4,325 matches
-
nu a funcției lor sintactice”. Primul dintre cei doi agenți ai funcției de atribut circumstanțial ar putea fi numit convențional „de tip nominal”, întrucât poate fi reprezentat printr-un substantiv (exemplu: oamenii merg grăbiți), printr-un pronume (exemplu: ei merg grăbiți) sau printr-un numeral întrebuințat substantival (exemplu: doi merg grăbiți). „În același sens, cel de-al doilea regent al funcției de care ne ocupăm poate fi numit „de tip verbal”, acesta putând fi un verb concret”, un adjectiv (exemplu: ne-
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ai funcției de atribut circumstanțial ar putea fi numit convențional „de tip nominal”, întrucât poate fi reprezentat printr-un substantiv (exemplu: oamenii merg grăbiți), printr-un pronume (exemplu: ei merg grăbiți) sau printr-un numeral întrebuințat substantival (exemplu: doi merg grăbiți). „În același sens, cel de-al doilea regent al funcției de care ne ocupăm poate fi numit „de tip verbal”, acesta putând fi un verb concret”, un adjectiv (exemplu: ne-am fotografiat lângă monumentul considerat cel mai reprezentativ - după V.
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
primul rând de un complement circumstanțial de mod. Asemănarea cu un complement circumstanțial de mod se manifestă și prin posibilitatea echivalenței elementului predicativ suplimentar, în unele situații, cu adverbe sau cu alte construcții circumstanțiale: mâncau grăbiți poate echivala cu mâncau grăbit, mâncau în grabă etc. elementul predicativ suplimentar se deosebește de complement din punctul de vedere al conținutului prin referirea sa la nume, iar în mod special de complementele circumstanțiale prin posibilitatea absenței oricăror nuanțe circumstanțiale. Din punct de vedere formal
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ar fi "esențialul". Un astfel de text ar trebui să se încheie cu cîteva întrebări, ceea ce vom face și noi: o va regăsi vreodată Harry pe Jackie? Oare chiar a murit, după cum pare să creadă și să afirme, cam prea grăbit, comisarul Reeves? Oare toate aceste personaje n-au mers prea des la cinema? Și, în fine, ce este oare mai important: o anecdotă, aventurile fericite și nefericite ale cîtorva personaje care devin cunoscute sau, dimpotrivă, tonul și muzica unui tînăr
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
precum s-ar crede. Scrisul trebuie dus, asumat". Roberto Arlt (1900-1942) ocupă un loc aparte în literatura argentiniană; el a abordat diferite genuri literare din care reiese întotdeauna aceeași intenție de violare a regulilor scriiturii; dacă el pare că scrie grăbit, precipitat, este tocmai pentru că violența și presiunea demersului său literar exclud orice formă a desăvîrșirii. Prin acest epigraf, P. Djian se descrie, își definește stilul și scriitura. Citatul din Hunter S. Thompson (scriitor american, autor a Las Vegas Parano, o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de substanță (vizibil cu maximă claritate în textele tinereții) pe care, de fapt, opera lui Slavici îl promovează, la fel ca la ceilalți "mari clasici", a trecut neobservat de o viață (literară și socială) tot mai presantă și tot mai grăbită. Rândurile criticului ardelean despre omul-Slavici ni se par, din nou, edificatoare. Sinceritate, onestitate, consecvență, verticalitate, principii asumate cu aparența rigidității, om al reformei și nu al revoluției sunt câteva din trăsăturile pe care le notează și le motivează cu acribie
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
nivelul tuturor cetățenilor, va fi o industrie care va spori, în întregul ei, capitalurile, va fi un mare și reînnoit sprijin în beneficiul Statului"61... "Ce secol fericit este acest secol de fier", exclamă Voltaire celebrînd luxul, confortul, apariția din ce în ce mai grăbită a unor bunuri noi, a unor noi înlesniri, fiind sigur că în acest caz reprezintă și spiritul vremii sale și o apără de profeții trecutului. Un același decalaj, o aceeași relație dialectică, ce se menține de mai mult de două
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
continuității ca pe unul dintre cele mai îndrăznețe concepte, și, totuși, acest principiu nu se baza decât pe mărturia simțurilor; mai degrabă contraziceai această mărturie decât să asimilezi hiperbola cu elipsa. Era vorba aici doar de un soi de generalizare grăbită și instinctivă, căreia, de altfel, nu vreau să-i iau apărarea. Avem, așadar, mai multe feluri de intuiții; mai întâi, apelul la simțuri și la imaginație; apoi, generalizarea prin inducție, calchiată, dacă se poate spune așa, pe procedeele științei experimentale
