6,255 matches
-
mine. „Află, bătrâne“, am spus (vorbeam tare, aproape zbieram) „află că, mai demult, făceam și eu sport și, fii atent, placam frumos, aveam și viteză, eram numai voință și forță, nu mă gândeam la nimic, o nebunie întreagă !... Împingeam la grămadă cu umerii și cu ceafa, disperat și fericit. Câteodată mă trezeam în afara grămezii, cu balonul în brațe, și alergam ca și cum ăsta ar fi fost unicul scop al vieții mele, ca și cum, dacă aș fi ajuns dincolo de buturi și aș fi culcat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
făceam și eu sport și, fii atent, placam frumos, aveam și viteză, eram numai voință și forță, nu mă gândeam la nimic, o nebunie întreagă !... Împingeam la grămadă cu umerii și cu ceafa, disperat și fericit. Câteodată mă trezeam în afara grămezii, cu balonul în brațe, și alergam ca și cum ăsta ar fi fost unicul scop al vieții mele, ca și cum, dacă aș fi ajuns dincolo de buturi și aș fi culcat balonul acolo, s-ar fi săvârșit una din marile minuni ale lumii. Atunci
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acest risc. Părerea mea este că Gosseyn este mai important decât noi. - Ai aflat ceva? întrebă scurt Patricia. Ce s-a întâmplat? Este război? Crang șovăi, apoi spuse: - În momentul în care trimiteam mesajul, acuma cinci minute, am captat o grămadă de apeluri confuze de undeva din centrul galaxiei. Nouă sute de mii de nave de război, aproximativ, au atacat capitala Ligii, în al șaselea decan. Tânăra femeie rămase un timp tăcută. În sfârșit, vorbi, cu lacrimi în ochi. - Așadar, Enro a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îi rămăseseră tot palide vineții, fără viață. Venusianul se ridică și privi rătăcit în jurul lui. Și, lucru ciudat, lui Gosseyn nici măcar nu-i trecu prin cap ce are de gând să facă. Îl văzu pe venusian îndreptându-se grăbit spre grămada de arme și alegându-și cu grijă două. Tocmai asta frapa cel mai mult, grija cu care examina armele. Ce urmă fu mult prea rapid pentru ca Gosseyn să poată interveni. Prescott se duse la X și-i trase un glonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
patul din cameră, îi zise: ― Îmi pare rău, dar e spre binele tău, dacă vine cineva. Lui nu-i părea rău de loc. Era numai grăbit. Se repezi să-și caute servieta. Răsturnă uneltele vraiște pe pat, alături de fată. Din grămadă extrase un aparat atomic de tăiere și se repezi la peretele asupra căruia se decisese noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia să se afle acolo, în dreptul Mașinii jocurilor. Și, oricare i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
gândea din nou la ce-i spusese ea mai înainte: "Ești un tip... foarte curios". Fără îndoială, dar ce amestec avea ea în toată povestea asta? și realiză că nu înțelegea rostul prezenței ei acolo. Patricia Hardie îi spusese o grămadă de lucruri, dar n-avusese vreodată impresia că ea ar juca vreun rol important în această dramă a luptei non-A contra Universului. Ea îl privi în momentul în care el decisese să vorbească, suspină și-i spuse: ― N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ferestrelor zăceau în cioburi pe podea. Gosseyn privi prin cercevelele goale spre locul unde până mai ieri, se înălța Mașina jocurilor, ca o bijuterie pe coroana verde a Terrei. Acolo nu se mai vedeau acum decât mii și mii de grămezi de pământ murdar adus cu basculantele, pentru a șterge, fără îndoială, orice urmă a simbolului luptei unei întregi civilizații pentru o gândire sănătoasă. Nimeni nu lucra la nivelarea solului. Câmpia pustie, acoperită de cocoașele miilor de movile, părea uitată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
această idee îi traversă mintea ca o linie de foc ― dar absolut nimeni, niciun singur membru al acestui comando special nu trebuie să scape". Și nu scăpă niciunul. În scuar ajunsese un regiment mecanizat. Din el nu mai rămăseseră decît grămezi informe de cărnuri carbonizate și carcase de metal contorsionat. Gosseyn se apropie de una din porți și privi cerul. Avioanele continuau să planeze la o înălțime de 300 de metri. În lipsa unui ordin din partea lui Thorson, ezitau să-și lanseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
