4,602 matches
-
pe niște nasturi mari, negri, ăștia sunt de la paltonul de stofă pe care i l-am făcut în ’64, după ce-a ieșit din închisoare. N-am comentat, știam că unchiul fusese deținut politic. Mi-a arătat apoi niște nasturi galben citron. — Ăștia sunt de la cămașa pe care a purtat-o la nunta noastră. Fața i s-a încrețit într-un zâmbet larg. Aveam șaisprezece ani. Ce scandal a fost, toată lumea a comentat. El în costum negru cu cămașă gal benă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sunt alt om. Mai bun. Mai rapid. Mai mingicar. Da, știu, tot o expresie de la televizor, da’ sună mișto, că e cu minge, deci e de bine. Ieșim pe teren și proful de sport, nea Pamfil, suflă din fluierul lui galben, care e pe zi ce trece mai murdar. Hai, la mijlocul terenului toți. Încălzirea. Încălzire. Pff, mai durează. Mă fac că-mi rotesc corpul, că îndoi câteva genuflexiuni, sar cu genunchii la piept. Eu sunt gata, zic. Taci, mă, acolo și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
copii ce urma să câștige un premiu. Oarecum stingherit, Andrei Vlădescu a înaintat în parcul mai mult grădină, cu gutui și piersici amestecându-se printre arbori sălbatici, iarbă mare, în parte uscată, peste care începuseră să cadă frunze roase de galben și arămiu. A început să le adune cu piciorul în grămăjoare și atunci a auzit glasul obișnuit, cu nimic diferit de cel de altădată, al doamnei Marga Pop: „Nu te duce prea departe. Am să-ți vorbesc“. Și, pe când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu prea mai am chef. Casa capătă viață de la vânt, lumina albă mă invadează și furculițele fac zgomot în bucătărie, liftul urcă cu presiune dilatată din străfund și se oprește cu zgomot de mină claustrofob, urât cer alb în gri, galben de pergament, oamenii se mai duc de colo încolo și toți își caută garsoniere, scârțâie frânele țuguiat, motor de mașini, demaraje, se duce, a se duce, a se opri în sunet grav, gâlgâit și iar subțire ascuțit a frână. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pentru că nu suporta sângele. I se tăiară picioarele. Se prăbuși. Încercă să se târască în patru labe, dar nu mai avea pic de putere. Ca prin ceață, întrezări albastrul unor minunați pantofi de lac, două catarame năstrușnice, niște picioare cambrate, galbenul unor ciorapi de mătase bine întinși până sub genunchi și, ceva mai sus, o coapsă fină, aristocratică, orgolios arcuită în față, cum nu mai văzuse el în viața lui. Înlemni. Julien îl privea de sus. Ieșise din cameră încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dădu să înțeleg că mi-o cedează de bunăvoie. - Poate că Hilda nu-ți place? făcu el amestecând pe paletă, cu pensula muiată în ulei, o culoare cafenie, în care adăugase din tuburi pântecoase trei viermi încolăciți, negru, roz și galben. Nu, pe Hilda n-am dorit-o. Spectacolul din seara trecută nu-mi trezise dorința s-o am, ci dimpotrivă, mă simțeam stingherit în preajma lor, tolerat de Egon. Începusem acum să înțeleg, că el îmi îngăduise să asist numai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
răspunsul meu afirmativ îmi dădu zece bani să-mi cumpăr o bucată de pâine. Îmi luai un corn cu zahăr. Așa m-ai privit și atunci, tată, când ai aflat unde sunt și ai venit să mă iei acasă. Tot galben ți-a fost chipul când te-ai oprit în fața micului negustor ambulant, cu lădița prinsă după gât, care vindea ciocolată în gară și-n elegantul orășel așezat între munți. „Sunt două luni împlinite, fiul meu, de când îți câștigi pâinea zilnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
afiș, în centrul căruia urma să fixez în formă de triunghi, cele trei litere. Țineam ca apoi să-l lipesc pe un pisoar oarecare din centrul orașului... Căci, să vezi mata, eu cred că „A” înseamnă roșu, că „B” e galben aprins și că litera „C” corespunde cu cel mai pur albastru. Opera mea s-ar fi putut citi de-a îndărătelea, sau sărind intenționat una dintre litere.” - „Da, obiectai indiferent, dar mi se pare că ai uitat culoarea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
