4,147 matches
-
nu e suficient de drăguță sau pentru că e mai În vârstă decât el (deși acum, dacă te uiți la ei, n-ai mai zice), sau pentru că i se pare că Înălțimea ei i-ar face să arate caraghios Împreună (a glumit o dată, față de ea, pe seama unei astfel de perechi nepotrivite de Îndrăgostiți, pe care i-au văzut de la fereastră, pe chei)? Sau pentru că, asemenea bărbatului din povestirea domnului James, nici măcar nu a observat că Îl iubește? Seara târziu, În ajunul Anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu suspiciune față de intențiile altor femei În ceea ce le privea. Nu-i trebui mult să constate cât de des apărea numele drei Woolson În relatările lui Henry, sau faptul că uneori Îi spunea Fenimore. Începu să Îl tachineze și să glumească pe tema ei. — Te interesează femeia asta, Henry? — Da, mă interesează. Opiniile ei În materie de literatură sunt de o sensibilitate remarcabilă. — Știi bine ce-am vrut să spun, Henry. Ai vreo intenție față de ea? — Intenții matrimoniale, adică? Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
urca pe Fitzjohn’s Avenue sau pe Haverstock Hill. Prin partea locului nu exista decât o singură trăsură, pentru serviciile căreia se găsea adesea În concurență cu un prieten, Samuel Jealous, editorul lui Hampstead and Highgate Express. Uneori o Împărțeau, glumind pe seama economiei făcute și obligându-l pe vizitiu să anunțe „landoul lui sir Hampstead“ când, la sfârșitul serii, venea să Îi ridice de la adresele respective, În vehiculul lui dărăpănat. Gluma ascundea o nemulțumire și o frustrare continuă. Du Maurier nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că vremea mea se duce. Îmi e din ce În ce mai greu să inventez subiecte. — Serios? Mintea mea e plină de subiecte! Îmi pare rău că n-am talentul tău ca să le pun În cuvinte. — Atunci, dacă ai vreunul care nu-ți trebuie... glumi Henry. — De ce nu folosești povestea pe care ți-am spus-o acum un an? Îl Întrebă Du Maurier. Cea cu fata și hipnotizatorul. — Cu fata și hipnotizatorul? Îmi e rușine să recunosc, Kiki, dar am uitat detaliile. Amintește-mi. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru a face legătura, apoi dădu capul pe spate și râse din tot sufletul. Mulțumit de replica sa spirituală, Henry i se alătură. Ulterior, amintindu-și acest moment plăcut pe drumul spre casă, Își spuse că, dacă era capabil să glumească pe tema lui Guy Domville, Însemna că rana lăsată În sufletul său de eșecul piesei era, În fine, vindecată. 5 La fârșitul primăverii, În anul următor, 1896, se mută În căsuța lui Blomfield din Playden, pe care o Închiriase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
strâns Îngrămădiți. În plus, se mișcau de parcă se hrăneau, cu toate că aici nu este nimic de mâncare. Nimic din ceea ce știm. — Ei bine, aceste crevete nu se puteau hrăni, spuse ea și arătă spre animalul tăiat de pe masă. Nu au stomac. — Glumești? — Uită-te și tu. Norman se uită, dar crevetele disecat nu-i spunea mare lucru. Pentru el era doar o masă de carne roz. Era tăiat nu prea exact, pe o diagonală strîmbă. „E obosită. Nu lucrează eficient. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
băutura cu un vag sentiment de neliniște. Bucătăria părea vag schimbată față de ultima dată când o văzuse. Nu era sigur - aruncase doar o privire grăbită prin Încăpere atunci - dar avea de obicei o memorie bună a aspectului camerelor; soția sa glumea mereu, spunând că Norman nu se putea rătăci În nici o bucătărie. Știți ceva? spuse el. Nu-mi amintesc să fi fost vreun frigider pe-aici. — Nici eu nu l-am remarcat, la drept vorbind, spuse Beth. — De fapt, zise Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
De exemplu, față de mine?“ Dar tu la ce nivel te afli? „Destul de scăzut. Cel puțin, așa Îmi Închipui“. Ei bine, asta e problema ta. Rătăcind prin oceanul de spumă, Îi trecu prin minte că Dumnezeu Își bătea joc de el. „Glumești?“ De ce Întrebi dacă știi deja răspunsul? „Vorbesc oare cu Dumnezeu?“ Nu vorbești deloc. „Interpretezi cuvânt cu cuvânt ceea ce spun. Este din cauză că vii de pe o altă planetă?“ Nu. „Ești de pe o altă planetă?“ Nu. „Aparții unei alte civilizații? De unde vii?“ De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
