4,121 matches
-
destinului implacabil există și o împielițare cosmică.. Destinul este asemenea unui vulcan. Din când în când izbucnește distrugând monotonia. Destinul poate consta și în alunecarea pe o coajă de banană. Mă tem că nu există hazard nevinovat. Multe destine se frâng când se rupe prima verigă a lanțului de iluzii. Fiecare om are haosul lui personal. Mai mult sau mai puțin creator. Ne ungem cu făină pe față ca să nu ne recunoască ursitoarele. Fatalitatea este regizată de timp. Ori de erori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
m-a scuturat, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit; a tras asupra mea ca într-o țintă. 13. Săgețile Lui mă înconjură de toate părțile, îmi străpung rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt; 14. mă frîng bucăți, bucăți; se aruncă asupra mea ca un războinic. 15. Mi-am cusut un sac pe piele și mi-am prăvălit capul în țărînă. 16. Plînsul mi-a înroșit fața și umbra morții este pe pleoapele mele. 17. Totuși, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîine omului flămînd. 8. Țara era a ta, fiindcă erai mai tare, te așezai în ea, fiindcă erai cu vază. 9. Dădeai afară pe văduve cu mîinile goale și brațele orfanilor le frîngeai. 10. Pentru aceea ești înconjurat de curse și te-a apucat groaza dintr-o dată. 11. Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc? 12. Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Privește vîrful stelelor, ce înalt este. 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și-l va curăți; 22. de la miază-noapte ne vine aurora și ce înfricoșată este măreția care înconjoară pe Dumnezeu! 23. Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul și dreptatea deplină El nu le frînge. 24. De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-și îndreaptă privirile spre cei ce se cred înțelepți." $38 1. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, și a zis: 2. "Cine este cel ce Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
nas de ceară *. 1040 {EminescuOpXV 1041} COMENTARII {EminescuOpXV 1044} VOLUMUL VIII TEXTE DECEBAL (p. 41) Și de-l lovești, de te repezi asupră-i, De îi atingi tot ce-i mai sfânt în el, De vrei răbdarea să i-o frângi - să-l scoți Din firea lui... Nici un răspuns... nimică... 5 Decât astă mândrie * infernală Teribilă și rece. (P. 49) O grație să-ți cer? Ți-oi cere una Tu mi-o poți da și eu a cere-o pot Când
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
încuiată. Degeaba a bătut la ușă, i-a implorat pe părinți și pe frați să-i dea drumul înăuntru. - Ce mă fac? Ce mă fac? se gândea șoricelul. O să vină zile ploioase și reci, eu unde o să stau? Cu inima frântă de durere a plecat în căutarea unui adăpost. A mers mult, a mers puțin nici el nu știe. S-a trezit când soarele era sus pe cer. Când a deschis ochii ce să vadă? Lânga el un ghem mare alb
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
-n strigăt victorios, ca o lăcustă vicleană ! - Ajutor ! Strig eu pervers, dovedindu-l cu o tură de șold! Îl imobilizez! Îi țintuiesc capul la perete. Îi strivesc fața, nasul și gura. Îi prind dibaci mîinile și picioarele la un loc, frângându-l în două. Pușca a zburat! Cutia e a mea! Se zbate neputincios... își eliberează o mână... apoi cealaltă ! Fuge, se repliază ! Țipă furios.. LUPTE ! Politică de învăluire... iar se pregătește de-asalt! Își încordează zdravăn capul în piept. Se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a pus în cârcă. Deci coapsele desenate cu compasul și apoi corectate cu știința sculptorului genetician așezate în prelungirea unor picioare cu glezne prea firave, peste care mijlocul se subția periculos de tare, de ți-e frică să nu se frângă în susținerea bustului ăla umflat cu sâni perfecți și trufași, care se vor mări cu timpul, din care plecau umerii. De aici coborau dou mâini puternice, masiv vascularizate, cu vene atât de proeminente încît ți-era frică să te lași
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
râului, după care ne întorceam, cu doi, trei eleni uscați de soare, la bindie, locul de scăldat al satului, traversând grădinile și livezile oamenilor, mâncând pe apucate ceapă verde, castraveții necopți, sau fructe abia ieșite din floare, bineînțeles nespălate, ajungând frânți către seară acasă la bunici, care ne făceau câte o omletă din zece ouă, într-o tigaie specială cu trei picioare, pe căre să o poți pune direct pe jar, neagră de arsă ce era, din care luam de obicei
