4,487 matches
-
te-aș putea ajuta decât într-un singur fel! Cum?! Spunându-ți adevărul! Și care este adevărul? Odată cu Dumnezeu a murit și geniul! Cum?! Nu te așteptai să auzi asta?! Nu! Ecuația teribil de romantică și de naivă eu = dumnezeu, fascinantă ecuație cu o necunoscută! Nu mai există, când Nietzsche ne-a scăpat de necunoscuta asta a dispărut și ecuația, firește epoca modernă a mai prelungit puțin relația matematică, substituindu-i lui Dumnezeu o altă variabilă, eul la puterea a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
faci loc, în caz că va veni, zadarnic îl aștepți și dacă vei scrie în acest caiet, de dragul literaturii, că te-a vizitat și ați făcut odioasa înțelegere, vei minți și eu voi depune oricând mărturie împotriva ta, ar fi într-adevăr fascinant să se spună în biografia ta artistică că a semnat pactul cu diavolul, îl scriu cu literă mică și-l rostesc cu voce joasă, a semnat pactul ca să picteze o biserică, și-a vândut sufletul pentru Dumnezeu și, venind, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pictura cubistă și cea abstractă sfârșesc în redundanță de forme goale de semnificații, e timpul să vedem lumea prin ochi de fluturi, un fluture știe mult mai multe taine despre culoare decât orice pictor, nu se înșală niciodată asupra florilor, fascinantă privirea albinelor, oare ce vede această albină care tocmai s-a așezat pe foaia mea albă din desenul meu cu Așternuturi în soare?! Vineri, am lucrat zilele astea la Așternuturi în soare, l-am terminat astăzi și am strania senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-și ascundă sânii rotunzi, în planul secund David al lui Michelangelo într-o cu totul altă poziție decât cea cunoscută pe soclu, dar tot David al lui Michelangelo rămâne, efectul e straniu, auriul stins din nudul femeii într-un contrast fascinant cu albul strălucitor al statuii, am consimțit cu greu să-i vând lui Boris acest al treilea tablou, numai afurisita nevoie de bani, trebuie să ajung la Paris! 21 februarie, Paris, Marius îmi îngăduie să rămân la el, știam încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rue Fabre jucători de cărți te îmbie, alba neagra mânuită cu talent, apa Evian, pantomimă, copii râzând când mimul nemișcat și încărcat cu cutii goale zornăitoare face brusc un pas scuturându-se ca un pom copt în bătaia vântului, E fascinantă! asurzitor, apoi din nou nemișcarea, nu mi-am adus blocul de desen la mine, Theo! mă trage Marius dintre copiii gură-cască, mulțime de vederi și cărți poștale, în fața micilor boutiques orânduite soldățește pe umerașe, într-un curcubeu de culori, bluze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dăm vina pe tine! După aceste cuvinte, Mai începu să se miște și să își schimbe poziția pe scaun. —Scuze, te facem să te simți prost? Nu mai spunem nimic, interveni Ashling. Deși era dezamăgită, găsea toată afacerea asta foarte fascinantă. Nu, e în regulă, scrâșni Mai din dinți, încă negăsindu-și locul. Mi-au intrat chiloții în fund, mă înnebunesc. Era atât de frumoasă și proaspătă și crudă, încât Lisa înghiți în sec. Era sigură că nu își imaginase interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de ușurare pe care o emana era aproape palpabilă. Acum, era din nou rândul lui Ashling. Ai o slujbă, știi tu, pe lângă aceea de a fiă amuzant? — Creez software pentru Cablelink, ceva în legătură cu trecerea rețelelor pe sistem optic. —Serios? — Chestii fascinante, zâmbi el. Nu e de mirare că trebuie să fac comedie. Și tu ce faci? Hopa. —Eu lucrez la o revistă pentru femei. —Cum se numește? — Păi... Colleen. —Colleen? întrebă el, schimbându-și expresia feței. Se tot roagă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pulbere de lumină argintie. Lucrurile, care la lumina zilei îmi erau atât de cunoscute, aveau acum o înfățișare nouă. Privind cerul, am remarcat cât de frumos sclipeau steluțele aprinse, asemeni unui policandru imens, menit să dea farmec întregii naturi. Era fascinant! Nu știu cât timp am întarziat pe dig, cu părinții, dar știu că emoția trăită atunci m-a marcat destul de puternic. Îmi doresc să mai trăiesc asemenea momente, căci ele îmi inunda sufletul cu o emoție specială. O ușă întredeschisă Ioana Dorohoi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
a tipăritură proaspătă. Câți oameni au muncit la ea! Mai târziu, când am mai crescut, am citit cu sufletul la gura aventurile lui Fram, ursul de la circ, pentru care am simțit o afecțiune deosebită. Așa am pătruns în acestă lume fascinantă a poveștilor. Cu cât citesc mai mult, cu atât dorința de cunoaștere este mai mare. Mi-am pus întrebarea daca aș fi scriitor despre ce aș scrie oare? Mie mi-ar plăcea să scriu despre o planetă fără pericole,unde
