima lucrare pe care o amintim este o masivă enciclopedie apăruta la Graz, în Austria, în perioada 1997-1999 (Enzyklopadie der ientdeckar und Erfarscher der Erde, Enciclopedia descoperirilor și explorărilor Pământului). Pe spațiul a nu mai puțin de 225 de pagini, Dietmar Henze se străduiește să demonstreze lipsa de veridicicitate a mărturiilor lui Marco Polo și ajunge la concluzia că avem de-a face cu o gigantică
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
tărziu de Elisabeta, el descinde în linie directă din Ivan al V-lea, cel Prost, fratele mai vârstnic al lui Petru cel Mare. La nouă zile după lovitura de stat îl invită pe Diderot la Sankt-Petersburg, pentru a continua imprimarea "Enciclopediei", a cărei editare tocmai fusese interzisă în Franța, după ce primele șapte volume fuseseră deja publicate cu succes. Diderot refuză politicos. Începe o corespondență cu Voltaire care va dura 15 ani, până la moartea filosofului francez. Ecaterina își dorește să fie demnă
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
care 12 000 de cazaci, 8 000 de moldoveni, iar restul, mercenari germani, în timp ce Matei Basarab se baza pe 30 000 de oameni, majoritatea lefegii. Ambele armate dispuneau de pedestrime cu arme de foc și de artilerie”. (George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, București, 2011). Cei care au fost uciși în această sângeroasă luptă au fost îngropați în trei movile între care este posibil să se numere și cea de la Ibrianu.. Aceasta movilă figurează în lista monumentelor
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
ani a prezentat Academiei din Lyon un tratat despre secțiunile conice și un memoriu asupra rectificării unui arc oarecare de cerc mai mic decât o jumătate de circumferință. Până la 20 de ani, a citit cele 20 de volume ale Marii Enciclopedii, întocmite de Diderot și d'Alembert. Ampère cunoștea mecanica analitică a lui Lagrange, precum și limbile latină, greacă și italiană. În 1801 este profesor de fizică-chimie la liceul de stat din Bourg-en-Bresse, iar în 1803 este numit profesor de matematică la
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
a moșiei se găsește situată în afara vetrei satului , adică la câmp. BIBLIOGRAFIE 1. Anuarul meteorologic al I.N. M.H. București, 1970; 2. Atlasul climatologic al României; 3. Biroul statistic al judetului Argeș- comuna Slobozia; 4. Date hidrologice de la stația Slobozia; 5. Enciclopedia Geografică a României,( 1980 ), Editura Științifică și Enciclopedică, București; 6. Geografia României, vol.5, ( 1997 ), Editura Academiei Române, București; 7. Monografia geografică a comunei Slobozia, ( 1977 ), Nițu Alexandru; 8. Monografia geografică a comunei Ștefan cel Mare, județul Argeș, ( 1999), Zărnoianu Viorel-Liviu
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
comunist. Teoria sa despre "fluxurile și refluxurile etnice" este apreciată de specialiști ca fiind o viziune etnopolitică "înalt reprezentativă", alături de cea a lui Simion Mehedinți, de exemplu (Bădescu, Ilie, Dungaciu, Dan, "Ion Chelcea". În I. Bădescu și M. Ungheanu (coord.). "Enciclopedia valorilor reprimate" (vol.I, pp. 478-486), București, 2000). Lucrările sale sunt citate în același context cu alte nume de referință în sociologia românească, precum Sabin Manuilă, Anton Golopenția, Ion Conea, Gh. I. Brătianu, Nicolae Iorga ș.a. (Ion Chelcea, "Privire către
Ion Chelcea () [Corola-website/Science/300779_a_302108]
-
Ștefan Meteș, " Situația economică a românilor din Țara Făgărașului", vol. I, Cluj, 1935 3. Antal Lukacs, "Țara Făgărașului în Evul Mediu, secolele XIII-XVI", București, 1999 4. Ștefan Meteș, "Viata bisericească a românilor din Țara Oltului", Sibiu, 1930 5. Cornel Diaconovici, "Enciclopedia Română ASTRA", tomul I, Sibiu, 1898 6. Constantin Stan, "Școala poporană din Făgăraș și de pe Târnave", vol. I, "Făgărașul", București, 1928 7. "Recensământul general al României din 1941, 6 aprilie. Date sumare provizorii", București, 1944. 8. Augustin Bunea, "Din Istoria
Beclean, Brașov () [Corola-website/Science/300934_a_302263]
-