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
care le poate consulta cititorul), etimologia ne oferă două înțelesuri principale și unul secundar, dar de o expresivitate puternică. 1. Întregul dezintegrat Înainte de toate considerăm faptul că prin cuvântul corupție înțelegem în principal acțiunea de a sfărâma, a distruge, a frânge în atâtea părți ceva ce de la sine este făcut pentru a fi păstrat integru, unit, întreg. A corupe e ceva grav, înseamnă a sfărâma ceva ce este făcut pentru a rămâne în unitatea integră a existenței sale. Am putea înregistra
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
rană uriașă. Cu buzele în amară frământare, marina încet firele mustăței, ochii nu mai priveau nimic. Legăna necontenit încet și greu grumazul... și privirea lui, ochii aceia cu expresia unei mute dezamăgiri, a unui cal de rasă care și-a frânt picioarele și așteaptă să moară... Deodată, ca scuturat de friguri, saltă din șold și brațe, mă lovește cu capul. Se sfredelește din mijloc și se oprește o clipă piept în piept cu mine. Doamne, ce ochi! Ai cui sînt? Pleoapele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
precedente, dar în același timp cea mai concretă pentru mine, căci e singura prin care mi s-a îngăduit să-mi port, în realitate ca și în vise, pașii. O Europă cu mai multe viteze, s-a spus. O Europă frântă în două, timp de decenii, de un zid stupid din beton și din sârmă ghimpată, s-a spus. Dar când zidul concret (măcar pe porțiunea lui ce despărțea cele două Berlinuri) s-a prăbușit, s-a putut vedea limpede că
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din aceeași gură, șuiera scurt ca vântul puternic sau bătea ca apa care cade din stânci, și numaidecât cealaltă voce, groasă și grea, își reîncepea urcușurile și căderile. Ieșiseră câțiva păstori și, lăsîndu-și munca, ascultau în tăcere. Deodată, cântecul se frânse tocmai când părea că începe din nou. - Nu mai cînți? întrebă copilul. - Cântecul s-a sfârșit. Copilul își căută bila. O găsi și câteva clipe se jucă rostogolind-o prin iarbă, apoi se apropie de Auta care ședea și acum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și care putea să ducă în spinare un bolovan de piatră de trei ori mai greu decât era în stare orice alt rob, își rosese, nimeni nu știa cu ce, lanțul de aramă de la picioare și în tot restul nopții frânsese lanțurile a încă nouă robi. Soldatul care-i păzea fu găsit sugrumat, iar peștera goală. Robii luaseră toate uneltele cu ei și toate armele soldatului de pază, lăsîndu-i numai coiful. În zori, când slujbașul regesc veni să adune robii la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
n-are pecete. Iahuben răcni: - Vrei să fii biciuit, cîine? Uite semnul Piscului Sfînt: asta ține loc de pecete, ciupercă împuțită ce ești! și arătă cu mâna pieptul lui Auta. Ajutorul de sutaș își lăsă capul în jos și rosti, frînt: - Eu de-aicea fără arme nu plec. Soldații erau înarmați cu mai multe arme decât se obișnuia. Dibăcia lui Iahuben izbutise la început, însă acum părea să năruie totul. Auta privi rugător spre străini, dar aceștia nu făcură nici o mișcare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și plecară, mai apucând să vadă cum din tot ținutul părăsit părți întregi se prăbușeau în mare și numai coamele munților rămâneau deasupra apei, ca niște ostroave. Privind în zare, călătorii vedeau cu groază cum felii întregi de țărm se frâng, cu oameni pe ele încă alergând înnebuniți și strigând după ajutor, și cum se răstoarnă apoi în apele mării turbate. Alți oameni, suiți pe munți, ședeau acolo așteptîndu-și moartea. Numai puțini dintre aceia au izbutit să scape cu viață. Corăbiile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
realizare a vieții lui, zicând merem când se gândea la fiul său: -Slavă ție Doamne, îți mulțumesc că mi-am putut întreține copilul la școală, ai milă de el. Lăcrima de fiecare dată. Era duminică după amiază. Radu cu inima frântă de durere se pregătea de plecare, cu gândul că nu știa dacă o va mai vedea pe mama lui în viață, luându-și rămas bun, el o sărută pe față, lăcrimând. La gară plecă însoțit de tatăl său. Soarele cobora
