5,715 matches
-
fi expropriat din regiunea profunzimilor principiale ale schimbării de tip esențial, firescul ține, deci, mai degrabă de suprafața "intensională" a fizionomiei subiective, legând veșmântul caracterizant al ei după legi ale vecinătății exteriorizante. Ele au determinat atitudinea filosofică radicală a lui Henri Bergson, care admitea că "în interiorul eului există deci succesiune fără exterioritate reciprocă; [iar] în afara eului există exterioritate reciprocă fără succesiune"34, considerând că "eul interior, cel care simte și se pasionează, cel care deliberează și decide, este o forță ale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Past and Future, Viking Press, New York, 1961. Arendt H., The human condition, University of Chicago Press, Chicago, 1958. Aristotel, Etica nicomahică, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1988. Aristotel, Metafizica, ed. Iri, București, 1999. Aristotel, Protrepticu", ed. Humanitas, București, 2005. Bergson Henri, Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, ed. Institutul European, Iași, 1992. Blaga Lucian, "Orizont și stil", în Trilogia culturii, Ed. pentru Literatură Universală, București, 1969. Bosanquet Bernard, Some suggestions in Ethics, Macmillan, Londra, 1920. Bridgman P., The logic of modern
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
timpului, ed. Humanitas, București, 2006. Dragomir A., Cinci plecări din prezent, ed. Humanitas, București, 2005. Emerson Ralph Waldo, "Education", în "Lectures and Biographical Sketches", în Complete Works of Ralph Waldo Emerson, Edward Waldo Emerson (ed.), Houghton Mifflin, Boston, 1883. Ey Henri, Conștiința, ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1983. Flew Antony, Dicționar de filosofie și logică, ed. Humanitas, București, 2006. Flonta Mircea, Cognitio. O introducere critică în problema cunoașterii, ed. All, București, 1994. Gadamer Hans Georg, Truth and Method, Sheed and Ward
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
exact temeiul fundamental al posibilității autoatribuirii empirice a diverselor stări de conștiință din partea unei conștiințe în stare să-și cunoască propria identitate dincolo de determinațiile ei schimbătoare (sau constante).", P. Strawson, op. cit., p. 111. 14 P. Strawson, op. cit., p. 113. 15 Henri Ey, Conștiința, ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1983, p. 51. 16 El se aseamănă oarecum cu sistemul sintetic propus de terapia jungiana, cu deosebiri notabile ce izvorăsc din contextul său de aplicare și din menirea generală care i se acordă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
p. 24. 22 J. Piaget, op. cit., p. 26. 23 Ibidem. 24 Ibidem. 25 Ralph Waldo Emerson, "Education", în "Lectures and Biographical Sketches", în Complete Works of Ralph Waldo Emerson, Edward Waldo Emerson (ed.), Houghton Mifflin, Boston, 1883, p. 144. 26 Henri Bergson, Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, ed. Institutul European, Iași, 1992, p. 126. 27 Carl Gustav Jung, Tipuri psihologice, ed. Trei, București, 2004, p. 475. 28 Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, ed. Polirom, Iași, 1998, p. 434. 29
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
alte ori), Dinu Patriciu, important om de afaceri, tot aici, cu Adrian Porumboiu, arbitrul și economistul de talie mondială, Anghel Rugină (am avut privilegiul să-l fi văzut, la Iași, în ultimele luni de viață pe inventatorul avionului cu reacție, Henri Coandă), pe mai toți oamenii de artă și cultură ai timpului, scriitori și poeți, dramaturgi și actori etc. Un loc special i-aș acorda lui Valentin Silvestru, mare critic de artă ,,prietenul fără prieteni” pentru contribuția la Festivalul Național (și
