3,548 matches
-
vărsa sînge sînt mai rare și ele trec mai repede. Dar cînd un principe este în fruntea armatelor și are sub comanda lui un număr mare de soldați, atunci mai ales nu trebuie să-i pese în nici un fel de faima cruzimii lui; căci armatele n-au fost niciodată strîns unite și gata de acțiune, dacă nu au avut în fruntea lor oameni care să se bucure de această faimă. Între faptele demne de admirație ale lui Hanibal se numără și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai ales nu trebuie să-i pese în nici un fel de faima cruzimii lui; căci armatele n-au fost niciodată strîns unite și gata de acțiune, dacă nu au avut în fruntea lor oameni care să se bucure de această faimă. Între faptele demne de admirație ale lui Hanibal se numără și aceasta. Deși armata lui era foarte mare, fiind alcătuită din nenumărate neamuri amestecate și deși el a purtat-o să lupte pe pămînturi străine, nu s-a ivit totuși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cineva a voit să-l scuze în fața Senatului, a spus că există mulți oameni care știu mai bine să nu greșească ei înșiși decît să pedepsească greșelile altora. Acest fel de a se purta ar fi micșorat cu timpul și faima și gloria lui Scipio dacă el, păstrînd puterea, ar fi avut mai departe aceeași conduită. Fiind însă sub conducerea Senatului, această însușire dăunătoare nu numai că nu s-a mai arătat, dar s-a dovedit a fi spre gloria lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să propovăduiască mereu pacea și credința, dar în schimb este cel mai mare dușman și al uneia și al celeilalte; atîta una cît și cealaltă, dacă le-ar fi respectat, l-ar fi făcut să-și piardă de mult și faima și puterea. CAPITOLUL XIX În ce fel trebuie să ne ferim de a merita disprețul și ura Dar întrucît n-am vorbit decît despre însușirile cele mai însemnate, dintre acelea pe care le-am numit mai sus, vreau să tratez
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de aceasta ca de o stîncă în mijlocul mării și să-și dea silința ca faptele lui să dovedească măreție, curaj, gravitate și forță. În ce privește chestiunile particulare ale supușilor săi, hotărîrea lui să fie irevocabilă, iar el să-și creeze o faimă atît de mare, încît nimeni să nu se gîndească să-l înșele sau să-l inducă abil în eroare. Principele care face să se nască în jurul lui această stimă își cîștigă un mare renume, și nu este ușor să uneltești
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la rîndul lor, ei să obțină o soldă îndoită și să-și satisfacă din plin lăcomia și cruzimea. Se întîmpla astfel ca împărații care, nici prin firea lor și nici prin felul de a guverna, nu se bucurau de o faimă prea mare, așa încît să poată ține în frîu și poporul și soldații, își pierdeau întotdeauna domnia; iar cei mai mulți dintre ei, aceia mai ales care ajungeau să ocupe tronul ca oameni noi, cînd își dădeau seama cît este de greu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de o favoare cu totul deosebită din partea supușilor lor, căutau să cîștige mai curînd adeziunea soldaților decît aceea a poporului, lucrul care li se dovedea apoi mai mult sau mai puțin folositor, după cum fiecare știa sau nu să-și păstreze faima printre soldați. Cauzele mai sus arătate au făcut ca Marcus, Pertinax și Alexandru, care au dus o viață modestă, au iubit dreptatea, care au fost dușmani ai oricărei cruzimi și plini de omenie și blînzi, să aibă cu toate acestea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
temut și respectat de fiecare, iar soldații lui nu l-au urît. Nu se va mira deci observînd că, deși era cel dintîi din neamul lui care ajunsese principe, știuse totuși să guverneze un imperiu atît de întins. Într-adevăr, faima lui foarte mare l-a apărat întotdeauna de ura pe care popoarele ar fi putut s-o aibă împotriva lui din cauza jafurilor pe care le săvîrșea. Dar Antoninus, fiul lui, a fost și el un om cu însușiri deosebite care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bine cunoscut tuturor, și care-l făcea să fie foarte mult disprețuit de oricine); al doilea, că la începutul domniei lui tot amînase de a se duce la Roma și de a lua în stăpînire tronul imperial, ceea ce îi crease faima de om foarte crud deoarece săvîrșise, prin mijlocirea prefecților lui o sumedenie de crime la Roma și în celelalte părți ale imperiului. Lumea îl disprețuia, deci, foarte mult, pentru că se trăgea dintr-un neam mic, după cum tot ea îl ura
