3,793 matches
-
dispăru. Legătura prin satelit cu Christian Bréhat se Întrerupsese. Lucas stinse televizorul străvechi, pe care jandarmeria Îl moștenise cu prilejul unei chermeze locale și o sună pe Marie. Îi răspunse direct robotul mobilului. În clipa următoare, Lucas trecea deja În goană prin fața lui Annick și sărea În mașina de teren. La sosirea În port, văzu bacul, Încă la chei, și mașina Méhari parcată În apropierea locului de Îmbarcare spre Brest. Se destinse văzînd-o pe Marie, care tocmai Își deschidea portbagajul, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
justificări, afirmîndu-i iarăși că trebuia să renunțe la planurile lor, că se cuvenea să aibă răbdare... Juliette nu-l mai lăsă să continue. - Te detest! Te urăsc! Nu vreau să te mai văd niciodată! Niciodată! O văzu cum pleacă În goană și rămase locului, cu brațele atîrnînd, nimicit. În timp ce Gwenaëlle rămăsese În prostrație, așteptînd să i se Întoarcă fiul, Yvonne o luase În direcția castelului, trebuia să aibă o explicație cu Arthus. Cu siguranță că el va fi de acord să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la gură, Începu să strîngă. - N-ai să capeți nimic, mă auzi? Nimic! urlă el. Mai degrabă te omor! Jandarmii schimbară priviri speriate și se năpustiră afară din mașină. Din fericire pentru Gwen, soțul ei fusese mai iute. Coborînd În goană din casă, urmat de Ronan și de Juliette, Își smulse soția din ghearele lui PM. Cu respirația tăiată, cu pielea gîtului dungată de dîre roșii, fiica naturală a lui Arthus și a Yvonnei refuză să facă reclamație. - Lui Pierre-Marie i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
murmură Marie, copleșită. Recunoscu În sinea ei că fusese lipsită de luciditate, voise să creadă În vinovăția lui Gwen În primul rînd pentru ca această oribilă afacere să ia sfîrșit. - Philippe... Îi șopti Lucas văzîndu-l pe soțul lui Gwen venind În goană spre ei. TÎnăra femeie făcu cîțiva pași În Întîmpinarea lui, dar Philippe nici măcar nu păru s-o vadă și căzu În genunchi lîngă soția sa. Tăcerea și imobilitatea lui Îi descumpăniră pe cei doi polițiști. Marie puse mîna pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dolmen. O văzu atunci pe Gwen ieșind la suprafață ca un spiriduș ivit din adîncuri. Băiețelul Încercă să se ducă spre ea, să-i Întindă cîrpele pe care le ținea În brațe, dar fără măcar să-l vadă, fetița plecă În goană ca și cum ar fi fost urmărită de Însuși diavolul. Gildas și Loïc ieșiră la rîndul lor, șiroind de apă și de noroi, cei doi ștrengari o luară și ei la goană fără să stea să-i asculte chemările, apoi văzu apărînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În brațe, dar fără măcar să-l vadă, fetița plecă În goană ca și cum ar fi fost urmărită de Însuși diavolul. Gildas și Loïc ieșiră la rîndul lor, șiroind de apă și de noroi, cei doi ștrengari o luară și ei la goană fără să stea să-i asculte chemările, apoi văzu apărînd capul lui Pierre-Marie, care Încerca să ajungă la suprafață. Tocmai era gata să iasă din cavitate cînd o mînă Îl apucă de gleznă, făcîndu-l să urle de groază. Pierric văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se elibereze din strînsoare cu lovituri puternice de picior. Copilul Îl văzu ridicînd o piatră grea și izbind, izbind În capul tinerei femei pînă ce ea Îi dădu drumul, iar el putu s-o ia la rîndul lui la goană. Era cu neputință pentru micul Pierric să se scoale, să meargă, să fugă, stătea acolo fixînd-o cu privirea pe femeia care Încerca să se tîrască afară din groapa aceea deschisă, plîngînd și chemînd În ajutor... Atunci micuțul Își lăsă jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai găsește alături de ea. Apoi hora infernală a gîndurilor negre Începu să nu-i dea pace... Familia ei decimată, Christian, Ryan, Pierric, ancheta. Azvîrli cearceaful cu o mișcare din picior și sări jos din pat. Instinctivl, pașii o duseră În goană În direcția sitului. FÎșii de ceață Încă se mai agățau de ierburile pe care sclipeau picături de rouă. Grăbi pasul pentru a-i ajunge din urmă pe cei doi jandarmi care patrulau, vizibil extenuați. - Ei, ce mai e? - Nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tîmple, personajul zărit cu lumina În față se mișcă, se Îndreptă agale spre sit. Ea acceleră, poticnindu-se, căci