universului lor de bârfă, croșetat și recitări ciclice de mătănii. Dar mâna de profesionist a unui decorator gonise orice urmă de stafie a burgheziei franceze care mai bântuise poate zidurile groase de cărămidă ale clădirii. Exteriorul era vopsit într-un galben vesel, flăcările de gaze din cele două felinare de alamă, reconstituite, tremurau ușor de fiecare parte a aleii care ducea spre casă, reflexele luminii lor de chihlimbar unduind în emailul negru al porții și al obloanelor. Sub ambele felinare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trebuie să vorbesc cu mama lui David. Tatăl Îi aruncă lui Logan o privire fioroasă de pe treapta de sus. Într-un final păși Într-o parte, iar Logan putu să zărească prin geamul ușii un hol mic, vopsit Într-un galben vesel. Pe o canapea roșu-aprins se aflau două femei: una din ele arăta ca un vas de război pictat cu motive florale, iar cealaltă ca un zombie. Femeia mai tânără nici nu privi către polițiștii care intrară În cameră. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fost acolo cu un motiv precis, dar nu știm care este acela deocamdată. Portul din Aberdeen se Întrezărea prin geamul mașinii, cenușiu și sărăcăcios. Un grup de vase comerciale erau ancorate la mal, cu vopseaua lor În tonuri vesele de galben și portocaliu estompată din pricina ploii. Luminile scânteiau În semiîntunericul după-amiezii, În timp ce containerele erau ridicate din vagoanele-platformă În ambarcațiunile trase la țărm. Logan și Watson se Îndreptau din nou către locuința lui Richard Erskine din Torry. Cineva Își amintise că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ani, zâmbind și plină de pistrui. Un șmecheraș desenase o pereche de ochelari, o mustață și scrisese „RAZ O IA ÎN CUR“. La Turf ’n Track nu erau anunțuri publice: doar ferestre negre și un semn de plastic verde cu galben. Logan Împinse ușa către interiorul Întunecat, unde aerul era greu din cauza țigărilor rulate În palmă și a mirosului de câine ud. Pe dinăuntru era chiar mai părăginit decât afară: scaune de plastic murdare, de un portocaliu mizerabil, un linoleum lipicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Kevin nu locuiește aici acum... A luat o pauză. Se opri. Asta după ce fiica noastră a dispărut. — Aha. De asta am venit, doamnă Henderson. Îi pofti spre o canapea maronie, plină de umflături, cu pielea acoperită de cuverturi roz cu galben. — Pentru că nu mai stă Kevin aici? E doar temporar. Insch scoase din buzunar un plic de plastic transparent. În el erau două agrafe de păr roz. — Le recunoașteți, doamnă Henderson? Luă plicul, privi cu atenție conținutul, apoi se uită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
flăcări roșcate. De la nivelul străzii, Înghesuit din toate părțile de șiruri lungi de blocuri cenușii cu trei etaje cu locuințe de Închiriat, acesta era vizibil doar sub forma unor panglici de culoare iridescentă. Ici și colo, lumini stradale de un galben sulfuros clipeau și zumzăiau În aerul Înghețat de decembrie, Împrumutând clădirilor o paloare sumbră. Nici măcar nu era ora cinci. În ciuda așteptărilor, agenta Watson reușise să găsească pentru ei un loc de parcare În fața clădirii În care locuia Norman Chalmers. Tomberonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
singurul mod prin care se puteau Încălzi În casa aia ca un frigider nenorocit. Bucătăria nu era prea mare, doar un pătrat de linoleum cu o masă mică În mijloc și suprafețe de lucru În jurul pereților, toate decorate cu un galben de nuanța nicotinei. Watson clincăni trei căni de pe platforma pentru scurs pe blatul de lucru, nepăsându-i, În fapt, dacă le ciobește. Trei pliculețe de ceai. Zahăr. Apă clocotită. Dar lapte suficient doar pentru două. — La naiba. În nicun caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cum nu vedeai În Seghedin, un turban cu pene, și avea o rochie care, sigur, era de la Budapesta, dacă nu chiar de la Viena. Deși gimnaziul, trebuia totuși să recunoască, le cam dezamăgise. Pe dinafară, În regulă, chiar măreț, văruit În galben, cu acoperiș nou și cu grădină de jur Împrejur. Dar Înăuntru... Băncile (pentru că li se arătaseră sălile de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin, poate mai Înalte c-un centimetru, cine naiba mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
usuce bine. Lipim cu pastă de lipit formele de polistiren formând omida. Aplicăm al doilea strat de acrilic. Îi aplicăm ochi mobili. Luna și stelele Materiale - CD-uri uzate - ochi mobili - acrilice - marker permanent Mod de lucru: Pictăm cu acrilic galben luna și stelele. Cu acrilic albastru completăm peisajul nocturn. Aplicăm ochii mobili și personalizăm cu marker permanent. Rezultatul este garantat! Floare Materiale - folie parchet - pânză - sârmă plușată - mărgeluță - foarfece Mod de lucru: Din folia de parchet decupăm flori de 2
Activități creative cu materiale reciclabile by Mihaela Albianu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84044_a_85369]
