6,049 matches
-
mai direct, pe calea sensibilității, fără spaima ridicolului. Își așteaptă propriul sfârșit cu regretul anilor irosiți, al operelor nescrise, dar și cu speranța că ceea ce a reușit să scrie va fi apreciat just cândva, la fel precum conduita sa morală exemplară în fața opresiunii totalitare. Și semnele acestui sfârșit nu se lasă mult așteptate: Ion D. Sîrbu se îmbolnăvește de cancer în toamna anului 1988. Peste câteva luni trece în neființă, fără a mai putea asista la căderea regimului comunist, văzută însă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
posesor al înscrisului doveditor. De cele mai multe ori înscrisurile sub semnătură privată se încheie în două exemplare, câte un exemplar pentru fiecare parte participantă la raportul juridic. De aceea, în practica dreptului civil condiția este cunoscută sub denumirea de "formalitatea dublului exemplar". Dar, cum sunt și cazuri în care la convenție participă mai multe părți cu interese distincte, când trebuie întocmite mai mult de două exemplare originale, mai adecvată este denumirea de "formalitatea multiplului exemplar"438. De altfel, aceasta este și denumirea
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
distincte, când trebuie întocmite mai mult de două exemplare originale, mai adecvată este denumirea de "formalitatea multiplului exemplar"438. De altfel, aceasta este și denumirea care s-a impus în literatura de specialitate 439. Mai trebuie adăugat că formalitatea multiplului exemplar nu este necesară pentru: înscrisurile autentice, hotărârile judecătorești prin care se constată încheierea unui contract, contractele ce conțin o obligație unilaterală; contractele individuale încheiate prin corespondență sau contractul redactat într-un singur exemplar, lăsat spre păstrare unui terț; în cazul
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
dovadă un înscris autentic care s-a întocmit fără respectarea formalităților prevăzute de lege. Se consideră, de asemenea, început de dovadă scrisă înscrisul sub semnătură privată căruia îi lipsește formula "bun și aprobat" sau care n-a respectat formalitatea "multiplului exemplar", sau o scrisoare etc. Referitor la această condiție, practica judiciară 466 a precizat că: "Poate constitui început de dovadă scrisă orice fel de scriere, însemnări, note, socoteli, declarații extrajudiciare, răspunsurile fragmentare date la interogator, o chitanță care atestă primirea unei
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
într-un mediu de o întindere aparent nelimitată, necunoscută, amenințătoare - se elaborează diferitele moduri de orientatio', căci nu putem trăi mult timp în amețeala provocată de dezorientare. Această experiență a spațiului orientat în jurul unui "centru" explică importanța diviziunilor și împărțirii exemplare a teritoriilor, a aglomerărilor și a locuințelor, și simbolismul lor cosmologic 1 (cf. § 12). O diferență tot atât de decisa în raport cu modul de existență al primatelor este evidențiată de folosirea uneltelor. Paleantropii nu numai că se foloseau de unelte, dar erau în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
iar mai târziu împotriva tâlharilor. Este, de asemenea, posibil ca primele organizații militare să se fi constituit pornind de la aceste grupuri de vânători - apărători ai satelor. Cum vom vedea îndată, războinicii, cuceritorii și aristocrațiile militare prelungesc simbolismul și ideologia vânătorului exemplar. Pe de altă parte, sacrificiile sângeroase, practicate atât de cultivatori cât și de păstori, repetă, la urma urmei, uciderea vânatului de către vânător. Un comportament care, timp de unul sau două milioane de ani, s-a confundat cu modul uman (sau cel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și devoră erbivorele stepei sau vitele țăranilor. Numeroase triburi indo-europene și turco-mongole aveau ca eponimi animale de pradă (în special lupul) și se considerau urmașii unui strămoș mitic teriomorf. Inițierile militare ale indo-europenilor comportau o transformare ritualică în lup: războinicul exemplar își însușea comportamentul unui carnasier. Pe de altă parte, urmărirea și doborârea unei sălbăticiuni devine modelul mitic al cuceririi unui teritoriu (Landnâmă) și al întemeierii unui stat16. La asirieni, iranieni și turco-mongoli tehnicile de vânătoare și cele de război se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atât de important în toate religiile Orientului Apropiat antic. Totuși nu s-au găsit figurine masculine, în timp ce imagini ale zeiței abundă; întovărășită de porumbei, cu sâni exagerați, reprezentată de multe ori în poziție ghemuită, e greu să nu recunoaștem imaginea exemplară a Zeiței-Mame41. 35 Săpăturile lui H. Contenson, rezumate de J. Cauvin, op. Cit., pp. 59 sq. Și fig. 18. 36 Săpăturile lui H. Contenson (Teii Ramad) și M. Dunand (Byblos), rezumate de J. Cauvin, op. Cit., pp. 79 sq. Și iâg. 26
