3,363 matches
-
1938. Soarta Ucrainei carpatice (Rutenia) devenea acum o problemă acută. Iorga s-a opus schimbării statu-quo-ului76, cerînd adoptarea unei atitudini vigilente față de revizionismul maghiar și față de cîrdășia acestuia cu Germania nazistă. (Revizionismul maghiar era mai curînd în cîrdășie cu Italia fascistă, iar Iorga prefera să ignore această legătură). Polemica cu istoricii unguri se desfășura în ritm vioi, Iorga intrînd în conflict și cu "London Daily Mail" al Lordului Rothemere datorită sprijinului acordat revizionismului maghiar de către această publicație. Atunci cînd Societatea Patriotică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a dus la Dictatul de la Viena. Românii nutreau iluzia că vor face "concesii minore". Iorga a propus un schimb de populații "de-a lungul granițelor viitoare". Delegației române i s-a arătat însă o hartă alcătuită de naziști și de fasciștii italieni în care Transilvania era tăiată în jumătate. Manoilescu, ministrul de Externe, a leșinat la vederea hărții. Ungaria primea 43.000 de kilometri pătrați cu o populație de 2.500.000 de locuitori. Majoritatea erau români, pentru că numeroși evrei fuseseră
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
răspuns "liberalismul" și industrializarea forțată (de pe urma căreia, ca să-l parafrazăm pe Banuel, numai "o burghezie lipsită de farmec și de discreție" a profitat), suportată de 80% din populație (țărănimea)? Acest liberalism avea să se transforme ulterior în "neoliberalismul" de tip fascist al Dictaturii Regale. În ciuda marilor lui eforturi, cea mai importantă contribuție a lui Iorga la politica țării sale a fost faptul că și-a dat seama de la bun început de pericolul nazist și de cel sovietic. Repetîndu-și cu fermitate avertismentele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reasigură de faptul că el cunoștea intențiile fasciștilor 179 "Neamul românesc", 4 noiembrie 1922, 10 februarie 1925, 21 noiembrie 1925 și 17 iunie 1928 180 "Neamul românesc", 28 august 1925. Iorga dezaproba chiar și aderarea Prințului moștenitor Carol la mișcarea fascistă. O viață de om..., vol. 3, p. 92 181 Arhivele Pippidi-Iorga 182 Memorii, vol. V, pp. 25 și 189 183 "Neamul românesc", 9 august 1921, 15 și 22 septembrie 1922 184 "Neamul românesc", 11 septembrie 1921 185 "Neamul românesc", 2
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu trebuie confundată cu temuta Siguranță). El avea grijă de interesele lui Carol în afaceri și de siguranța personală a acestuia și a Magdei Lupescu 58 Așa cum își amintea dna Liliana Pippidi-Iorga, Profesorul Iorga nu voia să poarte acest veșmînt fascist ridicol. Călinescu l-a amenințat că-i va confisca biblioteca la care ținea atît de mult. Iorga a cedat și a îmbrăcat uniforma împotriva voinței sale. A doua zi s-a întîlnit cu jurnaliștii îmbrăcați în uniformele propriei lor corporații
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cazaci Însoțiți de familiile lor, care traversau sudul Austriei, „nu cu mult diferiți de ce ar fi pictat un artist pe vremea războaielor napoleoniene”. Din Balcani soseau nu numai etnici germani, ci și peste 100.000 de croați asociați cu regimul fascist al lui Ante Paveliæ din timpul războiului, ocolind acum mânia partizanilor lui Tito3. În Germania și Austria, pe lângă milioanele de soldați ai Wehrmachtului deținuți de Aliați și soldații aliați proaspăt eliberați din lagărele germane de prizonieri, erau mulți străini care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
timpul războiului. Naziștii și aliații lor fuseseră Învinși, dar acest lucru era, evident, insuficient, având În vedere gravitatea crimelor comise. Dacă legitimitatea guvernelor postbelice se baza doar pe victoria militară asupra fascismului, cu ce erau ele mai bune decât regimurile fasciste detronate? Era important ca actele acestora din urmă să fie identificate drept crime și pedepsite corespunzător. Bazat pe un solid raționament politic și legal, impulsul punitiv venea și În Întâmpinarea unei nevoi interioare. Pentru cei mai mulți europeni, cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
contribuia la eliminarea elitelor locale și a acelor politicieni care ar fi putut sta În calea ambițiilor comuniste. În Bulgaria, de exemplu, nou-apărutul Front al Patriei a stimulat pedepsirea neoficială a colaboraționiștilor de orice speță, sub acuza generică de „simpatizant fascist”, și a Încurajat denunțarea oricărei persoane suspectate de simpatii prooccidentale. În Polonia, răzbunarea populară Îi viza frecvent pe evrei - În primele patru luni ale anului 1945, În Polonia eliberată au fost uciși 150 de evrei. În aprilie 1946, cifra ajunsese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