-
culori acrilice set 12 culori la 12 ml/ tub. Floarea soarelui Materiale - farfurie carton - capac lapte praf auriu - acrilice, foarfece decorativ - capac cutie aurie de la lapte praf - biluțe de silicon Mod de lucru: Farfuria de carton o pictăm cu acrilic galben și, după uscare, îi tăiem petalele cu foarfecele decorativ. Decupăm un cerc din capacul auriu pe care aplicăm cu pastă de lipit transparentă, biluțele de silicon. Pictăm cu acrilice semințele de floarea soarelui. Cu bandă dublu adezivă lipim „semințele“ de
Activități creative cu materiale reciclabile by Mihaela Albianu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84044_a_85369]
-
mâna pe podea, a înhățat revolverul și l-a pitit sub pernă. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI UNU În sala de așteptare de la azilul de nebuni se găseau mese și canapele de plastic în culori reconfortante: verde ca menta, albastru metalic, galben pal. Acuarelele demenților atârnau pe pereți, pictate cu degetul și înfățișând o galerie de personaje selectate aleatoriu, cum ar fi Iisus Hristos, Joe DiMaggio și Franklin D. Roosevelt. Danny se așeză. Îl aștepta pe Cyril „Cy” Vandrich. Era îmbrăcat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
așa că nu te agita. Buzz îi trimise un sărut zemos prin receptor, închise și o sună pe Audrey. Suna ocupat. Așa că o luă la picior până în parcarea din spate și sări în mașină. Intră în mare viteză pe roșu, pe galben și pe toate scurtăturile pe care le știa. Văzu Packardul lui Audrey la intrare, trecu peste bordură și alunecă pe peluză. Lăsă motorul să meargă, scoase 38-ul, alergă la ușă și-o dărâmă cu umărul. Audrey era așezată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
club privat din Watts. Mal zise: — Căcat! Acum câțiva ani am lucrat la secția de pe Strada 77. Există tone de cluburi private acolo. Nici un alt detaliu? — Nțț. — Hai să mergem! Ajunseră rapid la azilul „Steaua lui David”. Mal trecu pe galben și depăși limita de viteză cu treizeci de kilometri. Clădirea, de un maroniu spălăcit, arăta ca un fel de pușcărie de minimă siguranță pentru cei pe moarte. Mal parcă și se duse direct la recepție. Buzz găsi un telefon public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și de „aluniș”. Se știe valoarea mito-simbolică a acestor copaci în cadrul dendromitologiei populare românești. Și totuși, copacul ales este un paltin. De altfel, imagini similare se regăsesc și în alte variante ale cântecului eroic în discuție : Este-un palten galben, Galben dărâmat, De coajă curățat, Sus mi-este c[u]-o cracă, Jos masă de piatră în pământ vindecată, Cu argint săpată, Cu aur suflată. La masă că-mi șade : Trei domni ungurești, Trei moldovenești... (35, p. 115 ; 99, p. 298
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ce mi-a plăcut e că a concentrat totul, cu limpezime, În doar 10 minute. În ce privește vocea, e departe de limitele atinse de parohul Iulian Mareș. Notez Încă două autografe de pe cărțile ce le voi dona Bibliotecii moineștene: Dlui Cornel Galben vă ofer această fereastră prin care se vede sacul cu bani (mereu gol) 27 IX 1991 E. Drehuță (volumul Administrarea veniturilor bugetului public, Editura Agora, Bacău, 1991) și Dlui Cornel Galben cu statornică stimă 3. III 1994. E. Drehuță (Trezoreria
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
cărțile ce le voi dona Bibliotecii moineștene: Dlui Cornel Galben vă ofer această fereastră prin care se vede sacul cu bani (mereu gol) 27 IX 1991 E. Drehuță (volumul Administrarea veniturilor bugetului public, Editura Agora, Bacău, 1991) și Dlui Cornel Galben cu statornică stimă 3. III 1994. E. Drehuță (Trezoreria finanțelor publice, idem, 1994). 2 iulie 2012 Căldura și vizionarea finalei Campionatului European de Fotbal mi-au dat peste cap programul de somn, așa că azi m-am trezit ca un leneș
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mai am același spor. Am trimis doar câteva corespondențe, am adăugat câteva date la unele fișe și am selectat alte vreo 30 de cărți dintre cele ce le voi dona moineștenilor. Consemnez, În acest sens, câteva noi autografe: Lui Cornel Galben, această carte cu piese Însoțită de prietenia și prețuirea lui George Genoiu Bacău, 6 aprilie, 1983 (pe Însoțitorul nevăzut, Editura Cartea Românească, 1983); Pentru domnul Cornel Galben, cu deosebită afecțiune. Anca Mihaela Pâslaru Comănești, 15 ian 1997 (Antecamera vieții, Casa
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]