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unui altar împodobit cu bucranuri, dansuri rituale, animale emblematice etc.). Figurile omenești sunt puternic schematizate. Tendința nonfigurativă caracterizează, de altfel, întreaga cultură de la Obeid. Sanctuarele desenate pe amulete nu sunt copia unor edificii particulare, ci reprezintă un fel de imagine exemplară a templului. Statuete umane în piatră de var înfățișează probabil preoți, într-adevăr, noutatea cea mai semnificativă a perioadei de la Obeid este apariția templelor monumentale 42. Unul din cele mai remarcabile este Templul Alb (~ 3100), de 22,3 x 17
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
le-au precedat redactarea, în timp ce protoistoria eventualului scenariu inițiatic, implicat în aventurile lui Ghilgameș, nu o cunoaștem. S-a insistat, pe bună dreptate, asupra faptuiui că gândirea religioasă akkadiană pune accentul pe om. În ultimă instanță, legenda lui Ghilgameș devine exemplară: ea proclamă precaritatea condiției umane, imposibilitatea - chiar pentru un erou - de a cuceri nemurirea. Omul a fost creat muritor, și el a fost creat exclusiv pentru a-i sluji pe zei. Această antropologie pesimistă fusese deja formulată în Enuma elis
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
periodicitatea: mișcările astrelor, cercul anotimpurilor, fazele lunii, ritmul vegetației, fluxul și refluxul Nilului etc. Or, exact această periodicitate a ritmurilor cosmice constituie perfecțiunea instituită în vremea lui "Prima Oară". Dezordinea implică o schimbare inutilă și, prin urmare, supărătoare în ciclul exemplar al schimbărilor perfect ordonate. Deoarece ordinea socială reprezintă un aspect al ordinii cosmice, regalitatea este considerată ca existând de la începutul lumii. Creatorul a fost primul Rege18; el a transmis această funcție fiului și succesorului său, primul Faraon. Acest transfer de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este desemnat ca "unul care cunoaște adevărul (ma'at) și pe care Dumnezeu îl instruiește". Autorul unei rugăciuni către Ra exclamă: "să o poți da pe Ma'at, inimii mele!"20. Ca întrupare a lui ma'at, faraonul constituie modelul exemplar pentru toți supușii săi. Cum se exprimă vizirul Rekhmire: El este un zeu care ne face să respirăm prin acțiunile sale"21. Opera faraonului asigură stabilitatea Cosmosului și a statului și prin urmare continuitatea vieții, într-adevăr, cosmogonia este reluată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ca lumea să nu se reîntoarcă în Haos. Când dușmanii apar la frontieră, ei vor fi asimilați lui Apophis și victoria faraonului va reproduce triumf ui lui Ra. (Această tendință de a traduce viața și istoria în termeni de modele exemplare și categorii este proprie culturilor tradiționale.)22 Faraonul era singurul protagonist al evenimentelor istorice particulare, nerepetabile: campanii militare în diferite țări, victorii împotriva diferitelor popoare etc. Și totuși, când Ramses III și-a construit mormântul, el a reprodus numele orașelor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cultul trebuia să fie celebrat de către faraon, dar acesta își delega funcțiile preoților diferitelor temple. Direct sau indirect, ritualurile aveau drept scop apărarea, deci stabilitatea, "creației originare". De fiecare An Nou cosmogonia era reiterată 25 într-o manieră și mai exemplară decât victoria zilnică a lui Ra, căci era vorba de un ciclu temporal mai mare. Întronarea faraonului reproducea episoadele vechii gesta a lui Menes: unificarea celor două țari. Pe scurt, se repeta ritualic întemeierea statului (cf. § 25). Ceremonia sacră era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
întrupate. Moartea desăvârșește trecerea de la sfera neînsemnatului la sfera semnificativului. Mormântul este locul unde se împlinește transfigurarea (sakh} a omului, căci mortul devine un Akh, un "spirit transfigurat"40. Ceea ce contează pentru noi este faptul că Osiris devine progresiv modelul exemplar nu numai al suveranilor, ci și al fiecărui individ. Desigur, cultul său era popular deja în Imperiul Vechi; așa se explică prezența lui Osiris în Textele Piramidelor, în ciuda rezistenței teologilor heliopolitani. Dar o primă criză gravă, pe care o vom
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a spiritului religios egiptean care n-a încetat să se amplifice de atunci. E vorba de un curent de gândire greu de descris pe scurt, dar a cărui principală caracteristică este importanța acordată persoanei umane ca replică virtuală a modelului exemplar, persoana faraonului. 