seama ce prostuț era că-i trecuse prin cap până și că există posibilitatea să mă părăsească. James s-a ridicat în picioare. Stătea mult prea departe ca să reușesc să-l ating. Era îmbrăcat într-un costum negru (în trecut glumiserăm deseori pe seama faptului că purta costumul ăla atunci când supraveghea lichidarea companiilor falimentare), era palid și arăta disperat. Într-un fel, parcă niciodată nu mi se păruse mai frumos. — Văd că ți-ai luat costumul de cioclu, am spus cu amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fie aranjate în funcție de numele de familie, ci după zodie, domnul Ballard, șeful biroului, a decis că se umpluse paharul. Indiferent că directorul avea sau nu o datorie față de Jack Walsh, fata trebuia să dispară. Deși Anna a protestat spunând că glumise (a zis râzând și înrăutățindu-și situația: „Pe bune, cum să le îndosariem fișele după zodie când nici nu le știm ascendentul?“), hârtia de concediere a fost redactată numaidecât. Iar Anna s-a trezit, din nou, fără o slujbă plătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atunci nu știu ce e. Bărbatului i s-a întipărit pe față o expresie oripilată. A plecat către următoarea masă în mare grabă. Adam se strica de râs. — N-am mai cunoscut până acum nici o pedofilă, i-a spus el Laurei. Am glumit. În realitate nu molestez copii, i-a explicat ea lui Adam. Copilul în chestiune are nouăsprezece ani. Ne-am terminat băuturile, ne-am pus hainele pe noi și ne-am pregătit de plecare. Barul începuse să se golească. Oamenii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pentru c-aș fi de părere că ai nevoie, mi-a răspuns el agitat. Ci pentru că bănuiesc că s-ar putea să-ți placă. Eu, cu corpul meu lăsat și deloc în formă, să merg la sală cu adonisul ăsta? Glumea? Pe de altă parte, corpul meu avea să rămână lăsat și deloc în formă dacă nu făceam nimic în sensul ăsta. Iar înainte s-o nasc pe Kate, îmi plăcea să merg la sală. Poate că asta era cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bucătărie. Continuam să-l țin de mână. Mă simțeam așa de liberă și de seducătoare. — Unde mergem? m-a întrebat el făcând pe inocentul. Mergem să bem ceva, i-am răspuns. L-am privit. Pe față i se citea dezamăgirea. —Glumesc, prostuțule, i-am spus zâmbind. Mergem sus. Așa că am urcat scările, cu mine în față, continuând să-l țin de mână. Cu fiecare treaptă pe care o urcam, deveneam din ce în ce mai convinsă că ceea ce făceam era în regulă. Am ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din dormitor, încântate să revină la locurile lor. Ce ți-a luat așa de mult timp? îi strigă cu veselie una dintre șosete seducătorului acoperit de succes. S-a cam împotrivit, ai? — Am crezut c-o să rămânem acolo o veșnicie, glumește bine dispusă o pereche jegoasă de pantaloni de crichet. Ți-ai cam pierdut îndemânarea. În drumul către pat, Adam mi-a ușurat trecerea peste podeaua curată ca oglinda sărutându-mă. Așa, ca să nu fiu nevoită să mărșăluiesc pân-acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era așa de mare încât să mă determine să mă tem pentru integritatea aparaturii mele interne în cazul în care Adam se apuca să facă oarece mișcări bruște. Ceea ce evident că-mi doream din toată inima să se întâmple. Nu, glumesc doar. Nu era deloc așa de mare. Era de dimensiuni medii. Nu era nici îngrijorător de mare, dar nici deprimant de mică. Era exact cum trebuia. Sigur că există unele femei lipsite de scrupule care îi spun fiecărui bărbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu știu ce să zic de chestia asta. Dar dacă crezi c-o să ai nevoie de așa ceva, atunci aș putea să-i rog pe câțiva din băieții de la clubul de golf. Să vedem ce-o să zică. —Of, tată, am spus obosită. Am glumit. A zis c-o să sune mâine dimineață, m-a anunțat mama. —La ce oră? am întrebat. —La zece, mi-a răspuns mama. —Bine, am spus. Dacă James zisese c-o să sune la zece dimineața, atunci James avea să sune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Adică, trebuie să fi fost conștient. Știam că amândoi erau bărbați, dar în mod sigur trebuia ca măcar ocazional să fi discutat și despre altceva în afară de fotbal și mașini. Dar, de obicei, George era așa de drăguț. Nu înțelegeam de ce glumea pe seama a ceea ce se întâmplase între mine și James. De ce era așa de crud? Mă durea foarte tare. Dar nu eram în stare să plâng. Trebuia să mă apăr. Să stârpesc răul din fașă. Pentru că dacă nu procedam așa, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a zis el mai în glumă, mai în serios. Sper că ai fost fată deșteaptă și nu l-ai iertat din prima. Sper că i-ai ținut piept preț de cel puțin două bijuterii zdravene și o vacanță în Maldive. „Glumești?