4,829 matches
-
în rev. Mitropolia Olteniei, Anul XXVIII (1976), Nr. 3-4, p. 444. footnote>. Lumina e Dumnezeu înainte de creație, îmbrățișând întreaga creație: Eram Lumină și înainte de a crea toate cele văzute de tine. Sunt și eram pretutindeni și, pentru că am creat toată făptura creată, sunt pretutindeni și în toate<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Erosurile imnelor dumnezeiești, 53, în vol. Imne, Epistole și Capitole, Introducere și traducere: diac. Ioan I. Ică Jr., Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 275. footnote>. Înainte de căderea în păcat
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
e p ț i vor fi în cele din urmă transfigurați de lumină și vor deveni ei î n ș i ș i strălucitori ca soarele, este cea care constituie fericirea veacului ce va să vină starea de îndumnezeire a făpturilor, când Dumnezeu va fi totul în toate, nu în ființa Sa, ci prin energia Sa, adică prin har sau lumină necreată<footnote Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu, p. 140-141. footnote>. Tocmai această comuniune cu Sfânta Treime, în care drepții vor
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
le ascunde sau de a le afișa. Despre ceea ce reprezintă omul pentru om, putem scrie cărți întregi de filosofie, însă aș dori să cuprind în doar căteva rănduri esența acestei „corelații”. Prin simplul fapt că este curios, omul este o „făptură care-și primejduiește existența”(Nicolai Hartmann cit. Sombart, în „Vom Menschen”). Aflăndu-se într-o continuă luptă pentru supraviețuire, omul ca „animal rațional și muritor” (Sf. Augustin) „se simte pe sine” (Paul Ernst). Acest „se simte pe sine” poate avea două
Demintatea umană. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Irina Georgiana Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2294]
-
Slava ta, Hristoase, este omul pe care l-ai așezat ca poet al strălucirii Tale”. “Iluminat încă de pe pămînt, omul se minunează întru totul. El se întrece, în căntări neîncetate, cu puterile cerești; ca un înger pe pămănt, el conduce făptura întreagă spre Dumnezeu...”. Hristos îi dă omului posibilitatea de a acționa, fapt care este efectul decisiv al tainei Mirungerii. Sfăntul Grigorie de Nyssa insistă asupra puterii omenești de a stăpăni. Rege, preot și profet - prin harismele sale, omul este un
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
numen-zeu), „Înspăimântătoare și iraționale”. „Numinosul se singularizează ca un fel de ganz andere ceva radical și total diferit: el nu seamănă cu nimic omenesc sau cosmic; În fața lui, omul are sentimentul propriei nulități: acela de a nu fi decât o făptură și, ca sa Împrumutăm cuvintele lui Avraam adresându se Domnului doar pulbere și cenușă = (Geneza XVIII, 27)” . Sacrul apare ca o realitate diferită complet de celelalte realități radicale. Omul este incapabil de a exprima acel ganzandere; limbajul Îl sugerează ca ceva
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
die Urkirche die Kindertaufe geübt?, în care aduce probe documentare care arată că spre sfârșitul veacului I a. Chr., iudeii au ajuns la ideea că păgânii sunt „prihăniți” nu numai din punct de vedere cultic - ca unii care se închinau „făpturii”, adică idolilor și nu Făcătorului a toate, ci și personal, fiecare în parte. De aceea, atunci când erau acceptați în rândurile prozeliților, ei erau supuși unui dublu ritual: circumciziunea, care spăla necurăția obștească, cultică, a păgânilor și botezul, baia de curățire
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
se ascunde o forță latentă, o veghe lucidă, o exprimare a ceea ce este important. Pentru bărbat cea mai plăcută privire este cea strălucitoare de beatitudine a femeii iubite, care iubește la rându-i, privire care iradiază din interior, transfigurează toată făptura, înfrumuse-țând-o, și concentrează în luminozitatea intensă a ochilor măriți de uimire împlinită toată fericirea posibilă. Ți se pare că nu te privește o femeie, ci însuși eternul feminin. Orice femeie când iubește adânc este frumoasă. În general, femeilor le face
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului". Nu știam, desigur, cine este Șaguna, nu știam prea bine nici ce este un mitropolit și nici despre Ardeal nu aveam reprezentări prea limpezi. Cartea aceea, cu literele ei de aur care mă fascinau și cu făptura Mitropolitului fastuos înveșmîntat, a dispărut cu timpul din casă, iar imaginea ei a căzut undeva într-o fundătură a memoriei mele. Nu mi-am mai adus aminte de ea niciodată, poate nici numele Mitropolitului nu l-am mai auzit pomenit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aleși și puțini. Pentru cei mulți, ea este o povară. "Adevăr grăiesc către Tine că sufletul omului nu cunoaște altă grijă mai chinuitoare decât aceea de a găsi cui să-i încredințeze mai degrabă harul libertății cu care această nefericită făptură se naște pe lume." ― Și oamenii s-au bucurat că sânt din nou minați ca o turmă și că, în sfârșit, inima lor a fost ușurată de povara unui dar funest care le adusese numai necazuri." Ei bine, eroarea intelectualilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
