7,566 matches
-
de unde și varietatea categoriilor. G. Dem. Teodorescu, printre primii la noi, împărțindu-le în b. în: solare și superstițioase, istorice, haiducești, domestice. Clasificări mai recente disting b. legendare, vitejești (voinicești, haiducești), de conflict familial și social și istorice sau b. fantastice, vitejești (ciclul cotropitorilor turci, tătari, haiducii, hoțomanii), păstorești, despre Curtea feudală, familiale și jurnale orale. După alte criterii, textele au fost grupate în b. legendare, păstorești, cântece istorice sau de Curte, antiotomane, antifeudale, familiale. În sfârșit, pornind de la cadrele structurale
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
semianalfabet și agresiv) formează în 1986 un soi de cenaclu botezat Colocviile 79, unde se citesc în grup Niște țărani de Dinu Săraru și Pumnul și palma de Dumitru Popescu. Șarja e suculentă, autorul are ochi gogolian și aplecare spre fantasticul cotidian de tip Bulgakov, ca și Daniel Bănulescu. Dacă firul degradării generale, de la 1986 la 1989, este răsucit de anonimul june strungar și prozator în cheie autoironică, retrospectiva dinspre 1997 înspre 1986 este parcursă (în tradiție camilpetresciană) de ziaristul Lucian
BARBU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285627_a_286956]
-
a romanului funcționează prin deviere și, mai ales, prin amestec între opuși. Se deviază dinspre grotesc spre burlesc, dinspre baroc spre parodic, dinspre sensul aproximat spre un alt sens aproximat, și se împletesc inextricabil realul cu imaginarul, adevărul cu minciuna, fantasticul cu banalul, tonul farsei cu tonul tragic, artificiul cu autenticitatea, livrescul cu senzorialul, pentru captarea în frază a senzațiilor de diverse feluri B. fiind excepțional dotat. În roman se amestecă anchetatori, voci, limbaje, timp narativ și secvențe temporale, paranteze, digresiuni
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
ora amintirilor (1984), în care tema obsedantului deceniu este ilustrată prin personaje din medii diferite; sunt de evidențiat aici claritatea demersului narativ, dinamismul acțiunii. Câmpia nu este singură (1986) denotă influențele romanului sud-american, în folosirea planurilor narative multiple și îmbinarea fantasticului cu oniricul și realismul. Romanul vrea să fie reprezentarea etosului unei colectivități rurale, confruntată cu istoria. Aproapele nostru trădează (1992), subintitulat „roman semipolițist”, folosește tehnici ale prozei moderne (textualism, intertextualitate) și postmoderne, care vor sta și la baza romanului Colonelul
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
titlul Scrisori din provincia de Sud-Est, oferă cheia generatoare a operei. Textele compozite reunite în el sunt magma amniotică fictivă și totodată embrionul din care crește opera. Nu întâmplător, subtitlul cărții este O bătălie cu povestiri. Prozele nu sunt nici fantastice, nici mitologice, nici miraculoase. Lumea ficțiunii e inefabilă și examinează, după cum precizează autorul, atât de generos și de limpede în expunerea esteticii sale, încât e de mirare că faptul a trecut neobservat, „partea nevăzută a lucrurilor întâmplate”: „Locuiesc și eu
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
interlocutor tăcut. De aici preferința poetului pentru cântec, baladă, psalm, „lied”, „silogism”, toate purtând, cu accente și intensități diferite, un frison metafizic, prezent de la primul poem al cărții de debut, până la Ziua cenușii (2000): „dinspre îngheț te bântuie un vânt,/ fantastici nori ți se-nvârtesc în creier,/pe osii strâmbe și pe roți dințate/ auzi cum opintește cineva/și nu e timp, o, nu e timp/ pentru adaosuri ori pentru schimb./ Apoi prin cețuri înspre partea mării/doar fâlfâirea pruncilor stelari