făcea comisioane la Universul, pentru cinci lei pe lună, încasați la fiecare întâi, plus bacșișurile, pe lângă leafa lui obișnuită, de comisionar. Avea de dus mai ales pachete cu tot soiul de lucrușoare care se vindeau chiar aici, îngrămădite claie peste grămadă jos, la administrație, și sus, în biroul directorului. De altfel pe domnul director îl găseai mai ușor acasă sau la club, decât la ziar. Treaba lui Nicu dura cel mult două ore pe zi, imediat după școală. Folosea, clandestin, partea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
părea mai bătrân și iar i s-a făcut o cută între sprâncene. — E casă de vară și n-are sobă, nici lemne, nici așternut. Însă știți că omul e în stare de multă stăpânire. Simeon Stâlpnicul a trăit o grămadă de vreme pe un stâlp. Și-ntr-o zi l-a mai invitat la el și pe Sfântul Teodosie. Adică la el pe stâlp! Vă pot da un pled, de la părintele... Plecă, durdulie și plină de bunătate. Să fi trecut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am strâns pietrele și am făcut din ele o vatră în care am pus hârtia ruptă a pachetului - era de ziar - și căptușeala smulsă de pe geamantane. M-am muncit o vreme să rup nuielele din mătură și-am făcut o grămadă bunicică. Nu mi-am irosit toate chibriturile al căror fosfor alb era în momentul ăsta mai prețios decât aurul, am aprins o pensulă care a răspândit un insuportabil miros de vopsea, înecăcios și scârbos, dar a ars bine. Am făcut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mira de nimic pe lume. Însă devenise posac și cam însingurat, deși înainte vreme îi plăcea să râdă, să cânte și să bea. Ofta după perioada războiului din ’77, când și el, și stăpânul lui erau tineri și veseli. Uitase grămezile de morți și mai ales vaietele răniților, uitase frigul, uitase bubuiturile de tun care-l făcuseră să rămână tare de urechi pentru toată viața. Ca toți oamenii simpli, confunda tinerețea proprie cu binele lumii. Dădu deoparte draperiile de catifea și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toate, la prețuri bune, și-om mai vedea pe urmă, dacă mai avem timp și bani. Time is money, am aflat de curând de la ea - și-mi place cum sună, deși nu cred că-i adevărat. Fiindcă eu am o grămadă de timp și nici un ban. Iar el, ticălosul, are din familie o grămadă de bani, iar timp n-are, cel puțin nu pentru mine, îl cheltuiește fără socoteală cu te miri cine. Poate asta o fi asemănarea, că amândouă se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
timp și bani. Time is money, am aflat de curând de la ea - și-mi place cum sună, deși nu cred că-i adevărat. Fiindcă eu am o grămadă de timp și nici un ban. Iar el, ticălosul, are din familie o grămadă de bani, iar timp n-are, cel puțin nu pentru mine, îl cheltuiește fără socoteală cu te miri cine. Poate asta o fi asemănarea, că amândouă se cheltuiesc cu sau fără rost. O clipă m-am gândit că poate ne
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era un om absolut obișnuit. Dezamăgirea nu dură mult, pentru că fața domnului Crețu îi plăcea, iar când, după o ezitare, acesta îi sărută cu delicatețe mâna, Marioara îi surâse cu un zâmbet seducător cu gropițe, pus la păstrare de o grămadă de vreme, și anume de la divorț: iată că-l regăsise. Urmă, pe la 8 și jumătate, trăsura familiei Margulis, veche, dar cu caii proaspăt țesălați și hamurile cu ciucuri noi, roșii. Nelu, vizitiul, se făcuse bine, dar era tot tras la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Era sfârșitul anilor ’90, Khomeini murise, li se încheiase războiul, iar în Europa căzuse zidul Berlinului. Venea primăvara, deși în Abadan era greu să știi anotimpul. Ici și colo reîncepuseră viața, erau restaurante și motelul de tranzit, din aeroport, dar grămezi de moloz se ridicau pretutindeni. Urmau să-l cazeze la un stabiliment al rafinăriei, chiar dacă din AIOC1 rămăsese doar câmpul. În Bahmanshir, la ieșirea spre râu, încercau să construiască un pod, iar pe locul cinematografului „Rex“ se puneau încă flori