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Să fie destinul său pildă pentru resemnare, acceptare, dăruire? Au fost păreri și păreri și aceasta nu face decât să ne confirme faptul că mereu în pomul lăudat se vor arunca pietre. Tinerii zilelor noastre, și nu numai tinerii, oameni grăbiți și antrenați într-o evoluție de care ne agățăm ca de un tren pe care-l prindem în ultima clipă, ar trebui să vedem în Ion Creangă un exponent al demnității umane. Încercările vieții, nu puține și în nici un caz
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
momentului de stagnare a povestirii, asta dacă ținem cont de lecturile obișnuite, predominante. Este ceea ce semnalează, de exemplu, Balzac în Moș Goriot cînd scrie: (46) [...] ar trebui o descriere care ar lungi prea mult această povestire și pe care cititorii grăbiți nu ne-ar ierta-o**. H. de Balzac, Moș Goriot, p. 11 Remarcă: "Perspectiva narativă" nu se limitează doar la centrul de orientare vizual [...] ci implică, de asemenea, și centrul de orientare auditiv, tactil, gustativ, olfactiv" (J. Lintvelt, p. 42
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de Memorie, dar și de memoriile, amintirile specifice fiecărei generații. În pofida acestei poveri a trecutului, a unor trecuturi profund dezarticulate, se impune o dorință urgentă de a trăi, de a trăi altfel și mai bine, iar această dorință generează gesturi grăbite și haotice, lupta pentru afirmare, bunăstarea, o altă formă de recunoaștere față de Occident. Da, afirmarea prin efortul individual, semn de normalizare -, dar în ce sistem de repere? De unde să vină recunoașterea care ar putea procura satisfacția? "Îmbogățiți-vă" să fi
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
se pot prevala nici măcar de această scuză. Dificilă înaintare: tantae molis erat Romanam condere gentem, scria cândva Vergilius. În perfect acord cu Catherine Durandin, am refuzat să escamotez capcanele și obstacolele. Dar nu cred de fel că trebuie să conchidem, grăbit și superficial, în sensul unei specificități absolute a experienței românești în tranziția de la dictatură la democrație. Am trăit eu însămi această experiență în România, în calitate de cetățean român. Dacă aș fi trăit-o la Budapesta sau la Praga, nu mă îndoiesc
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fidel ("Soarele s-a ridicat de prisos și a apus fără nici un farmec", notează în jurnal călătorul, subliniind că nu doar sentimentul estetic, ci și sentimentul naturii e condiționat psihologic). Dar pasiunea crește în intensitate și, într-o noapte, asiduitatea grăbitului chiriaș o determină pe Igeea să-și spună, în fine, "povestea", nu înainte de a-și exprima regretul că iubirea nu poate rămâne "curată" și că sufletele nu se unesc de la sine. Iată care-i, de fapt, "enigma" napoletancei: nevoită să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
face portretul, iar "florăreasa" acceptă, măgulită în orgoliul ei de femeie frumoasă. La puțin timp de la fericita întâlnire, portretul fiind gata (semn că stadiul "cristalizării" amoroase s-a consumat), pictorul o cere în căsătorie, spre bucuria femeii cu suflet sensibil, grăbite să aprecieze gestul drept mărturia unei iubiri intense, nemaculate de cine știe ce calcul meschin. Într-un sfârșit, deși crezuse că marele artist o ceruse în căsătorie doar pentru frumusețea ei, Lucia are neplăcuta surpriză de a descoperi, după un an de la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
concret identificabile prin cuvînt și gest, compoziția, pe care o cunoaștem după formele conservate în colecții, ascunde, ca orice fapt de cultură de mare tradiție, elemente ermetizate, greu decriptabile. Ea se arată, în aparență, simplă și la îndemîna oricui. Individul grăbit și fără îndrumarea de rigoare riscă să nu întrezărească nicicînd calea care să ducă spre esența problemei. E mai comod și mai profitabil, într-un sens sau altul, să te oprești la suprafața lucrurilor, la amănunte devenite „nesemnificative”, eventual să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
