24,599 matches
-
pământ. Își luă ochii de la priveliștea marină pentru a-și continua examinarea. O scară de oțel se ridica într-un colț. Ea ducea într-o înclinare rigidă la o trapă închisă. Gosseyn urcă degrabă. În încăpere - o magazie, Gosseyn privi etichetele lăzilor și cutiilor, nu prea știind ce anume căuta, dar fiind gata să urmeze orice idee care i s-ar prezenta. Deodată, pe când examina un recipient plin cu apă degravifiată, ideea veni. Planul lui devenea și mai realizabil, continuându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
unui dușman care rezista cu înverșunare. Continuă lupta, amirale. Inima poporului și încrederea guvernului dumitale te însoțesc." Tuul? Gosseyn, cu ajutorul amintirilor lui Ashargin, recunoscu numele. Tuul, fortăreața celui mai puternic stat din grupul Ligii. O planetă dintr-o mie... dar eticheta de "capitală" va avea o valoare simbol pentru spiritele neintegrate, pentru care harta, semantic vorbind, era teritoriul, iar cuvântul, lucrul însuși. Chiar și pentru Gilbert Gosseyn distrugerea lui Tuul semnifica o cotitură. Nu mai cuteza să aștepte După cină, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
1 082 025 100 13 350 100 100 14 432 125 7,5 După Davizies (APUR), 2002, (sursa: Unedic). de spirit de grup parizian. Asemenea foștilor elevi ai școlilor de prestigiu, parizianul, chiar și cel de adopție, beneficiază de o etichetă și de rețele care reprezintă tot atîtea avantaje cînd se pune problema formării unei echipe pentru turnarea unui film sau pentru înființarea unei noi societăți. Meseriile din domeniul modei, informaticii, creației, artelor spectacolului găsesc așadar într-un mediu aflat în
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
acces "high tech" la cartierele odinioară populare și industriale simbolizează voința aleșilor parizieni și a celor din administrație de a reechilibra capitala, dînd un nou elan zonelor neglijate. Începînd cu 1960, îmbutelierea la locul de producție, "la castel", cum spun etichetele, a făcut ca ceea ce fusese cea mai mare piață vinicolă a lumii să devină depășită. La ieșirea din metrou, nu mai întîlnim acest "înmiresmat oraș al vinurilor" despre care pomenea Mac Orlan, nici satul Bercy, anexat Parisului în 1860, ci
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Niște rafturi cu sticle și borcănașe colorate, verde-petrol și albastru și altele transparente, pline cu tot felul de prafuri și pastile. Pe raftul cel mai de sus, o sticlă ca un balon albastru, cu gât lung, înalt și subțire, cu etichetă pe care era scris „Morphine“, alta roșcată cu „Extract de belladonna“. Lângă dulap erau niște planșe anatomice, puse în picioare, una lângă alta. O sobă albă, cu lemnele în ordine, așezate alături, într-o nișă. Mi s-a părut că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
chiar în zona rezidențială a mormântului lui Hariri. Doar turiștii cumpărau flecuștețele pe care ea le punea în vitrine, la prețuri de Charles Lanvin. Peste toate, le plăcea numele: „Sonia d’or“ îi zisese amplasamentului și așa scria și pe etichetele „unicatelor“ pe care le expunea. Doar că Sonia nu făcea îmbrăcăminte (tată-său se jura că nu știe cum se ține o foarfecă!), ci huse de scaune. Tot Beirutul new fashion, care era minimalist și cam snob, își punea, la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
plasase într-o categorie specială: singurul bărbat care-i ceruse vreodată mîna. Psihologia implicată, în această situație era dintotdeauna limpede; iar uneori simțea acut nedreptatea acestei situații față de alți bărbați care ar fi putut avea aceeași ambiție ori dorință. Dar eticheta protocolară de la curte le interzicea să pomenească măcar acest subiect. Tradiția era ca ea să facă propunerea de căsătorie, și n-o făcuse niciodată. În ultimă instanță nu se gîndise decît la omul care îi ceruse cu adevărat mîna; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CE AR PĂȚI O ASEMENEA VICTIMĂ NEVINOVATĂ. MAI MULTE ANIMALE MARCATE DE EL ȘI SUPUSE UNUI MODEL EXPERIMENTAL FUSESERĂ RESPINSE DIN PUNCTE FOARTE ÎNDEPĂRTATE, CHIAR ȘI DE LA CINCISPREZECE MII DE KILOMETRI. UNELE NU SE MAI ÎNTORSESERĂ NICIODATĂ, ÎN CIUDA OFERTEI DE PE ETICHETĂ CARE PROMITEA O MARE RĂSPLATĂ. ACUM CĂ SE AFLA CHIAR EL ÎNĂUNTRU, N-AVEA NICI O GRABĂ. LEGILE TEMPORALE ȘI SPAȚIALE OBIȘNUITE NU AVEAU NICI UN SENS ÎN ACEST TĂRÎM AL SEMIOBSCURITĂȚII. NU SE AFLA NICĂIERI ȘI TOTUȘI ERA PRETUTINDENI. ERA LOCUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
