KorAP: Find »[drukola/base=ghici & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...131 132 133 ...211 >

5,266 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

farfuriile și tacâmurile, împături fața de masă și șervetele, tare s-ar înșela cel care ar crede că meseria de olar, fiind o muncă brută ca în acest caz, practicată într-o așezare mică și fără farmec, cum s-a ghicit că e aceasta, ar fi incompatibilă cu delicatețea și plăcerea manierelor care disting clasele înalte de azi, care au uitat sau au ignorat din născare brutalitatea străbunicilor lor sau bestialitatea strămoșilor acestora. Acești Algori sunt oameni care și-au însușit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
ridică și spuse, Vă cer iertare pentru timpul pe care vi l-am răpit, domnule, vă las desenele să le apreciați, doar dacă nu, Dacă nu, Dacă nu cumva ați luat o decizie, Ce decizie, Nu știu, domnule, nu vă ghicesc gândurile, Decizia de a nu comanda păpușile, de exemplu, întrebă șeful de departament, Da, domnule, răspunse olarul fără să-și întoarcă privirea, în timp ce se acuza mental de prostie și imprudență, N-am luat încă nici o decizie, Pot să vă întreb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
căsătoria, așa trăiesc oamenii, îmi e destul să mă uit la părinții mei, Mai am încă o vină, Te rog, oprește-te, Vreau să merg până la capăt, Marçal, acum merg până la capăt, Marta, te rog, Vrei să mă opresc pentru că ghicești ce vreau să spun, Te rog, Când ai spus că pe tine nu te cunosc nici câinii, ai vrut să-i spui nevestei tale că ea, nu numai că nu te cunoaște, dar nici n-a făcut nimic ca să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
la nerozia întrebării. Atunci auzi glasul lui Marçal chemându-l, Tată, vino, micul dejun e gata. Ginerele făcea pentru prima dată așa ceva, ceva neobișnuit trebuie că se întâmplă în casa și în viața celor doi, dar el nu reușea să ghicească, își imagină fiica spunând, Cheamă-l tu, sau, lucru și mai ieșit din comun, Marçal luându-i-o înainte, Îl chem eu, o explicație există, fără îndoială. Se ridică de pe bancă, mai mângâie o dată câinele pe cap, și plecară, Cipriano