că plângea cum fac fetele alintate, că se despart de părinți și frați ca să plece la casa bărbatului. Ea nu se despărțea de nimeni, bărbatul ei nu avea casă și nici familie. Nu avea nimic, nimic, nimic. Și iar duse grăbită batista deja udă la ochi. Acum îi ura pe toți, toți cei adunați în jurul mesei. Poate doar pe sora tatii, pe tanti Sofula, o înțelegea sau mai degrabă îi era milă de ea... Doamne, cum dansase ieri! La început s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jos a trupului. Așa s-a făcut ea mare, crescând sub privirile lui, fiecare amănunt care o transforma din fetiță în femeie l-a descoperit după ce privirile lui mute i l-au dezvăluit. Își aduce aminte cum și-a dus grăbită mâinile la sâni și le-a simțit sfârcurile când unchiul Nicos a dezbrăcat-o din priviri întâia oară. Lângă el, tanti Sofula, nevastă-sa, albă ca varul, desenează arabescuri infinite pe fața de masă cu arătătorul mâinii drepte. Unchiul Nicos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pat pe fiecare tipsie, am scos cu grijă bucățile de șalău, le-am împărțit pe feliile de pâine prăjită și am turnat deasupra ostropelul. Vă place? Spătarul întinse mâna spre bucătar, ținând între degete o monedă de argint. Bucătarul sărută grăbit mâna și-și primi darul. Jupâneasa Ilinca zâmbea șugubăț. Era Mihai, Mihai cel dintotdeauna. — Cât despre steaua cu coadă care a măturat cerul, preacinstită jupâneasă Brâncoveanu, începu repede Mihai să vorbească, îmbră-țișându-le din ochi pe amândouă boieroaicele, când a început
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meu, ca să-mi aducă aminte de păcatul meu și să mă pocăiesc. Spătarul Mihai, înfiorat, se lăsă în genunchi odată cu toți ceilalți și se trezi implorând și el: — Doamne, miluiește! Seară aproape că nu era; cum apunea soarele, întunericul venea grăbit. Îl deranja că i se răpește ceasul acela de răgaz pe care-l avea acasă când se bucura de pacea pe care i-o revărsa în suflet oboseala zilei. Încheierea bruscă a activității, dictată de venirea întunericului, îi da sentimentul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deșteptare să mormăie tânguindu-se pe nas ,,Doamne miluiește”, Mihai și Ianache se retraseră în bibliotecă. După câteva minute, în înserarea scurtă, pe poarta patriarhiei ieșeau doi călugări; cel cu barbă căruntă, ceva mai tânăr, avea un mers vioi, chiar grăbit, celălalt mai bătrân, cu barbă scurtă albă, părea supărat și bombănea mereu, cerându-i tovarășului de drum să meargă mai încet. — O să mă însoțești. Nu se face să mă duc singur. — În primul rând nu înțeleg de ce te duci. Ți-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în desen. Jos spre ușa foișorului, cinci trupuri de femei privite din spate erau surprinse în plină mișcare. Aveau gesturi grațioase, una bătea în ușă, una alerga, alta implora cu brațele în sus spre Iisus, dedesubt cinci trupuri în mișcare grăbite, sus cinci fețe contemplând fiecare în felul ei aceeași minune. Toate cele cinci fețe erau portretele unei Lavinii senine și detașate de lumesc, fiecare în felul lui. — Nu se poate, exclamă Mihai, egumenul spunea... — Da, așa este, spunea. Dar au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și o va dezmierda dulce, despletindu-i părul. Va porunci să se încingă sobele, să fie cald în toate odăile. O să fie cald și bine... Dorobanțul de pe sală lipi urechea de lemnul ușii. Nu mai auzea podeaua scârțâind sub pasul grăbit. I se păru chiar că aude respirația liniștită a voievodului. — Vodă doarme, spuse el încetișor. Se sprijini de ușor, stând în picioare și, lăsându-se pe muscheta descărcată, adormi pe loc. Toți îl așteptau pe mitropolit și pe domn ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zi de cum te-am văzut mi-ai fost dragă. Țiganca întinse mâna cu degetele lungi și frumoase spre fața doamnei care, ca vrăjită, se lăsă atinsă, la început pe obraji, apoi pe frunte, pe sprâncene și pe pleoapele zbătându-se grăbit. O strigă pe Manda. Când se deschise ușa, Zamfira în genunchi săruta tivul poalei doamnei Marica. De pe culoar se auzeau dorobanții de pază dând onorul la voievod. — E ultima seară când te-a mai gătit Manda, măria ta, mai adăugă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simțea că nu poate să se ridice și totuși trebuia să fie energic și necruțător. Trebuia să acționeze, să-i despartă pe cei care cu această ocazie eventual ar complota. — Chemați garda, porunci el aproape țipând. Cei patru dorobanți intrară grăbiți și se aliniară dând onorul. — Să vină doamna în divan și să fie trimis un diacon să-l aducă pe preasfințitul Theodosie. Cu rădvanul domnesc! În timp ce dorobanții ieșeau pe ușa mare a spătăriei, pe mica ușă ce dădea în iatacul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scoase de la piept o hârtie împăturită îngrijit, dar fără peceți. — Scrisoarea lui Ferriol, ambasadorul francilor, către riga Ludovic. A plecat ieri de la Adrianopol. Asta-i copia. Nu se înțelege nimic. E pe limba lor! Ștefan luă scrisoarea și o desfăcu grăbit. Citea pe nerăsuflate. Știa franceza atât cât să se descurce. Ferriol îi scria regelui Ludovic al XIV-lea că reușise să-l convingă pe marele vizir să-l cheme pe prințul valahilor la Poartă ca să dea socoteală. „Brâncoveanu a simțit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]