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
de față despre Marele humor, au fost George Călinescu și Radu Enescu. VAL. PANAITESCU INDICE DE NUME Addison, Joeph Alcibiade Allport, Gordon W. Amiel, Henri-Frédéric Aristofan Aristotel Baldensperger, Fernand Baroja, Pio Beethoven, Ludwig van Bendixen, F. Benn, A.W. Bergson, Henri Boccaccio, Giovanni Boeriu, Eta Bradly, A.C. Brandes, Georg Browning, Robert Bruno, Giordano Burnet, John Burton, Robert Carlyle, Thomas Cazamian, Louis Cervantes Saavedre, Miguel de Chaucer, Geoffrey Cicero Colerus, Johann Comte, Auguste Cosmovici, Andrei Cusanus, Nicolaus Cuvier, Geroges Dam, Joh. Dante
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Cosmovici, Andrei Cusanus, Nicolaus Cuvier, Geroges Dam, Joh. Dante Alighieri Darwin, Charles Descartes, René Dickens, Charles Diderot, Denis Dilthey, Wilhelm Diogene laerțiu Dowden, Edward Durkheim, Emile Ehrenfels, Christian von Elit, George Emerson, Ralph Waldo Enescu, Radu Epictet Escarpit, Robert Estienne, Henri Euripide Fechner, Gustav Theodor Fedon Feilberg, Ludwig Feuerbach, Anselm von Fichte, Johann Gottlieb Fielding, Henry Filodem Fiorentino, Francesco Flournoy, Théodore Flournoy-Burnier, Marie Freus, Sigmund Fröding, Gustav Galilei, Galileo Galen Gertz Goebel, HeinrichGoethe, Johann Wolfgang von Goldschmidt, Meyer Aaron Gunnarson, Gunnar
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Charles Meredith, George Metzger, Wolfgang Mill, James Mill, John Stuart Liton, John Moleschott, Jacobus Morgenstern, Christian Mazart, Wolfgang Amadeus Müller, Friedrich von Newman, Francis Nietzsche, Friedrich Novalis Nyrop, Kristoffer Oehlenschläger, Adam Gottlob Panaitescu, Val. Pascal, Blaise Pirandello, Luigi Platon Poincaré, Henri Pope, Alexander Priestley, John Boynton Prince, Morton Raabe, Wilhelm Rabelais, François Raeder, Hans Ribbeck, Otto Ribot, Théodule Rohde, Erwin Rousseau, Jean-Jacques Schiller, Fiedrich von Schlegel, August Wilhelm Schlegel, Friedrich Schleiermacher, Friedrich Schmidt, Raymund Schmidt-Hidding, Wolfgang Schneider, G.H. Schopenhauer, Arthur Serres
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în: Der menschliche Gedanke, pp. 49; 5760. 16 Otto Jespersen, Tid og Tempus Videnskab. Selsk. Oversigt, 1914, pp. 320 și următ. 17 Harald Höffding, Ethik, trad. de F. Bendixen, Leipzig, 1888. 18 Într-un articol despre La morale de la science, Henri Poincaré, Dernières pensées, 1913, a susținut o concepție asemănătoare cu aceea expusă mai sus privind poziția științifică a eticii. Cf. și Heinrich Maier, Die Psychologie des menschlichen Denkens, 1908, pp. 606-615. 19 Cf. în legătură cu aceasta, articolul meu despre Banchetul lui
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
21 Tranziția de la semnificația fiziologică la cea psihologică pare să se fi produs în Franța, la începutul secolului al 16-lea. Conform spuselor lui Kr. Nyrop, Grammaire historique de la Langue française, IV, 1913, p. 228, semnificația psihologică este citată de Henri Estienne ca o noutate. 22 Holberg propune, în cazul celor "nestatornici", o schimbare bruscă a stărilor sufletești, fără ca starea precedentă să capete vreo influențăasupra caracterului celei următoare. Trebuie să înțelegem aceasta în sensul că Lucreția se poate lăsa dispusă de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
A most poor man, made tame to fortune's blows; who, by the art of known and feeling sorrows, am pregnant to good pity". 51 Kierkegaard, Samlede Skrifter, VI, p. 392. 52 Samlede Skrifter, VI, pp. 402 și urm. 53 Henri Bergson, La rire. 54 Atunci cînd Kierkegaard trimite la Lessing, trebuie să observăm că acesta afirmă (Hamburgische Dramaturgie, nr. 87-92), în contrast cu Diderot și Hurd, că atît în comedie cît și în tragedie caracterele trebuie să fie categoric individuale, fie că