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
al literaturii. Autor al câtorva volume de proză, publică în 1990 o carte de poeme în limba sârbă, urmată de o piesă de teatru, care tratează, în registru parodic, problematica socială a tranziției postdecembriste. Abordează, cu egală disponibilitate, specia povestirii fantastice și proza SF. De o factură specială, îmbinând parabolicul și raportarea la circumstanțe controlabile, povestirile lui B. au un caracter destul de elaborat. Regimului aluziv al narațiunii i se adaugă o rețea densă de simboluri, de gesturi și apariții premonitorii, care
BAISKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285553_a_286882]
-
pe muntele sacru Pion (Ceahlău). În Turnul lui But, una dintre cele mai valoroase balade ale lui A., sunt asimilate motive romantice europene - din Lenore a lui A. G. Bürger sau Fuga lui Mickiewicz - și bogate elemente folclorice românești. O atmosferă fantastică învăluie cavalcada nocturnă, tenebros-macabră, a perechii fantomatice, Ana și But, spre muntele Pion. Legendele Jijia și Sirena lacului cultivă misterul și toposul romantic al poeziei „lakiștilor”. În Jijia se ascunde „schitul cufundat” (contaminare a motivului „cetății scufundate” sau Orașul în
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
s-au salvat de pângărire fecioarele-călugărițe. Sirena lacului (variantă a Rusalkăi) mizează pe credințe străvechi despre metamorfozele între regnuri - zâna apelor, pește, sirenă -, dar și pe ideea sancțiunii, aplicată bărbatului necredincios. În Moșii, mântuirea sufletelor dezlegate, într-o panoramă a fantasticului nocturn: ateistul, paricidul, sinucigașul, „vânzătorul patriei sale”, se face prin practici ritualice populare. Disciplina poetică și virtuozitatea tehnică în prelucrarea motivelor universale ale romantismului îl apropie pe A. de capodoperă (Turnul lui But) și suplinește, alteori, vizionarismul său limitat și
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Pustiuri (1942), autoarea extrage din mitologia populară românească tipul țăranului care, având forțe malefice, este capabil să abată prăpădul asupra oamenilor. Aici atmosfera devine tragică și evoluează gradat. Psihoza colectivă este înfățișată prin amalgamarea sugestiilor vizuale, acustice, olfactive și a fantasticului dezlănțuit, ceea ce are efectul unei reprezentări coșmarești. În Călătorul (1971), se vede bine atitudinea ambiguă a scriitoarei față de personajele sale. Când relatează povestea inginerului Holma, care vrea să zboare cu ajutorul unor aripi construite de el însuși, C. pare că intenționează
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
răpirile, tâlharii generoși, decorul gotic al castelului părăsit, evadările, travestiul. Dar ceea ce face posibilă unitatea romanului este percepția acută, bogată în senzații și sugestii, care pune lucrurile și personajele să vibreze împreună, creând porți secrete de comunicare între firesc și fantastic. SCRIERI: Viorele, București, 1905; La Tunique verte, Amiens, 1924; Versuri, îngr. Ecaterina Săndulescu, introd. Dumitru Micu, București, 1968; Scrieri, tr. Virgil Tiberiu Spânu, îngr. și pref. Pavel Țugui, București, 1987. Repere bibliografice: I. Gorun, „Viorele”, „Revista noastră”, 1905, 6; Iorga
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
cu forță și amploare. Atmosfera tensionată, tonalitatea sumbră, clarobscurul în care apar personajele, neindividualizate - siluete ceva mai distincte pe fondul mulțimii -, conotația cvasimagică a gesturilor și vorbelor, existența supusă unei fatalități nelămurite și neliniștitoare, indeterminarea temporală creează senzația unei lumi fantastice, halucinante, coborâte din negurile legendei și ale istoriei. Admonestat pentru „inactualitatea” și „misticismul” scrierilor sale, C. face o mea culpa publică (1948) și trece grabnic la producerea unei literaturi angajate ideologic. În Negura (I-II, 1949-1950, primul volum primind Premiul