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să învingă greutățile și împotrivirile pe care le întîmpină din partea celorlalți. De aceea, atunci cînd soarta vrea să înalțe gloria unui principe, cu deosebire a unuia nou, pentru că acesta, mai mult decît un principe ereditar, are nevoie să dobîndească o faimă mai mare, ea ridică împotriva lui dușmani și-i face să întreprindă o serie de acțiuni contra lui, pentru ca el să aibă prilejul de a-i învinge, și astfel să urce mai sus pe scara pe care chiar dușmanii lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
prețuire decît acela care va săvîrși fapte mărețe și care va da pilde rare despre însușirile lui. Cunoaștem în vremurile noastre pe Ferdinand de Aragon, actualul rege al Spaniei, îl putem socoti aproape ca pe un principe nou, fiindcă prin faima și gloria dobîndite a devenit, dintr-un rege fără putere, cel dintîi rege al creștinătății. Dacă veți privi faptele lui, veți vedea că toate au fost mărețe, și unele chiar extraordinare. La începutul domniei, el a atacat provincia Granada, iar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în rău, principele trebuie să găsească un mod de a-l răsplăti sau de a-l pedepsi, despre care să se vorbească mult după aceea. Dar principele trebuie să se străduiască în primul rînd să-și creeze prin orice acțiune faima de om mare și desăvîrșit. Un principe este de asemenea prețuit atunci cînd este prieten adevărat și dușman adevărat, adică atunci cînd, fără să șovăie în nici un fel, se declară în favoarea unuia și împotriva celuilalt. Această atitudine va fi întotdeauna
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
își expune țara injuriilor celor două părți beligerante, că ținuturile lui devin teatru de război, iar el pierde întotdeauna prin neutralitate, fără să aibă vreodată ceva solid de cîștigat. Sînt două modalități prin care un principe poate să-și sporească faima. Una este cucerirea, un principe războinic mărindu-și teritoriile prin forța armatelor sale, cealaltă este o bună guvernare, cînd un suveran iscusit face să înflorească în țara lui toate artele și științele, care o fac mai puternică și mai civilizată
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Christina) 34 Alexandru VI era un mare papă, orice s-ar spune. (Christina) 35 Astăzi nu mai există teamă nici de temporal nici de spiritual. (Christina) 36 "Nimic în lume nu este atît de nestatornic, atît de trecător, ca acea faimă a puterii care nu se întemeiază pe forța ei proprie". 37 "Grele nevoi și-o domnie ce'ncepe mă-mpinge la de-acestea, / Pînă în zare, prin străji apărînd ale țării hotare". (Eneida, trad. D. Murărașu, 1956) 38 E de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
până la urmă acești subalterni făceau probabil mai mulți bani decât matadorii. În ce-i privește pe cei trei matadori, unul dintre ei era bolnav și Încerca să ascundă treaba asta, cel de-al doilea Își depășise cele cincisprezece minute de faimă și al treilea era un laș. Lașul fusese cândva, până la rana ciudat de atroce produsă de un corn În abdomenul inferior În primele sale lupte ca matador-vedetă, fusese un tip extrem de curajos și de priceput și mai avea Încă manierismele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și a bălegar. Împărat e Galba, moșul ăla avar și gutos... El e împăratul Romei, nu eu! Mânios, Vitellius înghiți încă un pumn de migdale. — Eu n-am spus nimic, șopti băiatul înspăimântat. Văzuse bărbați care comandau armate și aveau faimă de oameni curajoși, dar care se închinau servili în fața lui Vitellius. I se spusese că era foarte puternic și că punea tâlharii să-i omoare pe cei care nu-i erau pe plac, pentru că așa se proceda la Roma cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pariu? — Pariu? Vitellius încremeni. Respira greu, cuprins de mânie, dar și de poftă. Dacă își dădea frâu liber mâniei, băiatul avea să moară, iar el ar fi trebuit să renunțe la plăcerea mâncării. Ca să-și satisfacă această plăcere - știa că faima lui de mâncău era mai mare decât cea de luptător -, trebuia să cruțe viața băiatului, ba mai mult, să-l lase să muncească în bucătăria lui și să-l plătească. După privirea lui obraznică, își dădea seama că micul gal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
