3,747 matches
-
din țară și străinătate, susținând financiar și diplomatic pregătirea tinerei generații de cadre în școlile europene. Constantin Brâncoveanu a înființat în 1694 Academia domnească din București, o școală superioară („colegiu public pentru pământeni și străini”) având ca limbă de predare greaca veche, în clădirile de la mănăstirea „Sfântul Sava”. În 1707 el a reorganizat-o, numind în fruntea ei pe învățatul grec Sevastos Kymenitul, urmat de Marcu Porfiropol. În paralel cu „Academia de la Sfântul Sava”, funcționau și alte școli, în incinta unor
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
care, dintr-un smerit ieromonah, a ajuns să fie ales în 1705 episcop la Râmnic, iar în 1708 mitropolit. S-au tipărit felurite cărți: de slujbă, de teologie, de învățătură, de combatere a catolicismului și calvinismului, toate în limbile română, greacă, slavonă și chiar arabă, turcă și georgiană. Căsătorit cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popești, Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și șapte fiice, Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bălașa și Smaranda
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Dunăre. În acest articol se discută doar istoria populațiilor romanice de la sud de Dunăre (cu excepția Dobrogei). Pentru populațiile romanice de la nord și din Dobrogea, vezi Istoria României. Vlahii au fost și sunt populațiile romanizate de origine dacică, tracică, ilirică sau greacă din Peninsula Balcanică. Locul de origine este greu de determinat, deoarece, fiind în mare parte negustori și ciobani, erau mereu în căutare de noi locuri pentru comerț sau pentru pășuni mai fertile, practicând transhumanța, astfel că minorități se găsesc în
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
în Imperiul Roman de Răsărit și s-a răspândit în lumea germanică și slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Roman de Răsărit La scurt timp după împărțirea Imperiului Roman, în Imperiul Bizantin, limba oficială a devenit greaca, iar în imperiu există puține înregistrări scrise despre alte limbi, iar pentru limba protoromână și limba albaneză sunt dovezi că acestea existau, dar prea puține date relative la întinderea zonei de răspândire. Se pot găsi urme ale proto-românilor în numele de
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Slavul împotriva împăratului Mihail al II-lea, din anul 821 , Însemnarea de la Mănăstirea Kastamonitu din sec. al VIII-lea atestă "blachorichinos"-i din jurul Salonicului. Constantin al VII-lea Porfirogenetul, împărat din sec. al X-lea, face distincția între "romei", populația greacă, și "romani", adică populația vorbitoare a unor dialecte neoromanice din Imperiul Bizantin. Istoricul grec Lambros a găsit un document la Muntele Athos în care se afirma că Moravii, Sârbii, Vlahii și Slavii din Iliria au fost botezați în timpul Imparatului Mihail
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
l (greaca veche: "theatron") este o formă de colaborare de artă fină, care folosește interpreți (de obicei actori) care joacă în direct un eveniment real sau imaginar în fața unui public într-un loc specific, de cele mai multe ori pe o scenă. l poate
Teatru () [Corola-website/Science/297455_a_298784]
-
vornic Pârvu Craiovescu, și al soției acestuia, Neaga, după alții, al lui Basarab al IV-lea cel Tânăr. A crescut în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a primit, după moda vremii, inițierea în cele șapte arte liberale. Cunoștea limbile latină, greacă și slavonă. A călătorit prin câteva țări din Europa centrală și prin Imperiul Otoman. La încheierea acestor călătorii, preia diverse funcții în structurile statale ale Țării Românești. Este numit succesiv în dregătoriile de postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic
Neagoe Basarab () [Corola-website/Science/297451_a_298780]
-
în ebraică sub numele de "Tanakh". Biblia ebraică este scrisă în ebraica clasică, cu excepția câtorva texte în aramaică. Biblia creștină conține Vechiul Testament, conținând cărțile Tanakhului, la care se adaugă pentru anumite biserici și diferite alte cărți (în general în lb. greacă), denumite și cărți deuterocanonice sau apocrife, și Noul Testament, alcătuit din cele patru Evanghelii plus Faptele Apostolilor (al doilea volum la Evanghelia după Luca), Epistolele pauline, Epistolele catolice și Apocalipsa. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt scrise
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