interesantă. Ca să fiu sinceră, mi-ar fi plăcut să fiu mai anostă, dar ― și râse din nou ― nu putem atinge toți idealul de brută reușită, fără probleme." Ascultînd-o, mă gândeam că n-am cunoscut niciodată oamenii. Le-am pus mereu etichete, i-am judecat după aparențe și m-am mișcat nu între oameni, ci între părerile mele despre ei. Nu bănuisem niciodată că dincolo de bătrâna cu gâtul lung și fragil, încremenită într-un fotoliu de infirm, se putea ascunde și altceva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și tauri; statuete cu zeițe trupeșe și femei nubiene; vaze, urne și cupe din ceramică. Mai erau încălțări din aramă, bucăți de tapiserie și, pe perete, o friză cu soldați luptând într-un război de mult uitat. Salam zări câteva etichete ale muzeului lipite încă pe aceste comori ascunse. Pe una scria - „liră din cetatea sumeriană Ur, cu cap de taur aurit, din anul 2 400 î.e.n.“. Aceasta fu curând luată pe sus. Pe alta - „vas votiv din calcar alb, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în culori țipătoare, de prost gust. Ridică acoperișul primeia și, spre mare lui dezamăgire, începu să răsune o melodie. Edelweiss. Sub ele erau niște sticluțe oribile, de proastă calitate, conținând mostre de pudră colorată, iar pe fiecare era lipită o etichetă, evident falsă, care le anunța ca fiind „Nisip veritabil din râul Iordan“. Al-Naasri nu-l dezamăgise niciodată până acum, dar asta, Henry BlythPullen trebuia să admită, chiar îl bulversase. La urmă, îmbrăcate în straturi triple de bandă adezivă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
anticipat și încercat să prevină o reacție violentă. Și aveau dreptate: instinctiv, încercă să scape. Se chinui să-și miște brațele, dar își dădu seama că erau legate cu ceva ce părea a fi bandă adezivă din plastic, ca o etichetă lipită pe un produs nou, atât de rezistentă, încât putea fi tăiată doar cu o lamă ascuțită. Vru să țipe, dar nu reuși decât să vomite pe materialul îndesat în gură. Iar acum gâfâia și mai tare, plămânii fiind forțați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
date care dețin informații financiare legate de cumpărăturile efectuate de consumatori. Existența bazelor de date referitoare la genomica personală, în care sunt stocate înregistrări referitoare la ADN-ul personal. Utilizarea analizei ADN-ului pentru obținerea de joburi, promovări sau relații. Etichete pentru transport utilizate pentru călătorii pe orice mijloc de transport. Cutii negre atașate vehiculelor, care monitorizează locația de mers și evoluția înregistrată. Toate telefoanele pe internet sau comunicațiile prin e-mail Cipuri RFID (identificator de frecvență radio) instalate în toate produsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
avem? — Trebuie să verific. Probabil cele obișnuite. Din toate organele majore. — E vreo șansă să se fi pierdut? întrebă Marty. Să nu le putem găsi? Raza înclină încet din cap, privindu-l fix. — E posibil. Întotdeauna e posibil să pui etichetele greșit. Și atunci ar fi foarte greu de găsit. — Ar putea dura luni de zile? — Sau ani. Poate nu le vom găsi niciodată. — Mare păcat, zise Marty. Iar sângele de la testul toxicologic? Raza se încruntă. — E păstrat de laborator. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să întrebi, zise Henry. Dar eu nu știu. Adică, nu sunt sigur. Îi întinse lui Marty containerul pentru țesuturi. Era o cutie mică din plastic special, căptușită cu izolație. În centru era un tub cu sânge. Marty scoase tubul. — Pe etichetă scrie: „De la laboratorul lui Robert A. Bellarmino“. Hei, nume mari, Henry. Desprinse eticheta și se uită atent la eticheta mai veche, de dedesubt. — Și aici ce e? Un număr? Parcă scrie F-102. Nu văd prea clar. — Cred că așa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
întinse lui Marty containerul pentru țesuturi. Era o cutie mică din plastic special, căptușită cu izolație. În centru era un tub cu sânge. Marty scoase tubul. — Pe etichetă scrie: „De la laboratorul lui Robert A. Bellarmino“. Hei, nume mari, Henry. Desprinse eticheta și se uită atent la eticheta mai veche, de dedesubt. — Și aici ce e? Un număr? Parcă scrie F-102. Nu văd prea clar. — Cred că așa este. Marty se uită lung la prietenul lui. — OK, spune tot. Ce e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Era o cutie mică din plastic special, căptușită cu izolație. În centru era un tub cu sânge. Marty scoase tubul. — Pe etichetă scrie: „De la laboratorul lui Robert A. Bellarmino“. Hei, nume mari, Henry. Desprinse eticheta și se uită atent la eticheta mai veche, de dedesubt. — Și aici ce e? Un