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Tunisia, Egipt, Israel, Liban, Siria, Malta, Iugoslavia (Mediterranean Policy of the Enlarged Community: Commission Proposal for the Maintenance of Traditional Trade, P/85/60, 01/07/1985). 129 Discursul d-lui Andriessen cu ocazia celei de-a zecea aniversări, Paul Henri Spaak Lecture, Harvard University, 25 aprilie 1990, Speech/90/34, 25/04/1990. 130 Association Agreement, art.7. 131 Idem. 132 Discursul lui Jacques Delors, The European Community Official Partner of the 1993 Hannover Fair, Hanovra, 20 aprilie 1993, Speech
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
membre a fost cel care a demarat unificarea pieței vinicole comunitare, deși TVC-ul avea în vedere toate produsele, și nu doar vinul. 96 Curtea de Justiție a Comunităților Europene (CJCE), 20 aprilie 1978, cauzele conexate 80 și 81/77 (Henri Ramel). 97 Actualmente, TVA-ul pentru băuturile alcoolice și alcool est fixat în mod uniform la 18,60 %. 98 Adesea, acest cuvânt este considerat ca derivând din englezescul "EXCISE", care la rândul său ar proveni din franceza veche: "ACCEIS". Fără
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
profesorii mei de la Columbia, Philip Mosely, vizitase România înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, iar acest lucru m-a ajutat să stabilesc legăturile care mi-au fost necesare. Tot el m-a îndemnat să mă duc să vorbesc cu Henri H. Stahl, o idee minunată, pentru că de la prof. Stahl am învățat ceea ce urma să constituie marea parte a tezei mele de doctorat privind istoria socială a Romaniei. Această teză a fost prima mea carte, ajutându-mă să mă fac cunoscut
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
politică și socială înconjurătoare și care citeau masiv studii de politologie occidentală, care discutau în permanență posibilele alternative la un regim politic discreditat și falimentar. Pe lângă părinții mei trebuie să-i amintesc aici pe Tudor Bugnariu, Radu Florian, Gall Erno, Henri H. Stahl, Paul H. Stahl, Alexandru Vianu. Pe la 10-12 ani, fiind un asiduu cititor al ziarului Le Monde (care se putea cumpăra "pe sub mână" la anumite chioșcuri de ziare din București) am devenit "kremlinolog" și un pasionat al vieții politice
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Victor Noir s-au născut într-o lume în care presa punea (n eviden(( importanța acestor polemici. Dar, dintre toate aceste ziare, cel mai violent și, fără îndoială, cel mai periculos, a fost pamfletul s(pt(m(nal pe care Henri Rochefort l-a lansat în mai 1868, La Lanterne o broșură mică de 64 de pagini ce avea, datorită spiritului și intransigenței sale, o audiență enormă; aduc(nd un tiraj de 100.000 de exemplare. Fiind urm(rit, Rochefort se
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
a ridicat tirajul de la 90.000 în 1899 la 900.000 în 1914. Le Journal a fost fondat în 1892. Această publicație, mai literară decît rivala sa Le Matin, a atins sub direcțiunea lui Eugène Letellier, apoi a fiului său Henri, un tiraj mai mare de un milion, în 1914. B) Presa de stînga. Presa socialistă, eliminată după Comună, s-a reconstituit greu deoarece diviziunea facțiunilor din Partidul Socialist îi slăbiseră audiența. Le Cri du peuple a lui Vallès și Séverine
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