largă și eterogenă. Condusă de fasciștii locali Între 1922 și 1943, țara a fost scoasă de sub sceptrul lui Mussolini de unul dintre mareșalii acestuia, Pietro Badoglio, al cărui prim guvern antifascist era alcătuit În majoritate din foști fasciști. Singurul delict fascist evident condamnabil era colaborarea cu inamicul după (invazia germană din) 8 septembrie 1943. Prin urmare, majoritatea inculpaților erau din Nordul ocupat și avuseseră de-a face cu guvernul-marionetă instalat la Salò, lângă lacul Garda. Mult persiflatul chestionar „Ai fost fascist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe nimeni. Până În februarie 1946, au fost anchetați 394.000 de angajați guvernamentali, dintre care numai 1.580 au fost concediați. Majoritatea celor chestionați au invocat gattopardismo („leopardismul” sau „cameleonismul politic”), susținând că făcuseră un subtil joc dublu În fața presiunii fasciste - la urma urmei, funcționarii civili erau obligați să fie membri ai Partidului Fascist. Cum mulți dintre anchetatori s-ar fi putut afla la fel de bine de partea cealaltă a mesei, aceste argumente au fost primite cu Înțelegere. După procesele zgomotoase ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre care numai 1.580 au fost concediați. Majoritatea celor chestionați au invocat gattopardismo („leopardismul” sau „cameleonismul politic”), susținând că făcuseră un subtil joc dublu În fața presiunii fasciste - la urma urmei, funcționarii civili erau obligați să fie membri ai Partidului Fascist. Cum mulți dintre anchetatori s-ar fi putut afla la fel de bine de partea cealaltă a mesei, aceste argumente au fost primite cu Înțelegere. După procesele zgomotoase ale câtorva generali și fasciști importanți, anticipata epurare a guvernului și a administrației era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primele amnistii, inclusiv anularea tuturor sentințelor sub cinci ani. Practic, toți prefecții, primarii și funcționarii epurați În 1944-1945 și-au recăpătat slujbele sau au fost scutiți de plata amenzilor primite, iar majoritatea celor 50.000 de italieni Întemnițați pentru activități fasciste au ieșit rapid din Închisoare 1. Cel mult 50 de oameni au fost executați pentru crimele săvârșite În urma unui proces legal; li se adaugă 55 de fasciști masacrați de partizani pe 17 iulie 1945 În Închisoarea Schio. În timpul Războiului Rece
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost pusă pe seama presiunii străine (americane) și a influenței politice a Vaticanului. În realitate, lucrurile erau mai complicate. Desigur, Biserica Catolică a scăpat ușor, având În vedere faptul că Pius al XII-lea a avut relații călduroase cu regimul fascist și a Închis ferm ochii la crimele naziștilor din Italia și de peste tot. Prelații erau influenți. Autoritățile militare anglo-americane au ezitat Într-adevăr să elimine funcționarii compromiși, În timp ce Încercau să restabilească normalitatea În peninsulă. Iar În ansamblu, epurarea fasciștilor a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
martie 1944, el a anunțat la Salerno că Partidul Îmbrățișa cauza unității naționale și a democrației parlamentare - spre surprinderea și confuzia multor simpatizanți. Într-o țară unde milioane de oameni, și nu numai cei de dreapta, erau compromiși de regimul fascist, Togliatti nu dorea să Împingă națiunea În pragul războiului civil - mai bine zis, să prelungească un război civil deja În desfășurare. Mai util era să se Încerce restabilirea ordinii și a normalității, să fie lăsată În urmă era fascistă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regimul fascist, Togliatti nu dorea să Împingă națiunea În pragul războiului civil - mai bine zis, să prelungească un război civil deja În desfășurare. Mai util era să se Încerce restabilirea ordinii și a normalității, să fie lăsată În urmă era fascistă, iar puterea să fie câștigată la urne. Din poziția sa privilegiată În mișcarea comunistă internațională, Togliatti avea o perspectivă strategică mai amplă, În care situația Greciei servea drept avertisment. În Grecia, deși lumea afacerilor și elita administrativă colaboraseră masiv În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
colaboraționiștilor, a fasciștilor și nemților reprezenta În primul rând un mod de a curăța peisajul social și politic local de posibile impedimente În calea comunismului. La fel și În cazul Iugoslaviei lui Tito. Numeroase persoane au fost acuzate de crime fasciste, când singura lor vină era apartenența la un grup social sau național nedorit, afilierea la un partid politic ori la un cult religios incomod sau, pur și simplu, o prea mare vizibilitate și popularitate În comunitatea locală. În procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împotrivi instaurării regimului comunist. Curțile Populare Extraordinare din Cehoslovacia, Înființate prin decret prezidențial la 19 mai 1945, au Împărțit 713 sentințe capitale, 741 de condamnări pe viață și 19.881 de alte sentințe privative de libertate „trădătorilor, colaboraționiștilor și elementelor fasciste din rândurile națiunii cehe și slovace”. Cuvintele amintesc de jargonul judiciar sovietic, prefigurând viitorul sumbru al țării. Dar În Cehoslovacia ocupată existaseră Într-adevăr trădători, colaboraționiști și fasciști: unul dintre aceștia, părintele Tiso, a fost spânzurat la 18 aprilie 1947