el, dacă nu mai bun... Se numește Skorpius. — Skorpius! - Valens ridică din sprâncene, uimit. L-am văzut luptând la Vienne. E formidabil, crud și imbatabil. Soldații tăi vor fi entuziasmați... Le vei oferi munera extraordinare, iar asta îți va spori faima în rândul lor. Ei mă iubesc deja - cu ochii la mâncare, Vitellius reluă discuția întreruptă de intrarea tânărului bucătar. De ce nu m-ar iubi? Am ajuns în provincia asta îndepărtată la calendele lui decembrie și primul lucru pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
putere. — Împărat! Dar de ce... de ce n-ai fi tu? - Vitellius se acoperi în grabă cu tunica, până la bărbie. De ce n-ai fi tu? Ești un soldat... Și Galba e un soldat și a fost ales de legiuni. — Eu nu am faima ta, răspunse Valens cu glas inexpresiv. Toți te cunosc, ești iubit de legiunile din toată Germania Inferior. Eu nu. Eu nu provin dintr-o familie ilustră, ca tine. Tatăl tău a fost prietenul apropiat al lui Julius Caesar, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tale, ci pentru că i-ai cumpărat. — Tu ești judecătorul sau prezicătorul meu? — Dacă ți-aș prezice acum soarta, m-ai ucide - Ausper își închise o clipă ochii orbi. — E atât de potrivnică? — Numele tău va dăinui peste veacuri. Voi avea faima unui tiran care a fost ucis la Roma sau faima unui împărat iubit, cu o viață lungă? — Numele tău va dăinui în istorie. Nu pot să-ți zic mai mult. — Mă zăpăcești. Nu-mi place să fiu zăpăcit - Vitellius își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prezicătorul meu? — Dacă ți-aș prezice acum soarta, m-ai ucide - Ausper își închise o clipă ochii orbi. — E atât de potrivnică? — Numele tău va dăinui peste veacuri. Voi avea faima unui tiran care a fost ucis la Roma sau faima unui împărat iubit, cu o viață lungă? — Numele tău va dăinui în istorie. Nu pot să-ți zic mai mult. — Mă zăpăcești. Nu-mi place să fiu zăpăcit - Vitellius își lăsă capul să cadă pe brațele încrucișate pe masă; neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care îi iubești. — Zău? rânji Vitellius. Și cum rămâne cu gelozia? — Îți spun doar că soldații o venerează pe preoteasă la fel de mult ca și batavii. După cum știi, în rândul batavilor femeile se bucură de un mare respect, mai ales preotesele. Faima Velundei era mare, dar mare e și faima medicului. Mulți soldați au fost vindecați de el și îl respectă. Vitellius se ridică. Se aplecă să vomite în vasul pe care i-l întindea sclavul, apoi bău din cupa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rămâne cu gelozia? — Îți spun doar că soldații o venerează pe preoteasă la fel de mult ca și batavii. După cum știi, în rândul batavilor femeile se bucură de un mare respect, mai ales preotesele. Faima Velundei era mare, dar mare e și faima medicului. Mulți soldați au fost vindecați de el și îl respectă. Vitellius se ridică. Se aplecă să vomite în vasul pe care i-l întindea sclavul, apoi bău din cupa pe care acesta i-o puse în mână. Își clăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
intră în cantina unde mirosea a varză și merse de-a lungul meselor, în căutarea unui loc liber. Gladiatorii coborau glasul când trecea prin dreptul lor, iar mulți îl salutau. Îl priveau dezorientați: îl admirau pe bărbatul acela care avea faimă de medic priceput și care încercase să-l ucidă pe împărat. Se mirau că nu fusese judecat pe loc și că ajunsese la Ludi, unde, încă de la primul antrenament, se dovedise incapabil să învețe vreo mișcare de atac sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dea echipamentul. Skorpius se dezbrăcă și se uită în jur, rânjind, apoi luă un perizom verde pe care și-l legă încet în jurul șoldurilor. Valerius își șterse sudoarea de pe față. — Nu vei lupta cu el, încercă Proculus să-l liniștească. Faima lui ar scădea dacă ar lupta cu un adversar mult mai slab, așa cum ești tu. — El l-a ucis pe Salix. — Și ce vrei să faci? întrebă batjocoritor Proculus. O să sari la gâtul lui să-l sugrumi, ca pe Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]