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
e asta, întrebă, Ce anume, Asta, arăta o farfurie acoperită cu un șervet brodat, E o prăjitură, Ai făcut o prăjitură, N-am făcut-o eu, ne-a fost adusă, e un dar, De la cine, Ghici, N-am chef să ghicesc, E o ghicitoare ușoară. Cipriano Algor strânse din umeri ca pentru a arăta că nu-l interesa subiectul, repetă că merge să se spele, dar nu se hotărî, nu făcu pasul afară din bucătărie, în mintea lui se încinsese o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
în toate împrejurările vieții, dacă cineva a avut amabilitatea să ne aducă acasă o prăjitură acoperită cu un șervet brodat, e firesc și normal să întrebăm cui i se datorează neașteptata generozitate, și, dacă, în loc de răspuns, ni se propune să ghicim, ar fi mai mult decât suspect să ne prefacem că n-am auzit, micile jocuri de familie și de societate n-au mare importanță, nimeni nu se va apuca să tragă concluzii pripite din faptul că am nimerit, mai ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
adusese prăjitura era exact motivul pentru care nu-l va rosti, și mai spunea că, cel puțin în anumite cazuri, păcatul concluziilor nu este atât că sunt uneori pripite, ci că sunt, pur și simplu, concluzii. Așadar, nu vrei să ghicești, insistă Marta, zâmbind, iar Cipriano Algor, enervat puțin pe fiica lui și mult pe sine, dar conștient că singurul mod de a ieși din impasul în care singur intrase ar fi să-și recunoască eșecul, rosti, sacadat, un nume, învăluindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
în detaliu, dar de a căror existență și intrinsecă virtute comunicativă suntem absolut siguri, ca de-ale noastre proprii, ansamblul observațiilor dezvoltate înainte i-au dat lui Marçal Gacho o idee, pe dată transmisă socrului cu filiala solicitudine care se ghicește, E posibil să aducem restul de vase într-un singur transport, anunță, Nu știi nici măcar câte mai avem acolo, cred că mai sunt câteva furgonete, obiectă Cipriano Algor, Nu vorbesc de furgonete, dar spun că vasele nu pot fi așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
confruntat Cipriano Algor în timp ce lucra pieptul infirmierei, nu va fi prea temerar să presupunem că ultima rațiune a suflului se află, deși în mod obscur și imprecis, în imensul său efort de a obține ceea ce însăși ductilitatea argilei îi refuza. Ghiciți singuri despre ce e vorba. Cipriano Algor umplu din nou gaura cu pământul care prin drept natural îi aparținea, o bătători ca nici un pumn de țărână să nu rămână pe dinafară, și, cu trei păpuși în fiecare mână, se îndreptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
tata nu sosise, am explicat de ce am venit, și ca să înviorez conversația mi-am luat un aer în același timp solemn și vesel ca să-i anunț că le voi face mâine o mare surpriză, Și apoi, Ești în stare să ghicești care a fost răspunsul mamei mele, Darurile mele divinatorii nu bat așa departe, M-a întrebat dacă marea surpriză e că se vor muta cu mine în Centru, Și tu ce-ai spus, Că nu, că, până la urmă, n-are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
să fie tocmai motivele celorlalți pentru dezbinare, Și cum de ești tu sigur că motivele noastre vor înclina spre uniune, întrebă Cipriano Algor, Nu există decât un motiv pentru care sunt fericit că nu sunt fiul dumitale, răspunse Marçal, Să ghicesc, Nu e greu, Pentru că, dacă ai fi, nu te mai însurai cu Marta, Exact, ai ghicit. Au râs amândoi. Marta spuse, Sper că, în acest moment, fiul meu a luat înțeleapta hotărâre de a se naște fiică, De ce, întrebă Marçal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
vor înclina spre uniune, întrebă Cipriano Algor, Nu există decât un motiv pentru care sunt fericit că nu sunt fiul dumitale, răspunse Marçal, Să ghicesc, Nu e greu, Pentru că, dacă ai fi, nu te mai însurai cu Marta, Exact, ai ghicit. Au râs amândoi. Marta spuse, Sper că, în acest moment, fiul meu a luat înțeleapta hotărâre de a se naște fiică, De ce, întrebă Marçal, Pentru că sărmana mamă nu va avea putere să suporte singură și neajutorată înfumurarea tatălui și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
tatăl și fiica, în ciuda îndemnului pe jumătate glumeț pe jumătate duios al lui Marçal, au vorbit puțin, foarte puțin, deși cel mai simplu examen al multiplelor probabilități decurgând din această situație sugerează că au gândit mult. Să ne aventurăm să ghicim, prin temerare supoziții, sau prin aventuroase deducții, sau, și mai rău, prin iresponsabile ghiceli, ce-or fi gândit, n-ar fi, în principiu, dacă vom considera rapiditatea și obrăznicia cu care în relatări de asemenea natură se încalcă secretul inimii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
cine să ajute. După câțiva kilometri, Marçal spuse, Le voi scrie părinților mei când ne oprim să luăm prânzul. Și imediat, adresându-i-se Isaurei și socrului, Era un afiș, din acelea mari, pe fațada Centrului, sunteți în stare să ghiciți ce spunea, întrebă, Nu avem idee, spuseră amândoi, și atunci Marçal spuse, ca și cum ar fi recitat, ÎN CURÎND SE DESCHIDE PUBLICULUI PEȘTERA LUI PLATON, ATRACȚIE EXCLUSIVĂ, UNICĂ ÎN LUME, CUMPĂRAȚI-VĂ BILET DIN TIMP. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