Petit Journal; se spune, inspirat, de Vatican. Însă organul de dreapta cel mai important după 1900 a fost L'Echo de Paris, care, fondat după exemplul lui Gil Blas (1879-1914) în 1884 ca o foaie lejeră, devine sub conducerea lui Henri Simond un organ atras de "Liga Patriei franceze". Astfel, popularitatea sa în mediile militare era importantă, în 1914, av(nd un tiraj mai mare de 120.000 de exemplare. La Libre parole fondat în 1892 de Edouard Drumont, cu sprijinul
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
condensa" cărțile. News magazines ar fi reprezentat o inovație a cărui succes ar fi urmat să se extindă, după război, în toată lumea occidentală. Primul a fost Time, hebdomadar de 70 de pagini la 20 de cenți, lansat în 1932 de Henri Luce și Briston Hadden; Newsweek și U.S.News au adoptat această formulă. Luce, după lansarea cu succes a lui Time, a creat în 1936 Fortune, publicație lunară de actualitate economică, apoi în 1936, Life, magazin de informații ilustrat care, inspirîndu-se
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
său, în 1939, nu era mai mare de 400.000 de exemplare. L'Echo de Paris nu a știut nici el să-și păstreze audiența extraordinară pe care războiul i-o asigurase. Publicație naționalistă, ea a apărut sub conducerea lui Henri Simond; erau urmărite mai des articolele de politică externă semnate de Pertinax. Aflat în criză, după 1937, se unește cu Le Jour a lui Bailby, în timp ce redacția sa, împreună cu Henri de Kerillis, a pus bazele publicației L'Epoque ziar de
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
o asigurase. Publicație naționalistă, ea a apărut sub conducerea lui Henri Simond; erau urmărite mai des articolele de politică externă semnate de Pertinax. Aflat în criză, după 1937, se unește cu Le Jour a lui Bailby, în timp ce redacția sa, împreună cu Henri de Kerillis, a pus bazele publicației L'Epoque ziar de dreapta, alături de L'Ordre a lui Buré, una dintre rarele publicații împotriva Münchenului. B) Presa Coty. Intrarea bruscă a lui François Sportuno, unul dintre cei mai bogați producători de parfumuri
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
forță a ziarelor de dreapta se exprima prin săptămînale. Candide, lansat de către A. Fayard editor, și condus de Jacques Bainville, apoi de Pierre Gaxotte, atinge tiraje apropiate de o jumătate de milion. Gringoire, mai violent cu H. de Carbuccia și Henri Béraud, anglofob și antisemit, avea în 1937 un tiraj mai mare de 800.000. Cît despre Je suis partout, acesta a fost organul francez cel mai aproape de fascism urmîndu-(i cariera în colaborare. D) Presa catolică. Cu un tiraj stabil
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
în baza convenției civile (profesiune de credință) orice individ poate fi izgonit, nu ca necredincios ci ca nesociabil, iar pedeapsa să fie cu moartea dacă după abjurarea convingerilor sale se comportă la fel. Marele istoric și critic al Revoluției franceze Henri Taine definește din această perspectivă statul ca fiind facțiunea sau individul care deține puterea și adaugă referitor la ideile revoluției „Dogma suveranității poporului interpretate de mulțime conduce la o perfectă anarhie, până când interpretate de către șefi va duce la un despotism
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
știință și încheia la fel de răspicat „ Această cauză primară este Dumnezeu. Prin urmare omul de știință nu se poate mulțumi să spună Cred în Dumnezeu ci trebuie să afirme: Știu că Dumnezeu este’’. Demonstrează științific ceea ce avea să exprime mai târziu Henri Perruchot că „fiecare spirit merge și nu poate merge decât într-o direcție dată, iar fiecare viață se exprimă și nu poate să se exprime decât într-o formă dată". O altă fațetă a personalității sale este naționalismul paulescian care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]