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
dramatizează un episod din luptele lui Ștefan cel Mare. O secțiune importantă a operei lui C. este cea a prelucrărilor și traducerilor. Repovestirile lui după Halima recreează pe terenul limbii române, printr-o rostire armonioasă, ușor arhaizată, savoarea epică și fantastică, ținuta ceremonioasă a basmelor arabe. Din poezia chineză, a transpus mai cu seamă texte clasice. A mai semnat versiuni românești după opere de Kalidasa, Eschil, Aristofan, Ovidiu, Omar Khayyam, Pușkin, Gogol, Gorki, Alexei Tolstoi ș.a. Unele dintre scrierile în proză
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
rescrierea” textului cu mijloacele autorului cult decât într-un spor de fantezie. Linia acțiunii, structura personajelor, semnificațiile de natură morală rămân cele caracteristice literaturii populare. Sunt de semnalat și accentele critice, de sorginte sămănătoristă, sau încercarea de a utiliza elementul fantastic, ca în nuvelele adunate în Movila roșie. Aici, C. face apel la legende și realități pe care le cunoaște bine, specifice satului răzeșesc din zona Fălciului, mai ales de pe valea Elanului. Dar haina literară conferită unui material epic relativ bogat
CARAIVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286097_a_287426]
-
formulă aluzivă, accentele tragismului, ca în poemul Într-o bună zi. C. scrie, de asemenea, versuri pentru copii. Dezinvoltura prozodică și capacitatea de a se copilări, incursiunea în lumea basmului și a făpturilor mărunte sunt trăsăturile care individualizează culegerile O fantastică pădure (1995), Poezii din lumea basmelor (1997) și Animale combinate adunate într-o carte (1998). Notele de călătorie adunate sub titlul Evadarea din vis (1997) au caracterul unor crochiuri, care consemnează lapidar imagini și impresii din spațiul european. SCRIERI: Hipodromul
CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
adunate într-o carte (1998). Notele de călătorie adunate sub titlul Evadarea din vis (1997) au caracterul unor crochiuri, care consemnează lapidar imagini și impresii din spațiul european. SCRIERI: Hipodromul cailor de mare, Pitești, 1993; Victoria cotidiană, Pitești, 1994; O fantastică pădure, Călărași, 1995; Noi, sudiștii (în colaborare cu Marin Lupșanu), pref. Dan Cristea, Pitești, 1995; Evadarea din vis, Călărași, 1997; Poezii din lumea basmelor, Călărași, 1997; Animale combinate adunate într-o carte, Călărași, 1998; Mesaje pe robot, pref. Dan Cristea
CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
cap) Cum să se îmbolnăvească un asemenea cavaler? Casanova cartierului. Rasa Akita a împărăției la chinezi. Coco: Coco? Gigel: Tu, Coco, ești un adevărat cavaler. (întinde mâna; se așează) Uite ce pene frumoase ai. În ele se află toate culorile fantastice ale Africii. Și pe cap. Și ce moț pe cioc ai. Tu, Coco, ești o combinație perfectă dintre frumusețe și inteligență... Piki: Auziți, frumusețe... Miki: Și inteligență. Este el mai șiret decât mine? I-o coc eu moțatului... Gigel: O
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
v-ați dezagreat, o să luați foc! Sau vă pierdeți în infinit de unde știți că nu mai există cale de întoarcere. Gigel: ML, am eu o presimțire că Soarele este un tip bun și misto. Și apoi ar fi fantastic să călătorim în infinit.. ML: Gigele, tu nu știi ce înseamnă infinitul... Gigel: ...Păi cred că ține, așa, cât un an de școală și ne întoarcem înainte de vacanță. ML, îți promit solemn! Radu: Și eu, ML! ML: Veniți până la