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
culcare, câte o poveste. Eu adormeam cu gândul la personajele din povești: prințese, feți-frumoși, pitici și balauri. Când am învățat să citesc, am început să deslușesc singur poveștile și mi se păreau uluitoare. Parcă puteam pătrunde cu ușurință în lumea fascinantă din cărți. Așa s-a întâmplat într-o după-amiază pe când citeam povestea „Palatul de cleștar”. În câteva momente m-am trezit într-un castel cu ornamente de cristal. Toate obiectele erau transparente, împodobite cu diamante. Deodată am tresărit. Nu știu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Mă temeam pentru soarta lui Lee. Doi bărbați în costume sclipitoare frecau menta sub un felinar. De cum m-au zărit, au început să-și târâie picioarele, cu privirile pironite în pământ, de parcă murdăria de pe jos ar fi devenit dintr-odată fascinantă. Am rupt-o la fugă. Scrâșnetul pietrișului din urma mea îmi spunea că ăia doi alergau după mine mâncând pământul. Aleea dădea în intersecția dintre strada ce ducea în cartierul felinarelor roșii și un drum de țară ca vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
politicos. Avem de-a face cu niște oameni putred de bogați. Am pus receptorul în furcă și am gemut. Apoi am avut o revelație: vila familiei Sprague era la o aruncătură de băț de June Street. Dintr-odată misiunea deveni fascinantă. • • • Peste o oră sunam la ușa vilei în stil colonial. Mi-a deschis o femeie căruntă, frumoasă, la vreo cincizeci de ani, îmbrăcată în haine de lucru prăfuite. Am spus: — Sunt polițistul Bleichert de la Departamentul de Poliție din Los Angeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dusese la tomberonul comun din fața clădirii. Era noapte, foarte târziu, Întuneric, și nu era nimeni În zonă. Apoi bătrânul Îi spusese că acum era complice și că, dacă spunea cuiva ce se-ntâmplase, poliția avea să-l bage la zdup. Fascinant, spuse Insch În batjocură. — Apoi a amenințat că mă ucide dacă mai spun cuiva ce s-a-ntâmplat. Și asta a fost ultima dată când l-am văzut pe el, pe fratele meu și pe fetiță. Când Cameron termină, rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
preotul care cunoștea formula a murit... — Cum era ritul? interveni Gajus. Chiar și acum, la sfârșitul călătoriei, preotul arunca fărâme de informații în marile spații obscure. Pierduse toate lucrurile pe care le îndrăgise, și ura lui plină de curaj era fascinantă. Arătă spre apa fluviului, care, cu fiecare oră, era tot mai mare și mai repede: — Noaptea marelui Rit vine când lacul sacru se umple cu apă. De unde vine apa în mijlocul nisipului ăstuia? întrebă Gajus, care avea în minte apa teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prinsese, pe când era adolescentă, vremea domniei Cleopatrei, a celor două tragice sinucideri de la Alexandria și a triumphus-ului lui Augustus. Casa Antoniei Antonia era o doamnă superbă, fără vârstă și fără riduri, îmbrăcată într-o tunică de mătase fină, în culori fascinante, înconjurată de o curte elegantă, în comparație cu care locuința Liviei părea dezgustător de sărăcăcioasă. Când rămaseră singuri, Gajus îi spuse, îmbrățișând-o strâns: — De aproape doi ani nu știu nimic despre mama și despre fratele meu Drusus. De doi ani nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cordo. — Avem o datorie față de ei, față de munca și curajul lor; ne vom strădui ca scrierile lor să fie recuperate și publicate. Nu prin ascunderea adevărului - rosti el o frază care avea să devină celebră - ajungi să fii în siguranță. Fascinanta putere a tinereții, părul castaniu ușor ondulat, ochii limpezi, corpul atletic și agil datorită anilor petrecuți în castrum dădeau cuvintelor sale o forță extraordinară, mai presus de orice logică. Emoționați, populares aplaudară; dezamăgiților optimates discursul li se păru însă utopic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în vremea copilăriei lor. Era adevărat. Acum orașul deborda de viață, ambasadori, delegații din toate provinciile; femei splendide și, prin urmare, negustori putred de bogați; artiști aflați în căutarea norocului; poeți care inventau limbaje noi pentru piese de teatru noi, fascinante; muzică din toate ținuturile, cântată la instrumente nemaivăzute. Diferența dintre atitudinea vechii generații și cea a tinerilor era atât de mare, încât părea că între ei nu există nici o legătură de rudenie. — Din cauza acestei risipe, declară