3,990 matches
-
pădurilor sau plaiurile ondulate de sub centura împădurită a masivului. Dincolo de regiunea fânețelor începe pădurea de fag, care acoperă în mare parte poalele masivului. Fagul se dezvoltă aici puternic, înalt și drept, alcătuind codrii cu adevărat măreți. Pentru frumusețea pădurilor de fagi argintii de pe Valea Bâlei ca și pentru celelalte valori turistice ce se găsesc de-a lungul ei (stâncării, lacuri și cascade), această vale a fost declarată de Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii rezervație naturală. În luminișurile pădurilor de fag ca
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
de fagi argintii de pe Valea Bâlei ca și pentru celelalte valori turistice ce se găsesc de-a lungul ei (stâncării, lacuri și cascade), această vale a fost declarată de Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii rezervație naturală. În luminișurile pădurilor de fag ca și pe malurile apelor se întâlnește salcia căprească, mesteacănul, plopul tremurător, aninul, zmeură, mure. În partea superioară a pădurii, fagul se amestecă cu bradul, ce apare destul de rar. În schimb, locul său este luat de molid, care ocupă toată
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
și cascade), această vale a fost declarată de Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii rezervație naturală. În luminișurile pădurilor de fag ca și pe malurile apelor se întâlnește salcia căprească, mesteacănul, plopul tremurător, aninul, zmeură, mure. În partea superioară a pădurii, fagul se amestecă cu bradul, ce apare destul de rar. În schimb, locul său este luat de molid, care ocupă toată regiunea păduroasă, de la 1.100 până la aproape 1.700 m altitudine. În afara de acești doi reprezentanți ai coniferelor, în Făgăraș se
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
de excepție. În satul Zimbru se află rezervația botanică de interes național "Dosul Laurului" (32,2 ha), declarată rezervație în 1933, singurul loc din țară unde vegetează laurul - "Ilex aquifolium". Această poiană cu laur se află în mijlocul unei păduri de fag, carpen, gorun, mesteacăn, paltin și ulm (82,6 ha). "Cuptorul de topit fierul" din satul Zimbru datat de la mijlocul secolului al XIX-lea și troița lui Ioan Buteanu din Iosaș. O altă rezervație floristică de interes național regăsită pe teritoriul
Gurahonț, Arad () [Corola-website/Science/300292_a_301621]
-
vedere geografic se află pe paralela 46° și 58′ și pe meridianul 23° și 33′. Așchileu Mic face parte din zona deluroasă a Podișului Someșan, la o altitudine de 400 - 500 metri, a cărui dealuri sunt acoperite cu păduri de fag și stejar. Așchileu Mic se mărginește la est cu localitatea Așchileu Mare, la vest cu localitatea Ugruțiu, comuna Dragu, județul Sălaj, la nord cu localitatea Adalin, județul Sălaj iar la sud cu localitățile Berindu și Topa Mică, județul Cluj. Din
Așchileu Mic, Cluj () [Corola-website/Science/300317_a_301646]
-
drumul județean DJ 109, ce face legătura între municipiul Cluj-Napoca și orașul Jibou, județul Sălaj. Flora din zonă este caracteristică zonei de deal, cu păduri de foioase. Arborii predominanți sunt cei de esență tare, din familia stejarului, gorun, cer, carpen, fag, frasin; precum și plantații de pin și molid. La mijlocul secolului trecut exista și o pădure de mesteceni. Arbuștii sunt reprezentați de măceș, murul, porumbarul, socul. Din vegetația spontană fac parte: margaretele, chiminul, mușețelul, sunătoarea, coada șoricelului, traista ciobanului, nalba, păpădia, sânzienele
Așchileu Mic, Cluj () [Corola-website/Science/300317_a_301646]
-
decât acele caracteristici ale dealurilor de la răsărit. Răspândirea cea mai largă o au solurile de trecerea dintre solurile brun-acide și cele brune argilo-iluviale. Solurile brune-acide apar de regulă pe povarnigurile nordice formate din roci sărace în carbonați, sub pădurea de fag. Turismul, fenomen social-economic care în ultimul timp se impune atât pe plan mondial cât și în România. Situarea comunei Godeanu în zona centrală a Podișului Mehedinți, face să aibă o mare atracție turistică; un rol primordial revine reliefului căruia i
Comuna Godeanu, Mehedinți () [Corola-website/Science/301606_a_302935]
-
de relief edifice, topoclimatice.Este o floră luzurianta și un strat ierbaceu cu bogată reprezentare, mojoritatea speciilor făcând parte din grupul de elemente eurasiatice caracteristice pentru România, cu influențe mediteraneene , balcanice. Trăiesc aici specii de copaci și arbuști între care: fagul, salcâmul, cerul, garnița, gorunul, stejarul, carpentul, frasinul, platinul, arțarul, mesteacănul, cătina, alunul, castanul, sălcia, arinul, plopul, murul, liliacul, păducelul, rachița, șocul, coacăzul, zmeurul, porumbarul, măceșul. Dintre pomii livezilor trebuie menționați: corcodușul, mărul, părul, nucul, cireșul, vișinul, dudul, gutuiul, piersicul, caisul