râdeau cu gura până la urechi. Ceva mai târziu, am descoperit că bătrânii găsiseră încă un mijloc de a umple golul acelei zile urâte. Se molipsiseră aproape toți de pasiunea ghicitului în palmă. Jumătate dintre ei întindeau mâna să li se ghicească viitorul, iar cealaltă jumătate ghicea. Apoi, schimbau rolurile. Jumătatea care ghicise trecea la întinsul mâinii, lăsându-le celorlalți grija de a se descurca cu viitorul. Uneori, din senin, izbucneau certuri. Astfel mai trecea vremea. Poate de aceea ele se prelungeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Ceva mai târziu, am descoperit că bătrânii găsiseră încă un mijloc de a umple golul acelei zile urâte. Se molipsiseră aproape toți de pasiunea ghicitului în palmă. Jumătate dintre ei întindeau mâna să li se ghicească viitorul, iar cealaltă jumătate ghicea. Apoi, schimbau rolurile. Jumătatea care ghicise trecea la întinsul mâinii, lăsându-le celorlalți grija de a se descurca cu viitorul. Uneori, din senin, izbucneau certuri. Astfel mai trecea vremea. Poate de aceea ele se prelungeau mult peste motivele neînsemnate care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
bătrânii găsiseră încă un mijloc de a umple golul acelei zile urâte. Se molipsiseră aproape toți de pasiunea ghicitului în palmă. Jumătate dintre ei întindeau mâna să li se ghicească viitorul, iar cealaltă jumătate ghicea. Apoi, schimbau rolurile. Jumătatea care ghicise trecea la întinsul mâinii, lăsându-le celorlalți grija de a se descurca cu viitorul. Uneori, din senin, izbucneau certuri. Astfel mai trecea vremea. Poate de aceea ele se prelungeau mult peste motivele neînsemnate care le generaseră. Protagoniștii oboseau, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
stau nemișcat ca să mă liniștesc. Ceilalți au rămas și ei nemișcați. Cu ochii țintă la mine, așteptând. Eram ca un cobai închis într-o cușcă luminoasă de sticlă, supravegheat de mii de paznici care aveau, toți, chipul meu și-mi ghiceau gândurile. Știau când voi deschide ochii, când voi mișca un deget. Eu însumi mă transformasem în haită contra mea. Eram haită și hăituit. Gândul acesta m-a făcut să izbucnesc într-un râs nervos. Dincolo de pereții de sticlă strălucitori, ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
familiar, n-am venit să mă cert cu dumneata... Se opri. Mă examina în tăcere și abia atunci am remarcat că nu mai avea buzele rujate. Era și împurpurată la față. — Ce mă privești așa? reluă ea. Și cum probabil ghicise că-i observasem roșeața din obraji, mă lămuri că tocmai făcuse o baie fierbinte. Mă trata, așadar, ca pe un imbecil care nu aștepta decât s-o strângă în brațe. Acum, atitudinea ei nu mai lăsa loc la nici o îndoială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
cu glasul ceva mai slab. Îmi venea să plâng de neputință. În fața pescarilor mă părăsea mereu curajul și oricât aș fi dorit să-i înfrunt, simțeam cum se șubrezeau resorturile voinței mele. Tăcerea lor mă strivea. Ca și cum mi-ar fi ghicit gândurile, unul dintre pescari luă în palmă o omidă care căzuse pe masa lui, o examină câteva clipe cu scârbă și apoi o strivi cu unghia de piciorul mesei. Am plecat abătut spre casa Martei. În odaia întunecoasă, mirosind a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

puternic. Îi semnalez lui Diotallevi că Postel călătorește și În Răsărit și e contemporan cu Isaac Luria, trageți de-aici ce concluzie doriți. Bun; În 1564 (anul În care Dee scrie Monas Hierogliphica) Postel Își retractează ereziile și se retrage... Ghiciți unde? La mânăstirea de la Saint-Martin-des-Champs! Ce anume așteaptă? Evident, așteaptă anul 1584“. „Evident“, confirmă Diotallevi. Am continuat: „Vă dați seama? Postel e mare maestru al nucleului francez, care așteaptă contactul cu grupul englez. Dar moare În 1581, cu trei ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
soi rău Îl atrăseseră; de partea lor pe Mirabeau, tribunul revoluției. Vreți să vă fac o mărturisire?“ „Spuneți“. „Oamenii ca mine, interesați să reînnoade firele unei Tradiții pierdute, se simt dezorientați În fața unui eveniment cum e cel de la Wilhelmsbad. Cineva ghicise și tăcuse, alții știau și au mințit. Iar după aceea a fost prea târziu, mai Întâi vârtejul revoluționar, apoi haita ocultismului secolului al XIX-lea... Uitați-vă la lista dumneavoastră, un bairam al relei-credințe și al credulității, bețe-n roate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
ramificau În diferite direcții. Ley-urile marcau parcursul unui curent deja identificat. Dolmenele erau camere de condensare a energiei unde druizii, prin artificii geomantice, Încercau să extrapoleze desenul global; așa-zisele cromlech și Stonehenge erau observatoare micro-macrocosmice de unde se străduiau să ghicească, cu ajutorul ordinii constelațiilor, ordinea curenților - pentru că, potrivit Tabulei Smaragdina, ceea ce se află deasupra e izomorf cu ceea ce se află dedesubt. Dar problema nu era asta sau, cel puțin, nu era numai asta. Lucrul Îl Înțelesese cealaltă aripă a emigrației atlantidiene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
albă și fragedă, Rodin e prins de speranța unor mângâieri necunoscute, a unor voluptăți inefabile, freamătă În carnea-i cum freamătă un zeu păduratic zărind o nimfă goală ce se oglindește În acea apă ce-l pierdu pe Narcis. Îi ghicesc, privindu-l din Întuneric, rânjetul irepresibil, el stă ca pietrificat de Meduză, sculptat În dorința unei virilități reprimate și ajunse acum În amurg, flăcări ce-i dau obsesii lascive se răsucesc În carne-i, e ca un arc Întins spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Ronde, unde se afla o pierre de cens, pe care supușii contelui mergeau să depună monedele zeciuielii. Și apoi o rue des Blancs Manteaux și o stradă zisă de la Grande Pute Muce, pentru motive pe care te las să le ghicești, sau, altfel spus, era o stradă cu bordeluri“. „Și așa-numiții popelicani?“ „La Provins au existat niște catari, care mai apoi fuseseră arși, cum era și normal, iar marele inchizitor era un catar convertit și i se spunea Robert le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]