3,545 matches
-
cele religioase din timpul anului) cu elemente folclorice de port, manifestări de bucurie, etc. Istoria organizării festivităților cu prilejul nedeilor se pierde în negura veacurilor. Era în primul rând o serbare câmpenească, pe malul Streiului, cu organizarea de jocuri și hore. Erau aduse orchestre cunoscute din alte părți, cele mai renumite erau „Bănățenii" din zona Zeicani (spre Caransebeș), apoi Măceoanii, Sălășenii și Slivășenii. În anii 30 satul Livadia avea o orchestră renumită, formată din Moș Măncilă cu vocea și clănetul (un
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
motive religioase era foarte bun și din punctul de vedere al sănătății celor care îl țineau. În duminici și sărbători, după masă până seara târziu era joc. Jocuri specifice din această parte a Ardealului: Joc în doi, Bătuta, dar și hore și sârbe. În zilele frumoase aveau loc jocurile pe drumul național (pe atunci nu era circulată șoseaua) în fața crâșmei familiei Duncea, care în deceniul 30 a fost ținută de evreul Mișca.În timpul celui de al doilea război mondial, Mișca a
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
care în deceniul 30 a fost ținută de evreul Mișca.În timpul celui de al doilea război mondial, Mișca a fost alungat de legionari și cârciuma a fost preluată de Turcu Sibiu, nepotul familiei Duncea. Printre obiceiurile dispărute sunt de amintit, horele și jocurile desfășurate în zilele de duminică și de sărbători (exceptând posturile), când tineri și adulți se adunau în fața cârciumilor la șosea. Tinerii jucau dansuri populare obișnuite, iar adulții se cinsteau mai ales cu un pahar de țuică și femeile
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
și se desfășura pe o pajiște de pe malul râului Strei, în capătul satului Livadia spre Baru. De asemenea se amenaja un loc împrejmuit cu mesteceni unde cântau muzicanții și dansau tinerii, ,jucau” jocurile obișnuite în Țara Hațegului, cu tradiție locală: hora, bătuta, învârtita, etc. În timp, în special în perioada comunistă aceste nedei frumoase s-au schimbat, renunțându-se la ieșirea la câmp, reducându-se la mese familiare, unde oaspeții obișnuiți și preferați erau colegii de serviciu. La mesele respective, ospețe
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
să-și extragă de la oficiile de carte fundoală extrasele familiare. În lucrare sunt anexate cele două acte în acest sens: • extrasul de carte funciară general al composesoratului, • sentința tribunalului Hațeg de reînfințare după 1989 a composesoratului. Nu mai au loc hore - jocurile la „crâșma" din sat sau la căminul cultural. Obiceiurile de sărbători (Crăciun, Paște, etc.) aproape au dispărut ori s-au schimbat în cea mai mare parte, au „ajuns” și la sat discotecile. În ceea ce privește animalele, majoritatea gospodăriilor au maxim 1-2
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
se salutau ulterior cu formula: „soră de cruce” sau „kereska” ori „matka”, această legătură perpetuându-se pe întreaga durată a vieții, fiind un important model de apropiere sufletească între tineri. Odinioară, în zilele imediat următoare Paștelui, tinerii se adunau la horă. Momentul culminant avea loc în Duminica Albă, când se desfășura obiceiul matca. În această perioadă a anului erau scoase înainte vreme și fetele pentru prima dată la horă. La Sf. Gheorghe se împodobeau stâlpii porților cu mlădițe înfrunzite de salcie
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
între tineri. Odinioară, în zilele imediat următoare Paștelui, tinerii se adunau la horă. Momentul culminant avea loc în Duminica Albă, când se desfășura obiceiul matca. În această perioadă a anului erau scoase înainte vreme și fetele pentru prima dată la horă. La Sf. Gheorghe se împodobeau stâlpii porților cu mlădițe înfrunzite de salcie. De Rusalii, catolicii din Somușca, mergeau odinioară în pelerinaje, mai lungi ori mai scurte. Astfel, ei participau și mai participă și astăzi la renumitul pelerinaj de la Mănăstirea din
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
Rusalii, catolicii din Somușca, mergeau odinioară în pelerinaje, mai lungi ori mai scurte. Astfel, ei participau și mai participă și astăzi la renumitul pelerinaj de la Mănăstirea din Șumuleu - Ciuc ori la Cacica. Șezătorile erau odinioară prezente și în Somușca, alături de hora satului, de bal ori de clacă, astăzi fiind înlocuite de discotecă. Acestea erau locurile în care se întâlneau fetele și flăcăii. Hora satului implica o participare mai largă a colectivității rurale, fiind o petrecere a tuturor. Avea loc în momentele
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