filozofia înțelege uneori să facă "ordine în lume". Protestul meu decurgea atunci dintr-un ideal abstract al omenescului pe care mi se părea frumos ― și într-un anume fel înălțător ― să-l apăr. Ce voia Noica să spună atunci? O făptură umană, se întreba el, care trăiește în noaptea ființei ei (adică fără să-i pese prea mult de rostul ei pe lume) și în reflexele pe care specia i le pune la îndemînă, care mănâncă, doarme, bea, muncește, se înmulțește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
timpul care a trecut privit în oglinda acestui sfârșit. Ce am făcut cu zilele "muritoare" ale vieții mele? Ce s-a ales din ele căzute în partea de jos a clepsidrei? Sânt coji de zile, goale și nelocuite, sau sânt făpturi minunate care s-au desprins din mine, ființe din miere, carne și aur, care circulă printre ceilalți, ieșite de sub tutela "timpului meu" și revărsîndu-se peste ei? De ce nu mi-am trăit cele 14 600 de zile ale vieții mele de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
s-au familiarizat acum de treisprezece ani. Obiectul prelecțiunilor din acest an vor fi diferitele sisteme metafizice (dacă sub metafizică vom înțelege toate ideile pe care le-a avut sau omenirea sau unele școli filozofice asupra începutului lumei, a originii făpturii și răsăririi neamului omenesc). Astăzi duminică d. Pogor va introduce pe auditori în materie prin considerațiuni teoretice. Șirul prelecțiunilor este următorul: 1) Duminică 6 fevruarie. Privire teoretică, V. Pogor. 2) Duminică 13 fevruarie. Fetișismul, V. Conta. 3) Duminică 20 fevruarie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
izolate a unor indivizi sau a unor școale restrânse. Prelectorul a fost de părere că panteismul s-a născut sub înrîurirea naturei împuitoare a țării și că soarele dătător de viață al miilor de forme organice era privit ca tatăl făpturei întregi, ba că fiecare făptură în parte era el însuși sub o altă formă. Cu acestă ocazie a citat testul unui imn din Rig-veda, făcut soarelui, și alt imn întru glorificarea focului, ca celui mai apropriat reprezentant al zeului suprem
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a unor școale restrânse. Prelectorul a fost de părere că panteismul s-a născut sub înrîurirea naturei împuitoare a țării și că soarele dătător de viață al miilor de forme organice era privit ca tatăl făpturei întregi, ba că fiecare făptură în parte era el însuși sub o altă formă. Cu acestă ocazie a citat testul unui imn din Rig-veda, făcut soarelui, și alt imn întru glorificarea focului, ca celui mai apropriat reprezentant al zeului suprem. Despărțirea oamenilor în caste nemișcătoare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fragmentată, olărie etc. plus simetria zidurilor de împrejmuire în grosime de 5 metre 16 cm. și după două monete, una de argint de la Geta (a. Ch. 211), și alta de bronz de la Gordian (a. Ch. 238) această cetate arată o făptură romană, în contra tuturor aserțiunilor unora cari pretind că ar fi de origine dacă. Asupra acestui punt se va esplica mai precis esploratorul în urma terminării săpăturii complete a cetății. Săpăturele se urmăresc cu mare activitate, chiar acum, și poate că peste
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care urmărește să-și înfrumusețeze existența. Este ceea ce s-a definit a fi viața spirituală, concretizată în crearea de valori care să poată produce trăiri și satisfacții sufletești de diferite amplitudini. În felul acesta, omul se detașează existențial de celelalte făpturi înconjurătoare. Reținem că fenomenul cultural și artistic există din cele mai vechi timpuri, din preistorie, și-l observăm în grija creatorilor de valori materiale de a da formă estetică obiectelor confecționate, dar și elemente de artă propriu-zisă. Ni se dezvăluie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Pe această donna angelicata, cavalerul decide să și-o ridice la rangul de stăpână a propriei ființe („era stăpână pe trupul meu”665), de doamnă a sufletului său însetat de iubire: „I am pus iubirea la picioare;/ Mi-era acea făptură dragă,/ Izvor de bucurie-ntreagă,/ Har, viață, binecuvântare,/ Din cer lumească întrupare,/ Iar eu eram deplin al ei.” 666 O lasă să-i guverneze viața și să i-o metamorfozeze, să o transforme într-un spectacol al celor mai alese