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
profitaseră de pe urma ocupației nu au avut prea mult de suferit, cel puțin nu În Europa de Vest. În Italia, Aliații au insistat ca Vittorio Valletta de la Fiat și alții ca el să fie lăsați În pace, În ciuda asocierii lor notorii cu autoritățile fasciste. Alți afaceriști italieni au supraviețuit demonstrând că se opuseseră lui Mussolini și Republicii de la Salò - ceea ce era adevărat, fuseseră Împotrivă tocmai pentru că era prea „socială”. În Franța, anchetele judiciare privind colaborarea economică au fost devansate de naționalizarea selectivă - a uzinelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
același nume, care miza tocmai pe acest sentiment de dezamăgire neașteptată: „Sunt cel care, Întâlnind un fost gerarca, Întreabă: «Tu cum ai ajuns În tabăra judecătorilor?»... Sunt cel care se uită În jur și spune: Acestea sunt metode și sisteme fasciste»... Sunt cel care nu mai crede În nimeni și nimic”. Italia era, după cum am văzut, un caz dificil. Dar sentimente precum cele exprimate de Giannini, resimțite spre sfârșitul anului 1945 În toată Europa, au permis evoluția rapidă a mentalității. După ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fasciști de varii orientări, iar moderația postbelică a Partidului Comunist Italian se datora probabil și faptului că mulți dintre potențialii săi suporteri fuseseră compromiși sub regimul precedent. Comuniștii din Ungaria postbelică i-au curtat deschis pe foștii membri ai mișcării fasciste Crucea cu Săgeți, ținându-le chiar partea Împotriva evreilor care cereau să le fie restituite proprietățile. În timpul războiului, comuniștii slovaci Vlado Clementis și Eugen Löbl au fost filați la Londra de agenți sovietici recrutați din partidele fasciste ale Cehiei antebelice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
membri ai mișcării fasciste Crucea cu Săgeți, ținându-le chiar partea Împotriva evreilor care cereau să le fie restituite proprietățile. În timpul războiului, comuniștii slovaci Vlado Clementis și Eugen Löbl au fost filați la Londra de agenți sovietici recrutați din partidele fasciste ale Cehiei antebelice; mărturia acestora avea să fie folosită Împotriva lor la procesul-spectacol care Îi aștepta peste un deceniu. Comuniștii nu erau singurii care au Închis ochii la trecutul fascist sau nazist al oamenilor În schimbul susținerii politice. În Austria, autoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost filați la Londra de agenți sovietici recrutați din partidele fasciste ale Cehiei antebelice; mărturia acestora avea să fie folosită Împotriva lor la procesul-spectacol care Îi aștepta peste un deceniu. Comuniștii nu erau singurii care au Închis ochii la trecutul fascist sau nazist al oamenilor În schimbul susținerii politice. În Austria, autoritățile occidentale Îi favorizau adesea pe foștii fasciști, permițându-le să practice jurnalismul și alte profesii delicate: afilierea lor la regimul corporatist și autoritar din Austria antebelică fusese neutralizată de invazia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pare de neînțeles... ce ne domină astăzi viața e sentimentul de stupoare și Încercarea instinctivă de a găsi o direcție. Suntem pur și simplu dezarmați de realitate”. După Înfrângerea lui Hitler, impedimentul principal În calea transformării radicale nu au fost fasciștii sau reacționarii care se aliaseră cu dictatorii și fuseseră măturați odată cu aceștia, ci guvernele În exil legitime, care așteptaseră sfârșitul războiului la Londra. Pentru acestea, organizațiile locale de rezistență nu reprezentau un posibil aliat, ci un obstacol: un tineret nechibzuit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țărani Își văzuseră situația Înrăutățindu-se constant. Mulți dintre ei - din Grecia, sudul Italiei, Balcani, Europa Centrală și de Vest - emigraseră În America, Argentina sau În altă parte. Cei rămași s-au dovedit o pradă ușoară pentru demagogia naționalistă și fascistă. După război se vehicula (mai ales printre cei cu vederi de stânga) ipoteza că o potențială renaștere a fascismului În Europa avea să Înceapă la țară. Chestiunea agrară avea așadar două fațete: prin ameliorarea situației economice a țărănimii, se evita
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Bucovina (luate de la România), Rutenia subcarpatică (de la Cehoslovacia), vestul Ucrainei (de la Polonia), estul Finlandei, trei republici baltice independente și orașul Königsberg/Kaliningrad din Prusia Orientală, toate acestea au părut laurii victoriei, și nu roadele unor acorduri infame cu inamicul fascist. Pentru Uniunea Sovietică, lărgirea teritorială avea două consecințe. Punea capăt statutului de paria. Acest lucru conta foarte mult pentru Stalin, devenit liderul unui imens bloc eurasiatic: pentru a consacra acest nou statut, URSS a insistat asupra unui sistem de veto
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]