populată în evul mediu de sași. Este puțin probabil ca amintirea Babei Vrâncioaia să vreo aibă legătură cu corbii, varianta „Baba Frâncioaia” fiind în schimb foarte plauzibilă. - din tătară: "kagul", însemnând "glod", "noroi" - necunoscut, aparent o denumire veche, proto-românească - din greacă "kalli akra" „Buna adăpostire” - romanii construiesc o cetate în anul 29 d.Hr. pe locul unei așezări tracice mai vechi ce și-a păstrat numele de Durostorum sau Dorostorum; în română se mai întâlnește sub numele "Dârstor" - de la răul Jaleș
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
() este o insulă în Marea Egee și o prefectură greacă, în periferia Grecia Centrală. Reședința sa este Chalkis. Alte denumiri: în greaca modernă Εύβοια, (pronunție aproximativă: evia), transliterația în caractere latine cf. ISO 843/97 Evvoia; în latină: Euboea; în română: , Eubea, Eubeea sau, mai rar ("în special în texte istorice"), Euboia; în engleză: Euboea; în franceză: Eubée. Cum se întâmplă cu
Evia () [Corola-website/Science/297489_a_298818]
-
S-a născut la Târgoviște, pe data de 22 februarie în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. Învață greaca și franceza. A devenit elev la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Îi uimește pe toți prin talentul său poetic. Un timp va locui acasă la Heliade, care-i
Grigore Alexandrescu () [Corola-website/Science/297553_a_298882]
-
Prin "logică" (din greaca veche λογική, "logike") se înțelege folosirea rațiunii în realizarea anumitor activități. Logica se folosește în mod predominant în filozofie, matematică și informatică. Logica a fost studiată din antichitate de către numeroase civilizații inclunzând India, China, Persia și Grecia. În Europa aceasta
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
principiile, de aceea neputând fi considerată știință. Chiar dacă Aristotel a folosit expresia de "știință apodictică" aceasta nu certifică decât înțelesul de cunoștință a demonstrației. Teoria silogismului este numai o teorie a principiilor silogismului. În această ipostază a fost lăsată logica greacă antică pentru învățații Evului Mediu. India. În secolul VII Dharmakirti a scris un scurt manual de logică numit „O picătură de logică”. În secolul IX Dharmottara a adăugat acestui manual indian de logică propriile comentarii. În logica indiană există o
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
preocupările științifice ale vremii și a fost reluată în 1786 de filologul britanic Sir William Jones în lucrarea sa „"The Sanscrit Language"” („"Limba sanscrită"”), unde observa asemănări între 4 dintre cele mai vechi limbi cunoscute în vremea lui: sanscrita, latina, greaca și persana. Iată mai jos un celebru citat dintr-o lucrare a sa apărută în 1798: Comparația sistematică ale acestor limbi înrudite și altor limbi vechi, realizată de Franz Bopp în prima jumătate a secolului al XIX-lea, a susținut
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]
-
G7, G8, , G20, a Uniunii Mediteranei, a Consiliului Europei, a Inițiativei Central-Europene, ASEM și a . Prezumpțiile privind etimologia numelui de „Italia” sunt numeroase și foarte variate. Conform uneia dintre cele mai comune explicații, termenul latinesc "Italia" a fost împrumutat prin greaca antică din "Víteliú", care înseamnă „țara vițeilor” ("cf." Lat "vitulus" „vițel”, "vitlo" „vițel”). Taurul era un simbol al triburilor din sudul peninsulei și apărea adesea în luptă cu lupoaica romană ca simbol al sfidării Italiei libere în timpul Războiului Social. Istoricul
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Standardizarea s-a extins și mai mult în anii 1950 și 1960 datorită creșterii economice și a dezvoltării mass media și televiziunii (postul național RAI a contribuit la promovarea limbii italiene standard). Sunt recunoscute câteva limbi minoritare: albaneza, catalana, germana, greaca, slovena, croata, franceza, provensala, friulana, ladina, occitana și sarda (conform legii numărul 482 din 15 decembrie 1999). Franceza este cooficială în Valea Aostei—deși în realitate acolo se vorbește mai mult provensala. Germana are același statut în Tirolul de Sud
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
istoriei și mitologiei grecești. Toate desenele au cele 12 stele ale UE și anul emiterii. Unic pentru fața națională a monedelor grecești este faptul că valoarea nominală este inscripționată în alfabetul grec. Centul este numit lepton (λεπτο, pl. λεπτα) în greacă, spre deosebire de alte limbi care au împrumutat cuvântul cent.