Cocorova, Mehedinți () [Corola-website/Science/301601_a_302930]
-
de dealuri împădurite la limita de sus: Dealul Bârlanului, Coasta Babii brăzdate de vai (care coboară până la apă Râienilor): Valea lui Dancu, Valea Alunului, Valea Stancului, Valea lui Ban, Valea Mierlii. Dealurile sunt potrivite că înălțime, acoperite cu păduri de fag și stejar, salcâm ori plop, așa cum sunt cele două culmi amintite: Berești (382 m) și Bala (369 m). Pornind de la aceste culmi împădurite, dealurile coboară lin către firul apei, acoperite cu fânețe, vii și pomi. Printre fânețe, pe care oamenii
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
de a se retrage (în jurul anilor 1550-1650), spre văile munților și să formeze acolo noi așezări. Cei de pe Valea Moldovei și a Siretului au început să se retragă spre pârâul Plesutului (astăzi pârâul Tarziei) ajungând până la așa numitele poieni de la «fagii groși ». Astfel se întemeiază aici o așezare numită Fagii Groși. Configurația așezării de la Fagii Groși nu a fost întotdeauna pe actuala vatră a satului, el se întindea în sus de Poiana Slatiorii, din punctul numit Dealul Balului până în valea pârâului
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
munților și să formeze acolo noi așezări. Cei de pe Valea Moldovei și a Siretului au început să se retragă spre pârâul Plesutului (astăzi pârâul Tarziei) ajungând până la așa numitele poieni de la «fagii groși ». Astfel se întemeiază aici o așezare numită Fagii Groși. Configurația așezării de la Fagii Groși nu a fost întotdeauna pe actuala vatră a satului, el se întindea în sus de Poiana Slatiorii, din punctul numit Dealul Balului până în valea pârâului larg, loc numit și acum «Poienița Olarului ». Fiind un
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
noi așezări. Cei de pe Valea Moldovei și a Siretului au început să se retragă spre pârâul Plesutului (astăzi pârâul Tarziei) ajungând până la așa numitele poieni de la «fagii groși ». Astfel se întemeiază aici o așezare numită Fagii Groși. Configurația așezării de la Fagii Groși nu a fost întotdeauna pe actuala vatră a satului, el se întindea în sus de Poiana Slatiorii, din punctul numit Dealul Balului până în valea pârâului larg, loc numit și acum «Poienița Olarului ». Fiind un sat destul de răsfirat : se zăreau
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
preot ortodox în Ardeal, izgonit din cauza credinței lui. Într-un manuscris care a fost citit de Onofrei Gheorghe, Olariu Simion și Dron Vasile, al fostului inspector școlar Focsaneanu V. de la Brusturi, întocmit în jurul anului 1780, se dovedea că așezarea de la Fagii Groși număra circa 40 de fumuri și că cele mai vechi au fost familiile : Tofan, Boboc, Luca, Habuc, Onofrei, Apopi, Gavriloaia, Olariu, s.a. Un alt manuscris care a fost adus de Olariu C. T. în anul 1935, de la curtea boierului Cazanir
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
din Basarabia precum și de pe teritoriul întregii Rusii. Ținem să reamintim că în manuscrisul adus de Toader C. Olaru de la curtea boierului Cazanir din Baia în anul 1935 și pe care l-am menționat mai sus, se arată că biserica de la Fagii Groși a fost împroprietărită în anul 1812 de către boierul Slăvescu din com. Baia cu suprafața de 8 fălci de pământ, satul fiind până în anul 1880 pe moșia boierului din Baia. Deci secția bisericii este dată în anul 1812 înainte de marea
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
a râului Bistricioara, până aproape de vărsarea acestuia în lacul de acumulare Izvorul Muntelui. La nord, delimitarea de Comuna Poiana Teiului urmează Râpa Morii ce urcă din albia râului Bistricioara, culmile Hurduga și Mucileanu, continuând cu Obcina Raiului până la vârful La Fag. De aici, tot la nord, urmează delimitarea de Comuna Borca prin Preluca Dreptului și Obcina Grințieșului, până la vârful Grințieșul Mare . Limta nord-vestică urmează cumpăna apelor dintre bazinele Grințieșul Mare - Bradu și Valea Seacă - Bărăsău, spre comuna Tulgheș. La sud și
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
formează vârfuri cum ar fi Măgura cu altitudinea de 1548m, Pietrele Roșii și Piatra Mocilor, cu altitudini de până la 1300m. În partea de nord-est, culmile au un aspect de plai, cu altitudini de 1300-1400m. Proeminente apar vârfurile Preluca Dreptului, La Fag și Frasinului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Grințieș se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (98,37%). Pentru 1,49% din populație, apartenența etnică nu