număr? Parcă scrie F-102. Nu văd prea clar. — Cred că așa este. Marty se uită lung la prietenul lui. — OK, spune tot. Ce e cu asta? — Vreau ca tu să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Împinse trapa într-o parte și mai multe ace și seringi căzură pe podea. Dumnezeule, își spuse. Întinse mâna în spațiul podului, pipăind împrejur. Atinse o grămadă de tuburi de carton, ca de pastă de dinți. Le scoase. Toate aveau etichete medicale: lupron, gonal-f, follestim. Medicamente de fertilitate. Ce făcea oare fata ei? Decise să nu-și sune soțul. S-ar fi enervat prea tare. În schimb, scoase celularul și formă numărul școlii. Capitolul 61 În birourile din Chicago ale doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prea bătrân ca să fie recrutat, iar băieții lui prea tineri. Singurul din familie care avea vârsta necesară pentru recrutare era fratele mai mic al soției sale, Levon. Însă acesta scăpase de serviciul militar În timpul Războaielor Balcanice datorită faptului că primise eticheta de „lipsit de apărare“ În timpul procesului de selecție. Bărbații care erau singurul sprijin financiar al familiilor lor erau scutiți de serviciul militar. Însă această veche regulă otomană s-ar putea schimba. În zilele noastre nimeni nu putea fi absolut sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui de lucru, un exemplar din Introducere În psihanaliză pe care scrisese, lucru pe care nu-l făcea niciodată, data cumpărării, o dată care, după socotelile mele, corespundea În linii mari cu săptămîna ce urmase Începutului curei mele cu Zscharnack. O etichetă de pe spatele cărții arăta că provenea dintr-o librăre din Aix-en-Provence, orașul meu natal! Tata se dusese așadar s-o cumpere după discuția noastră. Citise și făcuse Însemnări pe cele cîteva sute de pagini, la fel cum urmărise pe harta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unor copii atît de sensibili ca ai săi, mai ales În capul unui fiu ca mine, un frumos exemplu de fiu care a fost extrem de apropiat de tatăl lui. CÎnd vindea cărți prin corespondență, Îl ajutam să scrie adresele pe etichete. Mă străduiam. Eram deja un perfecționist, din păcate nu În sensul „perfecționiștilor“, o sectă creștină americană care practică partajul femeilor. SÎnt de acord să accept această „misterioasă dependență“ de care vorbește, și de asemenea accept ca ea să fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
îl slobozoi într-o retortă de sticlă. Cu gâtul îndoit pe margine, vasul semăna cu o lebădă cu capul în jos. Doctorul Pervoiedov le arătă martorilor o sticlă mare de culaore maro, având în priviri aceeași expresie ageră. Când văzura eticheta pe care era trecut acid sulfuric, martorii zîmbiră fals, plecându-și ochii și dând din picioare asemenea elevilor neatenți. Doctorul dădu din cap și le întoarse spatele. Adăugă cu pipeta câteva picături de acid sulfuric și apoi agită ușor retorta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
husar cu doamna lui, cu fețe cioplite cu stângăcie, dar vesele. ă Ce ai în cealaltă mână? ceru Salitov să afle fără să facă niciun comentariu la adresa jucăriilor. Porfiri deschise mâna și-i arătă o fiolă mică de sticlă. Pe etichetă scria laudanum. § Soția meșterului de cabineți Kezel le deschise ușa. Fața îi era umflată de vânătăi, iar nasul său devenise un munte lucios de purpuriu și galben. Salitov trecu pe lângă ea. ă Unde-i Virginski? Locotenentul puse stăpânire pe apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Rose. Lucrarea asta sugerează o agresiune invizibilă, o armată de ideologi comuniști bătrâni care se chinuie să pară calmi și inofensivi, În timp ce cuceresc lumea pe căi economice, fără bombe, fără arme. Atât Desert Rose, cât și Charlie aruncară o privire etichetei atașate de dinozaurii roșii. — Le-a scăpat complet ideea, zise Charlie, și mie mi-au interpretat greșit lucrările. E atât de simplu și, totuși, lor le-a scăpat. — Ar trebui să Încerci să fii curator, glumi Desert Rose. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tu nevoită să plătești? o Întrerupse Desert Rose imediat. — Pentru că... zise Kitty cu o urmă de zâmbet. — Nu! Hai să Încheiem discuția, spuse Desert Rose repede și se Îndepărtă; apoi se Întoarse cu o geantă și Împrăștie o sumedenie de etichete pe masa mare din rulotă. — Vrea să tai și să lipești etichetele pe toate lucrările, zise ea cu o voce de gheață. Era pentru prima dată, de când erau prietene, când Îi dădea ordine lui Kitty, chiar și indirect, iar răceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]