nu-l scăpa din ochi, Îl văzu trecînd printre menhiri, apoi Îndărătul dolmenului... Nu mai reapăru. Marie grăbi și mai tare goana, cu respirația tăiată, ajunse În sfîrșit la monolit: singura persoană de pe insulă care ar fi putut dispărea În felul acela sub dolmen era Ryan. Se strecură sub mastodontul de piatră cînd o voce o făcu să tresară. - Ce faci aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cum a pornit trenul, am început să alerg ca un nebun, ca o vită scăpată din țarc și nu m-am oprit decât la baza unui deal de unde nu mai puteam vedea gara, ca și cum trenul ar fi luat-o la goană după mine. Drumul furnicilor. Sala tronului. Darul. Ieșirea din labirint M-am oprit să-mi trag sufletul. Am recunoscut poteca pe unde ne-am plimbat de multe ori, între două partide erotice. Dar nu remarcasem niciodată cât de maiestuos se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
puterea sub greutatea cornișelor în ieșinduri care le zdrobesc, impulsiile care, îndepărtându-se de centru, vin să se izbească de proiecțiile de unghi înainte de a reveni către el pentru a se imobiliza în acest echilibru sacadat de deasupra lui; sau goana nebună a unei unde în care Borromini nu se temea să curbeze fațada bisericii San Carlo alle Quattro Fontane toate aceste mișcări nu-și au nici sălașul, nici posibilitatea altundeva decât în îmbrățișarea cu sine a vieții și în hiperputerea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
autorizându-l pe Bonifaciu să intervină, eventual recurgând la ajutorul regelui Franței, mereu În așteptare să Își umple cuferele cu florini. Trebuia să evite asta cu orice preț. Se grăbi să Își tragă bereta pe cap și se Îndreptă În goană spre ușă, ordonându-le gărzilor să Îl urmeze. Când ieși, aruncă o ultimă privire către membrii celui de Al Treilea Cer, care rămăseseră impasibili. Avea să se Întoarcă. Mai ales pentru unul dintre ei. 19 În aceeași zi, după stingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Credea că știe numele vinovatului. Era ascuns printre numele din Cerul al Treilea. Poate că În casa lui erau rațiunile crimei. Trebuia să Îl descopere cu orice preț. Cu un salt brusc, se ridică din adăpost și o luă la goană către pod. Încotro pleci, priorule? Îl Întrebă din urmă glasul alarmat al lui Bargello. Acolo sunt Negrii! Ai Înnebunit? Dante o luase pe scurtătură spre Ponte Vecchio. În jur auzea strigătele din ce În ce mai aprinse ale rebelilor. — De ce alergi spre ei? Fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
până în acea clipă abia știuse de existența lor. Fără casă, despărțiți de lume, acești câțiva oameni rătăceau de colo colo pe teritoriul nemărginit așternut la picioarele ei și care nu era decât o părticică dintr-o întindere uriașă a cărei goană amețitoare nu se oprea decât la mii de kilometri mai la sud, acolo unde cel dintâi fluviu hrănește pădurea. Din timpuri străvechi, o mână de oameni cutreiera fără odihnă pământul pârjolit, secătuit, al acestui ținut fără hotar. Erau săraci lipiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apucară iar de lucru. Dar nu după multă vreme ușa se trânti de perete și-l văzură pe Ballester cum alerga către vestiar. Ieși de acolo încălțat cu sandale și, trăgându-și haina pe el, ii spuse lui Yvars în goană: - Fetița se prăpădește, mă duc să-l aduc pe Germain, și alergă spre poartă. Doctorul Germain era medicul atelierului; locuia în același cartier. Yvars le spuse și celorlalți vestea fără să mai adauge nimic. Se adunaseră în jurul lui și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
doar să-i ofere lui d'Arrast un loc de onoare, de unde să vadă procesiunea. Îi comunică inginerului intenția sa, după ce mai întâi îl îmbiase să guste dintr-o mâncare cu carne și orez care l-ar fi pus pe goană și pe un paralitic. La început vor privi de pe balconul casei judecătorului, aflată chiar în fața bisericii. Apoi se vor muta la primărie, pe strada cea mare ce duce de la piață la biserică, pe care penitenții trebuiau s-o străbată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și când mulțimea, îmbulzindu-se sub balcon, păru că începe să urce pe' ziduri, d'Arrast își dădu seama că bucătarul lipsește. Sări de la locul lui și, fără să-și mai ceară iertare, părăsi balconul și camera și coborî în goană scara. Se pomeni în stradă, în larma asurzitoare a clopotelor și a pocnitorilor. Trebui să se lupte cu mulțimea veselă, cu cei ce purtau lumânări, cu penitenții jigniți. Dar, fără să dea un pas îndărăt, înaintând cu trupul lui mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