renumitul pelerinaj de la Mănăstirea din Șumuleu - Ciuc ori la Cacica. Șezătorile erau odinioară prezente și în Somușca, alături de hora satului, de bal ori de clacă, astăzi fiind înlocuite de discotecă. Acestea erau locurile în care se întâlneau fetele și flăcăii. Hora satului implica o participare mai largă a colectivității rurale, fiind o petrecere a tuturor. Avea loc în momentele mai importante de peste an ( Paști, Crăciun, Lăsata Secului ), la hram ori în zilele de duminică. Era organizată de către tinerii aflați în preajma căsătoriei
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
dar și din satele vecine catolice, mai apropiate ori mai îndepărtate se întâlneau, se cunoșteau, se vizitau, legau prietenii care uneori se sfârșeau cu căsătorii fericite. La Somușca, ca și în alte sate catolice din Moldova fetele care ieșeau la horă purtau permanent în mâini un șervet și un buchețel de flori. Dacă fetei îi plăcea de un băiat, îi dăruia acestuia câteva flori, o bentiță cu mărgele (gherdan), precum și șervetul. Toate acestea vor fi purtate de flăcău astfel încât să fie
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
din zona războiului, câte o clădire intitulată „Casa Națională”, cu scop de a servi ca sală pentru teatru sătesc, cinematograf, sărbători populare și tot ce contribuie la cultura sătenilor. Tot în această casă se fac nunți, petreceri populare, iar altădată hore în Duminicile și sărbătorile de peste an. Prin aceasta se urmărește ca tineretul să nu mai petreacă prin cârciume. Casa Națională, sau Căminul Cultural, se întreține prin taxele încasate cu ocazia nunților, a cumetriilor, etc. În prezent, Căminul Cultural este unul
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Bucovina. Dintre aceste dansuri, care au început treptat să dispară, amintim: Alte dansuri cunoscute și jucate de tinerii leșeni, au fost, și unele mai sunt și astăzi: "brâul, roata cu fete, de-a mâna, țigănește, învârtita". Cu ani în urmă, hora se desfășura în pavilionul din centrul satului, care părea o grădină de flori, frumusețea costumelor, cămășilor și a pânzăturilor constituind o adevărată expoziție de artă. Hora era organizată de unul din feciorii isteți, care angajau ceterași și aveau grijă de
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
astăzi: "brâul, roata cu fete, de-a mâna, țigănește, învârtita". Cu ani în urmă, hora se desfășura în pavilionul din centrul satului, care părea o grădină de flori, frumusețea costumelor, cămășilor și a pânzăturilor constituind o adevărată expoziție de artă. Hora era organizată de unul din feciorii isteți, care angajau ceterași și aveau grijă de buna desfășurare a jocului. Jocul se desfășura într-o atmosferă sărbătorească. Când intra prima dată o fată în joc, toate privirile flăcăilor erau îndreptate înspre aceasta
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
fată, care trecea, într-o altă stare: din rândul copilelor, în rândul fetelor de joc. Daca în vremuri mai îndepărtate fetele intrau în joc pe la 14-15 ani, astăzi intră la o vârstă mai mică, de 11-12 ani. Alături de tineri, la hora satului participau, ca spectatori, și cei vârstnici. Astăzi jocul duminical se desfășoară în căminul cultural și nu se ține cu regularitate; se organizează mai mult cu prilejul marilor sărbători de peste an, în restul duminicilor tineretul participă la discoteci. Șezătoarea la
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
-l părăsească și să se stabilească în partea nordică a satului Corni în zona care și astăzi poartă denumirea de Costești. Noul grup de locuințe s-a mărit pe măsura creșterii populației, prin defrișarea pădurii. Pe harta manuscris întocmită de Hora von Otzellowitz la 1790, intitulată „Brouillon oder Original Aufname der funf Moldavichen Districten", foaia nr. 9 nord, sunt trecute localitățile Korny între dealurile Viei-Corneț (împădurit si Lupărie (parțial împădurit) și Costeșty în lunca Siretului în apropierea confluenței Gârlei Morii cu
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
a început o amplă mișcare populară pentru unirea Transilvaniei cu patria mamă. Țăranii din Sebeș abia întorși de pe front s-au constituit în garda națională care va dezarma jandarmii unguri, proclamând stăpânirea românească, bucuria satului s-a manifestat printr-o horă și prin ridicarea steagului românesc pe turla bisericii. Înainte de 1840, biserica satului era din lemn și era situată pe o străduță laterală.În anul 1840, s-a încheiat ridicarea actualei biserici cu hramul "Sfântului Nicolae" situată pe strada principală. În
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
școală, clasele I-IV, a fost reconstruită din temelii în ultimii ani. Nu departe de localitate a trecut Drumul Sării. Multă vreme în localitate s-a jucat călușul de sărbătoarea Sfântului Ilie iar tinerii anilor 1940-1950 încă mai mergeau la hore în zile de sărbătoare și la clicuri (întâlnirile moderne de astăzi). Astăzi, de Sfântul Ilie, ca și în trecut, există obiceiul de a merge, împreună cu familia și în mod obligatoriu cu copiii, la un târg în localitatea Gratia, la 12