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
află un zid de cetate, crenelat, cu o poartă boltită, în centrul căreia pe o terasă verde este amplasat un arac cu viță de vie, dezrădăcinată, și struguri, în culori naturale. În șef, în câmp de aur, sunt amplasați trei fagi dezrădăcinați, în culori naturale. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint, cu un turn crenelat. Poarta și zidul de cetate amintesc de faptul că așezarea a fost târg și reședința vechiului județ Săcuieni. Vița de vie cu struguri
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
de o coroană murală de argint, cu un turn crenelat. Poarta și zidul de cetate amintesc de faptul că așezarea a fost târg și reședința vechiului județ Săcuieni. Vița de vie cu struguri face trimitere la bogăția viticolă a zonei. Fagii fac referire la etimologia numelui comunei, care provine din cuvântul [slav bucov, care înseamnă fag. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
amintesc de faptul că așezarea a fost târg și reședința vechiului județ Săcuieni. Vița de vie cu struguri face trimitere la bogăția viticolă a zonei. Fagii fac referire la etimologia numelui comunei, care provine din cuvântul [slav bucov, care înseamnă fag. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
de 4 - 60 C și cu precipitații anuale de cca. 800mm. Apele de suprafață sunt reprezentate de râul Neamț (Ozana) și de afluenții acestuia dintre care cei mai însemnați sunt râurile Pluton-Dolhești, Dobreanu și Secu. Vegetația aparține etajului pădurilor de fag în amestec cu conifere, iar molidul domină începând de la altitudinea de 1200 m. Partea superioară a culmilor muntoase este domeniul pajiștilor montane, secundare, care au favorizat de-a lungul timpului dezvoltarea păstoritului, ocupație de la care derivă însăși denumirea acestor munți
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
Poiana Teiului (în trecut, Călugăreni) este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Călugăreni, Dreptu, Galu, Pârâul Fagului, Petru Vodă, Poiana Largului, Poiana Teiului (reședința), Roșeni, Ruseni, Săvinești și Topoliceni. Comuna se află în nord-vestul județului, la poalele munților Stânișoarei, pe malurile râului Bistrița, imediat în aval de lacul Izvorul Muntelui. Pe teritoriul comunei, mai există încă o
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
în total 2242 de locuitori. În comună existau 9 mori de apă, cinci biserici și o școală. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Galu, formată din satele Galu, Gura Dreptului, Pârâu Fagului, Pârâu-Galu, Poiana Răchiței, Ruseni, Săvinești, Topoliceni și Urși, cu 1701 locuitori. Existau și aici două biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Muntele a aceluiași județ. Comuna Călugăreni avea 2340 de locuitori în
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
plasa Muntele a aceluiași județ. Comuna Călugăreni avea 2340 de locuitori în satele Brânzeni, Călugăreni, Coroiu, Gălbezeni, Largu, Poiana Largului, Poiana Teiului și Roșeni; iar comuna Galu avea o populație de 1944 de locuitori și alcătuirea: Dreptu, Frumosu, Galu, Pârâul Fagului, Poiana Răchiței, Săvinești, Stejaru, Topoliceni, Bușmeni și Ruseni. În 1931, reședința comunei Călugăreni s-a mutat la "Poiana Teiului", și ulterior și comuna a luat numele noului sat de reședință. În 1950, cele două comune au fost arondate raionului Piatra Neamț
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
a aparținut pădurilor, dar astăzi pădurile au rămas doar în câteva petice reduse că dimensiuni, locul lor fiind luat de pășuni și culturi agricole. Aici predomina pădurile de stejar și gorun în amestec cu cele de carpen sau cele de fag cu carpen și frasin. Subsolul are importante zăcăminte de gaz metan. În satul Ilimbav se experimentează și se operează începând din anul 1961, primul depozit de înmagazinare subterană a gazelor naturale. În prezent populația Marpodului este în creștere. Conform datelor
Marpod, Sibiu () [Corola-website/Science/301716_a_303045]
-
lunile de iarna temperatura medie este cuprinsă între -1,7șC și 0,3șC. Precipitațiile sunt cu aproximație 700mm anual. Vegetația specifica zonei, face ca aici sa fie o oază răcoroasă și mai puțin umedă. Vegetația este specifică pădurilor de foioase: fag, gorun, stejar, carpen. Cele mai frecvente specii faunistice ale acestei zone sunt: căpriorii, mistreții, gușteri, iar ca păsări: vrăbiile, ciocănitoarele, coțofanele. Rețeaua hidrografică corespunde bazinului hidrografic Ialomița. Prin Poiana Copăceni trec două pârâuri: Tarsica și Vitioara, unindu-se în centrul
Poiana Copăceni, Prahova () [Corola-website/Science/301710_a_303039]