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Mediu târziu sub titlul de Legenda Aurea (Viețile sfinților), eroinele lui fiind însă niște „sfinte ale lui Cupidon” 684 , așa cum avea să mărturisească în Precuvântarea la Povestirea notarului. „Femeile cinstite ale căror tragice vieți le povestește, eroine ale antichității clasice, făpturi care au suferit sau și-au pierdut viața din credință față de iubiții lor, sunt înfățișate ca sfinte sau martire. Este un nou exemplu al adaptării de către Chaucer a motivelor antice la realitățile zilelor lui.”685 Însă acest poem pare a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este serafică, părând mai curând un ideal decât o întruchipare reală. Detaliile portretistice sunt la Chaucer mult mai bogate în comparație cu cele regăsite la scriitorul italian: „Emilia frumoasă coz și mai/ Gingașă ca îmbobocitul Mai,/ Decât un crin mai mândră la făptură/ - Chiar dacă o alătur de-o răsură/ Mai desmierdat îmi pare chipul ei -/ [...] Îi atârna cosița peste spate,/ Bălaie, cam un cot și jumătate./ și prin grădină, dis de dimineață/ Plimbându-se în voie la verdeață,/ Ea flori din cele albe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unui mare demnitar roman, Virginius, se distinge prin cumulul de calități fizice și morale: „Era așa frumoasă junai fată/ De nu-și afla pereche-n lumea toată./ Atât a hărnicit măiastra Fire/ S-o făurească-ntru desăvârșire [...]/ Doar paisprezece ani avea făptura/ Pe care Firea-atâta o-ndrăgise./ Așa cum crinul alb de dânsa scris e/ și trandafirul roș, la fel muiat-a/ Penelul când să zugrăvească fata,/ Nainte de-a se naște drămuind/ Culorile pe cât mai bine-o prind;/ Iar soarele cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și ca înfăptuitoare de minuni (cf. Povestirea stareței). Ea devine exemplul pe care fiecare donna angelicata încearcă să-l egaleze. Metaforele folosite pentru descrierea ei sugerează perfecțiunea, dragostea permanentă revărsată asupra oamenilor, rolul de intermediar între umanitate și Dumnezeu, ridicarea făpturii pe o treaptă a desăvârșirii morale, a aspirației permanente către absolut: „floare ești între fecioare”, „Izvor de milă și de bucurie,/ Prin Care însuși omul se ridică/ La culmi de umilință și sfinție”, „desăvârșirilor cunună”860, „potir cu har ceresc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de combinație (krasis) și de transformare, sunt divinități potrivit unei credințe moștenite de la cei vechi 2. Termenii folosiți aici Își găsesc o explicație - spune Pierre Boyancé3 - În Imnurile orfice către Apollo și către Helios, În care anotimpurile și viața tuturor făpturilor sunt determinate de „combinația muzicală” produsă de Soarele-Apollo. În același articol, P. Boyancé apropie aceste cuvinte ale lui Lamprias de o pagină din De Pythiae Oraculis, unde străinul spune: „...ceea ce discreditează cu precădere oracolul este următoarea alternativă: dacă Pythia nu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Democrit 1, acesta din urmă atunci când Înălța ruga să nu Întâlnească decât «apariții» frumoase. În acest fel dădea să se Înțeleagă că știa el ce știa despre apariții de altă factură, funeste, dotate cu intenții și tendințe perverse. În ceea ce privește moartea făpturilor de acest gen, iată ce am auzit de la un om care nu era prost, nici limbut, și anume retorul Aimilianos 1, al cărui tată a fost Epitherses, compatriotul și profesorul meu de literatură șgrammatikaț 2. (B) Unii dintre voi ați
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Pe această donna angelicata, cavalerul decide să și-o ridice la rangul de stăpână a propriei ființe („era stăpână pe trupul meu”665), de doamnă a sufletului său însetat de iubire: „I am pus iubirea la picioare;/ Mi-era acea făptură dragă,/ Izvor de bucurie-ntreagă,/ Har, viață, binecuvântare,/ Din cer lumească întrupare,/ Iar eu eram deplin al ei.” 666 O lasă să-i guverneze viața și să i-o metamorfozeze, să o transforme într-un spectacol al celor mai alese
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Mediu târziu sub titlul de Legenda Aurea (Viețile sfinților), eroinele lui fiind însă niște „sfinte ale lui Cupidon” 684 , așa cum avea să mărturisească în Precuvântarea la Povestirea notarului. „Femeile cinstite ale căror tragice vieți le povestește, eroine ale antichității clasice, făpturi care au suferit sau și-au pierdut viața din credință față de iubiții lor, sunt înfățișate ca sfinte sau martire. Este un nou exemplu al adaptării de către Chaucer a motivelor antice la realitățile zilelor lui.”685 Însă acest poem pare a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]