Cătunu, Teleorman () [Corola-website/Science/301791_a_303120]
-
pe amplasamentul actual al satului Poieni nu apare nici o indicație grafică. În harta cadastrală din 1783, pe care N. Grămadă a avut posibilitatea s-o consulte apare notat cătunul "La Poienile". Ceva mai târziu, în 1790 pe harta întocmită de Hora von Otzellowitz sunt reprezentate trei gospodări pe teritoriul viitorului sat Poieni.În această hartă este notată numai denumirea satului Bottaschana, nu și al cătunului "La Poienile". Se pare că Poieni e o creație târzie a satului Botoșana, majoritatea locuitorilor provenind
Comuna Poieni-Solca, Suceava () [Corola-website/Science/301987_a_303316]
-
din Munții Apuseni. La început fiecare sat stătea cuminte în spațiul destinat, însă după circa 2-3 ore de așteptare, băieții și fetele se adunau la unul din "jocuri", în special acolo unde muzicanții erau mai buni, și formau o singură horă. Cum era și firesc, strigătele și chiotele tinerilor, tendința de a juca cât mai aproape de muzicanți și nelipsita gelozie a celor de pe margine, se manifesta prin răfuieli între cetele de băieți, spre deliciul fetelor. În general grupurile erau despărțite chiar
Berchieșu, Cluj () [Corola-website/Science/300319_a_301648]
-
istoric al populării acestor ținuturi se pierde în negura vremurilor. Descoperirile arheologice ne pun la îndemână o mare varietate de dovezi materiale care atestă prezența timpurie a omului pe aceste meleaguri. Denumirea satului Orodel vine, după cum spun bătrânii, de la expresia «horă de dealuri», întrucât prima vatră era așezată într-o vale circulară ocolită de dealuri și care avea patru ieșiri. Pe această vatră au locuit orodelenii până în anii 1844-1846 când, din cauza ciumei care a bântuit în acele vremuri, au fost nevoiți
Comuna Orodel, Dolj () [Corola-website/Science/300409_a_301738]
-
celebri născuti în acest sat, ca Nicolae Lungu - compozitor, dirijor și profesor, generalii Petre Dumitrescu și Iacob Filimon, dar și profesori universitari, învățători și preoți formați în matca localității. In continuarea tradiției, în locul cunoscut ca «Fântâna Icoanelor», a avut loc Hora satului.” Oltenia¨, "Publicațiile Mitropoliei Olteniei", nr. 5-8/2005: ¨Dobridoru, jud. Dolj: biserica bordei apoi biserica «Sfântul Nicolae», înainte de 1845, refăcută de zid 1899-1904¨. ¨Groapa bisericii se mai cunoaște puțin și acum pe valea Coțobâțului (1927 n.n.) - informație de la preot I.
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
spre sud întâlnim pe dreapta un părculeț, cu biserica mai în spate, iar vis-a vis, un tăpșan, lângă care este clădirea fostei primării și un modest monument pentru cei căzuți în primul război mondial. Aici se ținea pe vremuri hora satului. Clădirea școlii vechi și a căminului cultural este mai departe, pe dreapta, apoi apare singura casă cu etaj din Covei, rămasă tot la roșu din anii 30, de când a fost construită. În continuare este un maidan, cu un fost
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
concertele de muzică populară și, din anii 50, de filmele care erau aduse de caravana cinematografică, o dubă verde, a cărei apariție crea senzație în satul în care trecerea unui camion era un eveniment. Vara, în fiecare duminică, se organiza hora satului, de obicei pe tăpșanul din fața primăriei, dar și în vale uneori.Acolo se strângeau mai ales tinerii, premeniți cu straie noi. Până în anii 50 și 60 orchestra din Covei era compusă dintr-un clarinet și o tobă mare, cu
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
activitatea în calitate de profesor universitar la Seminarul Teologic de la București și la Facultatea de Teologie de la Chișinău. Este creatorul curentului gândirist axat pe „autohtonism”. Crainic a debutat ca poet în 1906, în perioada când era elev la seminar, cu poezia "La horă" publicată în revista școlară "Spre lumină", unde semnează cu numele real, Ion Dobre. A condus revista „Flamura” și, după strămutarea revistei „Gândirea”, una dintre cele mai importante reviste literare din perioada interbelică, de la Cluj la București, preia conducerea acesteia de la
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
olteni”, „Imnul muncitorilor”, „Imnul eroilor Moța - Marin”, „Imnul eroilor legionari de la Majadahonda”, „Imnul biruinței”, „Cântec de leagăn”, etc., majoritatea pe muzica lui Nello Manzatti (Ion Mânzatu), Simion Lefter: „Cântecul legionarilor căzuți”, „Cântecul nicadorilor”, „Doina nicadorilor”, „Veniți cu noi”, „Doina închisorilor”, „Hora legionarilor”, „Peste mormântul tău sfânt”, apoi „Imnul Legiunii Arhanghelul Mihail” de Iustin Ilieșiu, „Înainte” de Viorica Lăzărescu, „Cântec de luptă” de C. Savin, „De prin străinele meleaguri” și „Părintească dimândare” de C.Belimace, „Urlă dușmanii” de Par. Cucuetu, „Ștefan vodă
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]