31. Teologia și politica "solarizării" Imperiul de Mijloc a fost condus de o serie de suverani excelenți, aparținând aproape toți Dinastiei a XH-a. Sub domnia lor, Egiptul a cunoscut o epocă de expansiune economică și de mare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mumie, purtând coroana Egiptului de Sus. În alți termeni, Osiris este pătruns de spiritul lui Ra59. Identificarea celor doi zei se împlinește în persoana faraonului mort: după procesul de osirizare, Regele învie ca tânăr Ra. Căci călătoria soarelui reprezintă modelul exemplar al destinului omului: trecerea de la un mod de a exista la altul, de la viață la moarte și, apoi, la o nouă naștere. Coborârea lui Ra în lumea subterană semnifică moartea și învierea sa. Un anumit text îl evocă pe "Ra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Nou, magia este personificată de un zeu care îl întovărășește pe Ra în barca sa, ca un tribut al zeului solar 65, în fond, călătoria nocturnă a lui Ra în lumea subterană, coborâre periculoasă, semănată de numeroase obstacole, constituie modelul exemplar al călătoriei fiecărui mort către locul de judecată 66. Unul din capitolele cele mai importante ale Cărții Morților, capitolul 125, este consacrat judecății sufletului în marea sală zisă a celor "Două Mă'af6'1'. Inima mortului este pusă pe 61
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aceea a lui Șir Grafton Eliott Smith, care deriva toate construcțiile megalitice dintr-o singură sursă, Egiptul faraonic), cercetătorii nu îndrăznesc să mai abordeze problema în ansamblul său. Or, această timiditate este regretabilă, căci "megalitismul" constituie un subiect de studiu exemplar și, probabil, unic. Într-adevăr, un studiu comparativ ar fi în stare să arate în ce măsură analiza numeroaselor culturi megalitice, încă înfloritoare în secolul al XlX-lea, poate să contribuie la înțelegerea concepțiilor religioase împărtășite de către autorii monumentelor preistorice. 37. Etnografie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religioasă a păstorilor nomazi, dominată de divinitățile celeste și astrale, vor cunoaște o nouă intensitate o dată cu instalarea evreilor în Canaan. S-ar putea spune că această tensiune, realizând de multe ori o simbioză, va fi ridicată la rangul de model exemplar, căci aici, în Palestina, un nou tip de experiență religioasă se va lovi de vechile și venerabilele tradiții ale religiozității cosmice. Până în 1929, informațiile asupra religiei siro-canaaneene erau furnizate de Vechiul Testament, de inscripțiile feniciene și de anumiți autori greci (mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
postdilu-viale, consecință a unui nou proiect "luciferian". Ca în culturile arhaice și tradiționale, această mitologie constituie, în fond, o istorie sfântă: ea explică originea lumii și, în același timp, actuala condiție umană. Desigur, pentru evrei, această "istorie sfântă" a devenit exemplară după Avraam și, mai ales, prin Moise; dar aceasta nu invalidează structura și funcția mitologică a primelor unsprezece capitole ale Facerii. Numeroși autori au insistat asupra faptului că religia lui Israel nu a "inventat" nici un mit. Totuși, dacă termenul "a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dacă termenul "a inventa" e înțeles ca indicând o creație spirituală, munca de selecție și de critică a tradițiilor mitologice imemoriale echivalează cu emergența unui nou "mit", altfel spus, a unei noi viziuni religioase a lumii, susceptibilă de a deveni exemplară. Or, geniul religios al lui Israel a transformat raporturile lui Dumnezeu cu poporul ales într-o "istorie sacră" de un tip necunoscut până atunci. Pornind de la un anumit moment, această istorie "sacră", aparent exclusiv "națională", s-a relevat drept modelul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Or, geniul religios al lui Israel a transformat raporturile lui Dumnezeu cu poporul ales într-o "istorie sacră" de un tip necunoscut până atunci. Pornind de la un anumit moment, această istorie "sacră", aparent exclusiv "națională", s-a relevat drept modelul exemplar al întregii umanități. 56. Religia Patriarhilor Al doisprezecelea capitol din Facerea ne introduce într-o lume religioasă nouă. Iahve 12 îi spune lui Avraam: Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în pământul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acest punct de vedere, Iahve seamănă cu unele divinități ale hinduismului, cu Siva, de exemplu, sau cu Kălî-Durgâ. Dar cu o deosebire considerabilă: aceste divinități indiene se situează dincolo de morală, și cum modul lor de a fi constituie un model exemplar, credincioșii lor nu pregetă să-i imite. Dimpotrivă, Iahve acordă cea mai mare importanță principiilor etice și moralei practice: cel puțin cinci porunci ale Decalogului se referă la aceasta. După Biblie, la trei luni după ieșirea din Egipt, în deșertul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
al lui Iahve, sau că Baal era venerat alături de Iahve 34. La început, Baal a trebuit să fie acceptat ca "zeu al spaimei", specialist, prin excelență, al fecundității. Abia mai târziu, cultul său a fost execrat și a devenit dovada exemplară a apostaziei. A fost adoptat în mare parte sistemul sacrificial canaanean. Forma cea mai simplă a sacrificiului consta din ofrande, într-un loc consacrat, a diferite daruri, sau din libații de untdelemn și de apă. Ofrandele erau considerate hrană pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]