Seneca dezgustat, dezechilibrul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cum îl numeau cu îngâmfare rafinații arhitecți de la Roma, stătea în mijlocul noilor fundații, cu desenele în mână. În timpul prizonieratului din insula Capri, tânărul Împărat visase ore în șir în fața edificiilor proiectate de Vitruvius în De architectura și a sfaturilor sale fascinante, ezoterice cu privire la acustică. „Să construiești un ambient așa încât glasul să se poată propaga cu ușurință“, scrisese Vitruvius. Astfel, pe coasta colinei Palatinus ce domina impunătorul complex al Forurilor se construia o sală cu o formă nemaivăzută, dedicată muzicii, farselor satirice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aur. Pe laturi vor fi minunate sculpturi de bronz, capete de lupi, pantere, monștri, simbolurile infernale ale misticii isiace. Pe khem, pe sanctuar, voi așeza un splendid cap al Meduzei, din bronz aurit; din punct de vedere astrologic, ea guvernează fascinanta zodie a Fecioarei în care te-ai născut tu, Augustus. — La Mendes, adăugă Imhotep, lângă aqenu, lacul sacru, pe o stelă de piatră sunt incizate legile ritului, pentru ca amintirea lui să nu se piardă: phar-haoui se urcă pe Ma-ne-djet, rotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împăratul se hotărî: — Voi vorbi cu el mâine. Nu văzu că pe obrajii palizi ai lui Callistus se ivise o umbră de zâmbet. Sala isiacă — Ah! strigă cuprins de o fericire delirantă tânărul mim Mnester, cel mai celebru, cel mai fascinant și mai aplaudat în zilele acelea, în timp ce încerca, în noua sală isiacă, un pas de dans foarte senzual, încordându-și și destinzându-și trupul subțire, asemenea unui arc. Acesta este locul pe care zeii l-au gândit pentru ca eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cucerise pe romani în vremea tânărului împărat. O idee vagă și, probabil, limitată, fiindcă marea majoritate a țesăturilor găsite la Antinoe aparțin perioadei de decadență. Mărturii ne oferă și puținele reprezentări în marmură care nu au fost distruse, cum este fascinanta sculptură, aflată astăzi la Muzeul din Villa Albani de la Roma, în sobrul veșmânt de pontifex maximus. Materialul care îi acoperă capul este, după cum se poate vedea din drapaje, foarte subțire și fin, în mod evident diferit de țesăturile de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost suficient de scăzut, corăbiile ivite din apă au fost trase la mal și expuse într-un muzeu. Toată această acțiune, plină de peripeții și obstacole, a durat cinci ani, și la nivel mondial a fost privită ca o aventură fascinantă. Nimeni nu-și imagina că în primăvara lui 1944, într-una din ultimele nopți de război la Castelli Romani, un incendiu sălbatic avea să transforme în cenușă ceea ce douăzeci de secole nu reușiseră să distrugă. Puține obiecte, mutate anterior în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În text. De fapt, eu vorbeam transfigurat despre mine Însumi, luând Însă un exemplu cunoscut din literatură; mi se părea jenant și nu atât de instructiv să redau direct ceea ce mi se Întâmplase tocmai mie. Simțeam că literatura era mai fascinantă decât realul și oricum nimeni nu m-ar fi crezut. (miercuri) Ea, nebunia, se plimbă În jur la braț cu mine. Azi mă Întorceam Împreună cu A. de la Facultate. Era inexplicabil de frumoasă. Se Îmbrăcase foarte elegant, ceea ce i se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În Întunericul dens, e o torță aprinsă micșorându-și lumina intermitent. „Vezi că trezești vecinii cu zdupăiturile tale.“ „Tu nu ești niciodată vulgar, te forțezi inutil!“ „Am adormit, bai-bai!“. Este curios că Îmi amintesc imaginea corpului ce mi se părea fascinant. (vineri) Azi Îmi cade În gheară profesorul S.V. Are o predispoziție permanentă către studente cu picioare lungi, pe care le ademenește la cercul de teorie. Acum a Înhățat-o pe V. chiar În spațiul meu de veghe; o vrăjește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu o viteză amețitoare și când totul pare să-și fi găsit într-un final rezolvarea, Deaver mai are ceva suprinzător pregătit în mânecă... Savurați!” Sunday Telegraph „...acțiunea îți taie pur și simplu respirația, explicațiile trucurilor din repertoriul magicianului sunt fascinante, iar relația dintre Rhyme și Sachs este, deosebit de sugestivă.” Irish Independent „Te prinde!” Big Issue, Australia „Deaver în stare pură” Publishers Weekly „Deaver în mare formă - ceva obișnuit, de altfel... O carte obligatorie!” Barry Forshaw, Crime Time Lui Madelyn Warcholik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]