Ucialla, toate patru din Rusia; Utschendorf din Polonia; Ucenfu din China; Utschthal din Austria și Utsjoki din Finlanda. S-ar putea spune că toate aceste denumiri provin dintr-o rădăcină comună “uci”. Walter Scheiner afirma într-un articol dintr-o enciclopedie că denumirea de Ucea ar proveni din limba turcă sau tătară și trebuie pusă în legătură cu celelalte denumiri amintite. În Polonia există chiar o regiune întreagă denumită Uci. Explicarea etimologică, toponimică, istorică și relațională a numelui de Ucea rămâne pe seama specialiștilor
Ucea de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300976_a_302305]
-
Ucialla, toate patru din Rusia; Utschendorf din Polonia; Ucenfu din Chină; Utschthal din Austria și Utsjoki din Finlanda. S-ar putea spune că toate aceste denumiri provin dintr-o rădăcina comună “uci”. Walter Scheiner afirmă într-un articol dintr-o enciclopedie că denumirea de Ucea ar proven din limba turcă sau tătara și trebuie pusă în legătură cu celelalte denumiri amintite. În Polonia există chiar o regiune întreaga denumită Uci. Explicarea etimologica, toponimica, istorică și relaționala a numelui de Ucea rămîne pe seama specialiștilor
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
altfel ele conțin un număr de probleme pentru studentul modern și nu trebuie folosite ca sursă primară unică. Ediția din 1911 nu mai este restricționată de copyright și este disponibilă online, părți din ea fiind incluse cu grijă în alte enciclopedii și lucrări online. A fost modificată de către Hugh Chisholm. O parte din articole au fost scrise de către cei mai cunoscuti învățați ai vremii, precum Edmund Gosse, J.B. Bury, Algernon Charles Swinburne, John Muir, Prince Peter Kropotkin, T.H. Huxley și William
Encyclopædia Britannica 1911 () [Corola-website/Science/301006_a_302335]
-
de către cei mai cunoscuti învățați ai vremii, precum Edmund Gosse, J.B. Bury, Algernon Charles Swinburne, John Muir, Prince Peter Kropotkin, T.H. Huxley și William Michael Rossetti precum și de cütre alți autori foarte cunoscuți la acea vreme. Ediția din 1911 a Enciclopediei britanice nu mai este restricționată de drepturile de autor și este disponibilă în multe forme moderne. Deși la vremea ei reprezenta o sursa sigură de informație pentru cititorii moderni, câteva articole au devenit neinteresante datorită unor motive care includ naționalismul
Encyclopædia Britannica 1911 () [Corola-website/Science/301006_a_302335]
-
cele referitoare la știință și mecanică sau cele referitoare la așezări geografice, de exemplu menționarea rețelelor de cale ferată si feriboturi în orașe în care aceste mijloace de transport nu mai sunt utilizate. Datorită faptului că ediția din 1911 a Enciclopediei britanice este de domeniu public, a devenit o sursă comună de informație. Oricum Enciclopedia britanică din 1911 nu trebuie utilizată ca sursă primară de informație, referința directă trebuie facută doar de un expert în domeniu sau de către o persoană care
Encyclopædia Britannica 1911 () [Corola-website/Science/301006_a_302335]
-
menționarea rețelelor de cale ferată si feriboturi în orașe în care aceste mijloace de transport nu mai sunt utilizate. Datorită faptului că ediția din 1911 a Enciclopediei britanice este de domeniu public, a devenit o sursă comună de informație. Oricum Enciclopedia britanică din 1911 nu trebuie utilizată ca sursă primară de informație, referința directă trebuie facută doar de un expert în domeniu sau de către o persoană care verifică sursa de informație înainte de publicare, pentru a se asigura că materialul respectă standardele
Encyclopædia Britannica 1911 () [Corola-website/Science/301006_a_302335]
-
atât ediția a 11-a cât și cea de-a 14-a ediție în 1930, afirma că în a 14-a ediție se poate vedea o mare îmbunătățire față de ediția a 11-a, marea majoritate a materialelor fiind rescrise complet. Enciclopedia Britanică din 1911 a fost utilizată în multe proiecte moderne cum ar fi Wikipedia și Enciclopedia Gutenberg. Resurse libere:
Encyclopædia Britannica 1911 () [Corola-website/Science/301006_a_302335]
-
că în a 14-a ediție se poate vedea o mare îmbunătățire față de ediția a 11-a, marea majoritate a materialelor fiind rescrise complet. Enciclopedia Britanică din 1911 a fost utilizată în multe proiecte moderne cum ar fi Wikipedia și Enciclopedia Gutenberg. Resurse libere:
Encyclopædia Britannica 1911 () [Corola-website/Science/301006_a_302335]
-
I. "Urme din războiul romanilor cu dacii". 1921 4. "Szolnok-Doboka Varmegye Monografiaja", vol. IV 5. Popa Atanasei. "Trei biserici vechi din lemn din Ardeal". 1932 6. Ghica, I Prodot. "Istorii", vol. IV 7. Baiacovshi, Pascu. "Din istoria Transilvaniei" 8. Astra - "Enciclopedia română" 9. Borza, Alexandru. "Dicționar etnobotanic"
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
Tecuci-Calinderu", deci foarte aproape de Surdulești, iar la Roșiorii de Vede 6 zile. http://www.muzeulteleorman.ro/files/I%20Spiru Monografia%20satului%20Surdulesti.pdf Vedere aeriană Tecuci pe google maps Fotografii din satul Tecuci-Kalinderu: http://www.panoramio.com/ușer/4490119 Tecuci în enciclopedia României Vochin, Marian, "Monografia comunei Balaci", București 2012
Tecuci, Teleorman () [Corola-website/Science/301844_a_303173]
-
boierului Alexandru Plagino, care avea pe aici zeci de mii de hectare de arabil și păduri), devenit un timp Plăinești (cum apare la înregistrarea nașterii scriitorului Duiliu Zamfirescu din 1858, în Marele Dicționar Geografic al României din 1902 și în Enciclopedia României din 1938), Suvorov în timpul ocupației sovietice și Dumbrăveni după destalinizare.
Dumbrăveni, Vrancea () [Corola-website/Science/301873_a_303202]
-
sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost construită o biserică de lemn pe terenul familiei Tarnoviețchi din Dărmănești. Sătenii din Mărițeia Mare au fost arondați noii biserici. Mărițeia Mare se numește în prezent Măriței și reprezintă reședința comunei Dărmănești. În „Enciclopedia Română” tipărită la Sibiu în 1898 se arată că: "„Mărițeii sau Merițeii, comună rurală împreună cu cătunul Mărițeica, moșie în capitala de județ Sucevi, în Bucovina, comuna are 1.854 locuitori (1.716 ortodocși, 24 romano-catolici, 114 mozaicani)"". La 7 noiembrie
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
populară pe sticlă, Editura Meridiane București,1982,pag.172,autor: Iuliana Dancu și Dumitru Dancu ; Stare de dor, Editura Sport - Turism București,1983,pag.225,autor Ioan Nemțoiu; Artă plastică de amatori și arta populară, Editura Meridiane București,1983; Word Enciclopedia of Naive Art, Ed. Frederick Muller, London (Anglia),1984,pag.176; Dicționarul artei naive din România, editura Timpul, Reșița, 2001,pag.29.
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
să cerceteze practica tipografică, urmează cursurile de anatomie ale profesorului Ruysch. Deși nu este prea priceput, ia parte la intervenții chirurgicale și-și cumpără o trusă de chirurg de care nu se va mai despărți. Petru vrea să fie o enciclopedie vie și să le împărtășească și compatrioților săi ceea ce a învățat. Și pentru ei, și pentru el a venit să culeagă tot ce ce se poate din știința Apusului. La Londra, intrigat de sistemul parlamentar englez, asistă, în mare taină
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
redusă. Deși vandalii au blocat atacurile romanilor și hegemonia stabilită în insulele din vestul Mediteranei, au obținut succese infime în conflictul lor cu berberii. Situați în sudul regatului vandal, berberii au cauzat două înfrângeri majore vandalilor în perioada 496-530. Conform Enciclopediei Catolice din 1913, Genseric a murit în data de 25 ianuarie 477, la vârsta de 88 ani, conform legii succesiunii pe care a promulgat-o, cel mai în vârstă membru de sex masculin al casei regale l-a succedat. Astfel
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
din Sicilia în favoarea ostrogoților și a trebuit să suporte presiunea tot mai mare a maurilor. În timp ce Thrasamund (496-523), ca urmare a fanatismului religios, a fost ostil față de catolici, el însuși s-a mulțumit cu persecuții fără vărsare de sânge, conform Enciclopediei Catolice din 1913. Hilderic (523-530) a fost un rege mai tolerant față de Biserica Catolică. El a acordat libertate religioasă, cu toate acestea, el a avut un interes scăzut în război, lăsând această responsabilitate unui membru al familiei, Hoamer. Atunci când Hoamer
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]