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cred că e altceva, i-am spus eu. Atunci nu faci doar să arunci o privire. Dacă fabricile sunt tema ta, cum să nu pozezi I.G. Farben? ― Crezi că e-n regulă? Am arătat spre fotografiile de probă. ― Astea sunt fantastice. Am tăcut, uitându-ne unul la altul, și, fără să mă gândesc, m-am aplecat și am sărutat-o pe Julie ușor pe buze. Când sărutul s-a Încheiat, și-a deschis ochii foarte larg. ― Când ne-am Întâlnit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În bazinul dezinfectant de la piscina publică. Acum erau niște creaturi mărețe. Mișcându-mă prin aerul umed, mă simțeam ca un scufundător. Mă arătam și eu, pășind cu picioarele mele grele, cu apărători, și căscând gura prin masca de portar la fantastica viață subacvatică din jurul meu. Vedeam anemone răsărind dintre picioarele colegelor mele de clasă. Erau de toate culorile: negre, maronii, galben electric, roșu aprins. Mai sus, sânii li se bombau ca niște meduze, pulsând Încet, cu rozul Înțepător În vârf. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apa golfului era acoperită de sclipiri argintii. Golful avea solzi, precum peștii de dedesubt. ― Uneori mi se face o silă totală să am trup, spuse Obiectul. ― Și mie. ― Și ție? ― În special când e atât de cald. E un chin fantastic și să te miști de colo colo. ― În plus, urăsc transpirația. ― Nici eu nu suport să transpir, am spus. Mai degrabă aș gâfâi ca un câine. Obiectul izbucni În râs. Zâmbea la mine, se minuna. ― Înțelegi tot ce-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la pământ. M-am cățărat pe pieptul lui, țintuindu-i brațele cu picioarele. În cele din urmă Jerome nu mai opuse rezistență. Rămase Întins pe spate, Încercând să pară amuzat. ― Să-mi spui când ai terminat, spuse. Era o senzație fantastică să-l domin așa. Capitolul Unsprezece mă pironise toată viața. Era pentru prima oară când i-o făceam eu altcuiva, și mai ales unui băiat mai mare decât mine. Părul meu lung cădea peste chipul lui Jerome. I-am măturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gura mare: — Pe Jupiter! N-am mai văzut în viața mea niște pisici așa mari! Și vărgate pe deasupra! Curios, Rufus întoarce capul. — Nu-s pisici, zâmbește, ci pui de tigri. Din întunericul zidului se conturează pe nesimțite un perso naj fantastic, cu o coroană pe cap, înfășurat într-o pânză fină de diferite culori, care se schimbă în funcție de cum bate lumina torței din perete, trecând rând pe rând de la albul orbitor al crinului la galbenul șofranului și la roșul aprins al
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după colț. Pusio îl urmează grăbit, nu înainte de a arunca o ultimă pri vire curioasă către picioarele individului, încălțate cu sandale împletite din frunze de palmier, arborele biruinței. — Să vii să mă vezi, strigă Thaos după el. Am o dresură fantastică de elefanți în partea a doua. Germanul îi face semn cu mâna în timp ce se îndepărtează. — Vor îngenunchea în fața lojei imperiale și o să deseneze cu trompa pe nisip numele împăratului. Să nu-i ratezi! răsună glasul dresorului în urma lui. — Îl cheamă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Livia a pierdut partida chiar și cu propriul soț. Ea, în schimb, strălucește mai ceva decât soarele de pe cer. Veșmântul ondulat, care curge până la pământ, dintr-o pânză urzită cu mai multe fire, este împodobit cu broderii felurite reprezentând animale fantastice, grifoni, cai înaripați, până și un hipopotam. Ici și colo, câteva plăcuțe prinse pe veșmânt poartă brodat cu litere de aur numele ei. O glorie a manufacturilor din Alexandria! oftează cu tristețe. Câtă risipă inutilă... Ați văzut cum una dintre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]