întrebare: Ce-ai învățat acum ? Răspund cu-nfrigurare: Un pic din fiecare Și-acum mă cred bogat. Am fost și sclavul multor, am fost și împărat. Când am trecut prin baltă nu m-am împotmolit. Pe scara vieții, trepte în goană am suit. Purtând mereu credința am plâns și am zâmbit, Și am căzut adesea dar, vezi, nu m-am oprit. Și ură și iubire, de toate am trăit. Am sprijinit prieteni pe brațu-mi obosit. De cupa răzbunării am fost ades
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Grant Books, vorbisem de câteva ori, dar fusesem așa de ocupată, că nu avusesem timp să-l sun înapoi, după cel mai recent apel al lui. Luke a spus că așa o să facă. După care eu am luat-o la goană în josul străzii, către birou. Casa are într-adevăr nevoie, a ciripit mama, în timp ce eu îmi așezam receptorul între umăr și ureche, ca să-mi eliberez ambele mâini și să navighez prin in-box, de mai mult galben lămâie, de mai mult roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
adunam materiale, într-o tăcere frenetică. Mai sunt două minute, a anunțat David uitându-se la ceas. Eu am terminat cu ale mele. — și eu. O să mă uit peste notițele tale în lift. Hai să mergem! Am luat-o la goană spre lift și am apăsat butonul pentru etajul trei. În vreme ce liftul cobora, mi-am aruncat ochii peste notițele lui David. — Unde e sala de conferințe? am întrebat gâfâind și privind în ambele direcții, la intersecția a două holuri. — Ia-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
realizasem: Lulu era nebună, Vivian era nebună, iar pacienții conduceau azilul de nebuni. — Salut, Claire, a spus Sonny încet. Probabil că tocmai ajunsese în spatele meu. Își ținea haina pe braț de parcă era gata, în orice secundă, s-o ia la goană înapoi, către ușă. Îmi plăcea de Sonny. Îl cunoscusem la un mic dejun al noilor angajați, în cursul primei mele luni la Vivian și cu toate că ne plasam la capete diferite în lanțul trofic de la Mather-Hollinger, între noi se crease imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
străin și de „New York-ez“ ca și acela de a comanda cina acasă, de la restaurantul din colț. — Mamă! am țipat, în mijlocul aeroportului aglomerat. Când ne-a văzut, mama s-a luminat la față. Eu și Beatrice am luat-o la goană către ea și am sărit s-o îmbrățișăm, aproape dărâmând-o din picioare. Băieții, încărcați cu toate bagajele, se târau în urma noastră. — Draga mea - mama i-a aruncat lui Bea o privire cu subînțeles. N-ai glumit, Beatrice. E ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
doua zi. Speram că întâlnirea cu ele avea să facă logodna să-mi pară mai reală. — Diseară? Pot să trec pe la voi după ce plec de la serviciu? — Sigur că da. și nu poate să vină și Randall? Randall o luase la goană de când aterizase avionul și eram sigură c-avea să rămână la birou toată noaptea. — Are de lucru, am răspuns eu concis. N-o să poată să plece de la birou. Mă tem că n-o să te alegi decât cu mine. — Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mine și pe Luke singuri, pe trotuar. — Voalul tău? m-a întrebat Luke, scărpinându-se pe cap. Doamne, sunt așa de idioată! am mugit eu, lovindu-mă cu palma peste frunte. Cred că în tot haosul de la muncă și în goana de a-ți trimite cartea la tipar, am uitat completamente să-ți spun... îmmm... vestea cea grozavă! Eu și Randall ne căsătorim. Am privit efectul cuvintelor mele pe chipul lui Luke. Îmi doream să-l fi anunțat prin telefon, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
stare să-și și trateze angajații cu respect și decență? Nimic n-ar mai fi putut sta în calea unei astfel de femei. — Oricum, am vorbit destul despre ea, a spus Phil. Spune-mi ce faci tu, copile. Cum merge goana după un nou post? — Am câteva direcții promițătoare, dar încă mai adun informații. De data asta, vreau să fiu sigură că știu exact în ce mă bag înainte să spun da. Din fericire, datorită Marei, reușisem să-i găsesc lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]