Monedele euro grecești () [Corola-website/Science/296704_a_298033]
-
În limbile neolatine, „a” accentuat se păstrează (spre exemplu, lat. tardivă "lacte" (latina clasică "lax, lactis") - rom. "lapte", it. "latte"). În română, se remarcă un număr de adaptări ale vocalei: „A-” privativ provine din „ņ” indo-european, prefix negativ, realizat în greaca veche fie ca „a-”, fie ca „an-” - forma „a-” e prezentă înaintea consoanelor, iar „an-” înaintea vocalelor. Din φονη (grc. „voce”), limba română păstrează „afon”, iar din αλφάβητος (grc. „alfabet”) vom avea „analfabet”. De regulă, particula semnifică absența. Sub această
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
(Greacă: Πλάτων; Plátōn) (n. cca. 427 î.Hr. — d. cca. 347 î.Hr.) a fost un filozof al Greciei antice, discipol al lui Socrate și învățător al lui Aristotel. Împreună cu aceștia, a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. a fost interesat de matematică
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
a răspândit în cea mai mare parte a Europei Occidentale, a Africii de Nord, a Asiei Mici și a regiunilor dunărene. Sub Imperiu, latina este limbă a justiției, a administrației și a armatei romane și a numeroaselor colonii romane, împreună cu greaca și alte graiuri locale. Nu există un consens unanim care să delimiteze exact perioada în care "latina medievală" s-a diferențiat de latina vulgară, dar, în general, se consideră ca fiind "latină medievală" limba latină scrisă începând de pe la 500 d.
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
rustica” (galo-romană), sau în „lingua tudesca” (germanică). Destul de des sunt traduse în limba latină lucrări de valoare ale literaturii contemporane: Pe lângă acestea există numeroase texte clasice traduse în latină: În biologie numele științifice ale speciilor sunt date în latină sau greacă. Anatomia folosește pentru definirea parților corpului uman o terminologie predominant latină, chiar dacă pentru anumite organe se folosesc termeni grecești latinizați. Denumirile bolilor în schimb sunt derivate din limba greacă. În drept există nenumărați termeni și definiții juridice în limba latină
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
artistic pe care-l urmează fie conform caracteristicilor artei timpului în care realizează opera. Au fost artiști care au practicat abundent și aproape exclusiv portretul și întregi civilizații care au refuzat portretul ca fiind "figură preluată din natură" (ca arta greacă atât arhaică cât și clasică). Prezența sau absența portretului fisiognomic în anumite civilizații (care deși aveau mijloace artistice suficiente să poată realiza portretul) nu este o simplă problemă de gust față de o altă formă artistică, dar pentru că intră în joc
Portret () [Corola-website/Science/317006_a_318335]
-
a bunurilor, informațiilor și trupelor. Vila romană, cu grădini, terase și coloane, ilustrează situația materială înfloritoare a romanilor. Fiind o expresie a puterii statului, arta Romei antice, era dominată de spiritul utilitar și practic al romanilor. De la arhitectura etruscă și greacă, romanii au preluat: Tipurile de construcții: Creșterea și expansiunea Imperiului Roman s-a reflectat în grandoarea arhitecturii. Intensificarea amenințărilor externe și popoarelor migratoare din secolul III, lipsa banilor, succesiunea împăraților incompetenți și prăbușirea lentă a imperiului au oprit evoluția arhitecturii
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
a devenit ulterior un cler. Heinrich Telemann a decedat în 1685, lăsând-o pe Maria să își crească copiii și să supravegheze educația lor. Telemann a studiat la Gimnaziul Altstädtisches și apoi la Domschule unde a învățat catehismul, latina și greaca. La vârsta de zece ani a luat lecții de canto și a studiat interpretarea la claviatură timp de două săptămâni cu un organist local. Acest lucru a fost suficient ca Telemann să învețe singur alte instrumente (flaut dulce, vioară și
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
(în greacă: Φιλόθεος Ζερβάκος, n. mai 1884, Pakia - d. 8 mai 1980, Thapsana) a fost un preot ortodox, călugăr și stareț al mănăstirii Izvorul Tămăduirii din Longovarda, pe insula Paros din Grecia. s-a născut la începutul lunii mai 1884 în satul
Filotei Zervakos () [Corola-website/Science/317624_a_318953]