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și ritmice; formele occidentale sunt rapide și neregulate. Regimurile taoiste acumulează și stochează energie vitală, producându-vă o senzație de împrospătare; exercițiile occidentale, cum ar fi alergatul, ridicarea greutăților și sporturile în echipă vă secătuiesc de energie și vă lasă „frânt”. Toate exercițiile taoiste sunt „aerobice” în esența lor, deoarece implică modele de respirație reglate cu atenție. În consecință, în afară de diferitele beneficii pe care exercițiile le au pentru diverse părți ale corpului, toate exercițiile taoiste sunt benefice pentru sistemul cardiovascular și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ne spui și nouă? zâmbește sarcastic Toal. — Nee, șefu, i-ok. Nu-i nimic, dă din umeri Gillman. Dougie Gillman are părul castaniu, tuns scurt, ochii albaștri Înguști și reci, fălcile mari și atât de puternice c-ai putea să-ți frângi deștele. E cam denălțimea mea, un metru șaptezeci, dar tot patâta de lat. — Poate dacă aveți răbdare, domnilor, spune Toal cu răceală În voce, Încercând acum să-și recapete autoritatea În lipsa lu Niddrie, am putea continua. Decedatul probabil că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-și ia revanșa prin procură asupra imaginii ființei adorate “răsfrîntă-n iezerul de munte” și spartă brusc de zborul razant al unei rîndunele. Intenția compensatoare este limpede exprimată În ultima strofă: “Dacă eu nu, atuncea cel puțin această apă să te frîngă, această undă să te sfarme, să te stîngă, să te stîngă.” Cele de mai sus pot reprezenta cadrul necesar pentru a Înțelege mai bine gustul pentru schiță pe care poetul Îl mărturisește deja din prima strofă: “Îmi place să te
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
plastic acest lucru, invocând "duelul" nobil ca metaforă a polemicii literare de înaltă ținută, în care latura spectaculară derivă nu atât din soliditatea raționamentului cât din strategia discursivă de a combina eficient (verbele construiesc dinamic un climax al strategiei ofensive: frâng, dobor, împung, sângerez) dimensiunea intelectivă (argument, definiție) cu cea afectivă (imagine, spirit): "Să-ți frâng mijlocul cu un argument, să te dobor în țărână cu o imagină, să te-împung cu un spirit, să te sângerez cu o analiză și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care latura spectaculară derivă nu atât din soliditatea raționamentului cât din strategia discursivă de a combina eficient (verbele construiesc dinamic un climax al strategiei ofensive: frâng, dobor, împung, sângerez) dimensiunea intelectivă (argument, definiție) cu cea afectivă (imagine, spirit): "Să-ți frâng mijlocul cu un argument, să te dobor în țărână cu o imagină, să te-împung cu un spirit, să te sângerez cu o analiză și să te vâr până la coapse în pământ cu o definiție"69. În polemica literară, argumentația
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
atitudinea polemistului, evitând totuși o denominare, în favoarea unei substituiri bazate pe analogie, într-un fragment ce trimite la polemica principială eminesciană: Dacă e vorba de duel, primesc, dar cu armele profesiunii. Vino-ncoace la luptă dreaptă, tinere imperial! Să-ți frâng mijlocul cu un argument, să te dobor în țărână cu o imagină, să te împung cu un spirit, să te sângerez cu o analiză și să te vâr până la coapse în pământ cu o definiție. Asta e lupta dreaptă a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe respectivul zero la numitor.“ Cu alte cuvinte, credea că 0 : 0 dădea 0 (se înșela, după cum vom vedea) și că 1 : 0 însemna... ei bine, nu prea știm, deoarece ceea ce spunea el nu prea are logică. De fapt, își frângea mâinile și aștepta ca problema să se rezolve de la sine. Greșeala lui Brahmagupta nu a dăinuit mult. Cu timpul, indienii și-au dat seama că 1 : 0 reprezenta infinitul. „Această fracție, în care numitorul este zero, desemnează o cantitate infinită
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
facem uz; și în definitiv dacă durerile și scârbele se grămădesc asupra noastră, numai pe credință ne putem repauza. Ea este cu drept cuvânt păzitoarea și apărătoarea tuturor celorlalte arme, și dacă nu o posedăm, apoi și acelea toate se frâng”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Efeseni, omilia XXIV, p. 245-246) „... credința liniștește cugetul”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei, omilia I, p. 18) „... cei ce se țin de credință, se
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]