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a dentistului, spălată și nouă precum jucăria unui copil, se izbise de tren, fiindcă ignorase semnalul. Parcă Max orbise, nu el, locomotiva îl luase în plin și-l strivise ca pe o cutie de bere. Acum el zăcea ca o grămadă de dinți dintr-un maldăr de fiare și Omar se îndepărtă bâjbâind, pentru că oricum aveau să-l ajungă vești mai rele decât ar fi vrut. Abia cu prilejul acelei înmormântări constată cât de mult se schimbaseră toți, pe când el avusese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ar fi trebuit să mă opresc la intrare... să îmi dau seama, îi spunea avocatului. Am găsit poarta întredeschisă, deși nu era nimeni acolo, iar afară, în fața ușii, erau lucrurile lui Laleh risipite: poșeta, o pungă cu portocale și o grămadă de chei prinse pe un belciug. Am strigat, am bătut la ușă, dar pe urmă am încercat clanța și am intrat. De ce? De ce nu m-am oprit să cer ajutor, să n-ajung eu prima s-o văd pe Laleh
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
erau așezate în fața lor. Dar, când se dădu mai aproape, Omar desluși că sunt bani, mormane de bani erau puse în farfurii și pe tăvile de pe care se ospătau. Cele două femei ale lui se ospătau cu bancnote așezate în grămezi peste tot și abia atunci pricepu că tot bani se vedeau și în fundal, înălțându-se duși de vânt. Își întoarse obrazul, ca și cum privise mult timp, și le îmbrățișă pe-amândouă, în aceeași ocheadă, ultima. Presimți cum lumina ușoară, care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pădurea nepătrunsă, O căscioară e ascunsă, Nu-i aproape sat nici drum, Singurică, nu știi cum Doar din horn îi iese fum... Cine-n casă o să-mi șadă, De nu-i pasă de zăpadă, Care cade ș-o să cadă Tot grămadă pe grămadă, De-ntrece gardu-n ogradă, Pân-la streșină-o s-ajungă De s-alege iarna lungă? Văduvioară tinerică Șade - acolo singurică; Câte zile sunt lăsate Nu mai merge pe la sate, Cîtă-i vremea unei ierne, Cât zăpadă se așterne, Ea tot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
O căscioară e ascunsă, Nu-i aproape sat nici drum, Singurică, nu știi cum Doar din horn îi iese fum... Cine-n casă o să-mi șadă, De nu-i pasă de zăpadă, Care cade ș-o să cadă Tot grămadă pe grămadă, De-ntrece gardu-n ogradă, Pân-la streșină-o s-ajungă De s-alege iarna lungă? Văduvioară tinerică Șade - acolo singurică; Câte zile sunt lăsate Nu mai merge pe la sate, Cîtă-i vremea unei ierne, Cât zăpadă se așterne, Ea tot deapănă și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
caute și în continuare. De unde să știe că tocmai eu, Dascălu, m-am cărat? Vede ăla trei inși, ne dă frumos onorul și basta! ― Care ăla? ― Care ăla! Aviatorul. ― Ai căpiat? O să vă toarne urgent. ― Hai că ești prost făcut grămadă! N-ai înțeles nimic. Aici e o treabă de șantaj. Îi ținem babacii în pistoale. Dincă se ridică cu mâinile în buzunare. ― Ascultă-mă pe mine! Îți pui singur juvățul de gît! Lasă-te păgubaș. ― Nici prin cap nu-mi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
transmit felicitări. ― Oh, mi se pare că domnul acela are o idee fixă. ― Când a plecat, zâmbi maiorul, mi-am îngăduit să-i dau câteva rânduri scrise de dumneavoastră cu ocazia anchetei. ― Mi-amintesc într-adevăr că am mâzgălit o grămadă de hârtie. ― A luat o mostră și a comparat-o cu scrisorile primite pe adresa Interpolului. Concluzia e clară! A izbutit în sfârșit să-l detecteze pe abatele Brown. Melania Lupu roși. ― N-ar trebui să râdeți de-o biată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Trebuie să vă explic eu ce înseamnă disperarea? Nu cunosc motivele care l-au determinat pe Scarlat să accepte colaborarea. Dar pentru Dascălu și pentru mine propunerea a reprezentat un cadou la care nici nu îndrăzneam să visăm. Bani! O grămadă de bani! Mi-e teamă chiar că ne-am fi dat consimțământul și pentru un cambriolaj la Banca Națională sau în lună. Aceasta făcând abstracție de faptul că pe nefericit l-ai fi putut agăța în orice capcană unde zumzăie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În prima situație pot interveni o serie de elemente care să-ți dea peste cap ancheta: crimă întîmplătoare, lipsită de mobil, victima neidentificată, fără neamuri, fără vicii și fără carte de imobil. Noapte, ploaie, nici o urmă. Îți pot inventa o grămadă de amănunte care să-ți taie orice șansă. Nu e însă cazul cu Melania Lupu. Se aplecă peste masă și se uită la Azimioară cu o privire sălbatică. ― Nu-mi spune că nu sesizezi nuanța. Am toate atuurile în mână
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]