“ m-am gândit. „Eu am avut noroc că a vrut să mă primească înapoi. Aproape că am fost la un pas să-i promit eu lui bijuteriile și vacanța.“ —Ăăăă... am făcut eu. Dar George a continuat: Te iubește așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine și mă apostrofau pe un ton ridicat. După care mi-am revenit. În fond, era doar Londra. Vreau să spun că aș fi putut să fiu într-un loc cu-adevărat înfricoșător. De pildă, în Limerick. Iertați-mă, nu, glumeam doar! Peste tot pe unde mă uitam, peste tot vedeai grupulețe de oameni de afaceri. Stăteau strânși în cerc, în costumele lor urâcioase, fie așteptându-și bagajele, fie așteptându-și avionul, cu servietele de lângă picior, probabil burdușite de reviste porno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a chestionat el suspicios. Păi, de pildă, m-ai mințit atunci când mi-ai spus că a fost vina mea că m-ai părăsit? — Adică vrei să stai aici și să mă interoghezi? a zis el scos din pepeni. Cred că glumești! Cine Dumnezeu te crezi? Vrei să mă scoți pe post de infractor! —James, am spus. Din cauza frustrării, eram pe punctul să izbucnesc în lacrimi. Nu asta vreau! Sincer. Nu vreau decât să te fac să vorbești cu mine, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în cel mai rău caz, îl vedeam ca Iadul pe Pământ. Și abia așteptam să ies la pensie. Nu mai rămăseseră decât treizeci și unu de ani. Asta dacă n-aveam norocul să mor între timp. Nu, pe bune, am glumit. Așa că, peste cinci săptămâni, trebuia să fiu din nou la birou. Să mă ocup de chestii administrative șapte ore pe zi, cinci zile pe săptămână, patruzeci și opt de săptămâni pe an. Dumnezeule! De ce nu mă născusem bogată? Scuze, scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
poate că o biciuire în public ar fi mai potrivită. Ar putea să-i facă să-și amintească ce înseamnă respectul, a sugerat el. —Hmmmm, am zis eu fără să-mi exprim clar adeziunea, pentru că nu eram sigură dacă tipul glumea sau nu. Andrew mi-a trimis un contract, iar eu i-am trimis tot soiul de recomandări și de detalii bancare și, cel mai important, niște bani. (Împrumutați de la tata - oare aveam să mă maturizez și eu vreodată?) În următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tot cu ei când s-a hotărât să-și ia o vacanță de un an de zile, mi-a explicat Adam. Și sper că Molly o să fie bine. Cum o să fie în stare să vorbească, o s-o duc la psiholog. Glumesc, a adăugat el când a văzut expresia mea oripilată. Știu că nu e situația perfectă în care să crească un copil. Să fie smulsă de-acasă, maică-sa să dispară pentru un an întreg, iar ea să aterizeze la taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
al treilea tren, cu destinația Kln. Compartimentul părea desprins din visul unui ceferist Înclinat spre poezie, trenul mergea extrem de repede, complet silențios, nemții construiesc șinele după alt sistem, glasul roților nu se aude, discutam cu Însuflețire fără să ne cunoaștem, glumeam, și tocmai cînd ne simțeam mai bine, Într-o gară oarecare am aflat că nu vom ajunge la Köln, ci la Meinz. Am coborît cărîndu-ne tonele de bagaje la Meinz și ne-am urcat În trenul de Köln, conștienți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă rugase să-i țin niște dolari, mi-a arătat un teanc, cică nu mai avea loc la el În buzunar, probabil aveam o mutră de fraier insuportabil, deoarece a renunțat repede, la un moment dat am auzit rîsete, grănicerii glumeau cu indienii, așadar se cunoșteau, ori tocmai făcuseră cunoștință și erau Încîntați unii de alții, m-a lovit o furie de nedescris, deci asta era aprobarea de la serviciu, o cotizație pentru vameș, numai că eu n-aveam de gînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]