3,912 matches
-
ț” (Thráin și Thrór) și un „D” (Door - ușă). Prima și ultima copertă sunt în oglindă, cu un dragon alungit, specific stilului lui Tolkien, de-a lungul marginii inferioare și o schiță a Munților Cețoși în partea de sus. Odată ce ilustrațiile au fost aprobate, Tolkien a propus și planșe color. Editorul nu a cedat asupra acestui aspect, așa încât Tolkien și-a pus speranțele în ediția americană, care avea să apară peste șase luni. Houghton Mifflin a răsplătit aceste speranțe cu înlocuirea
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Woke Up with the Early Sun in His Eyes", "Bilbo comes to the Huts of the Raft-elves" și "Conversation with Smaug", în care apare un blestem piticesc scris în limba inventată de Tolkien, Tengwar, semnat cu două rune „ț”, „Th”. Ilustrațiile suplimentare au fost atât de atrăgătoare, încât George Allen & Unwin le-au adoptat pentru a doua ediție a cărții, cu excepția lui "Bilbo Woke Up with the Early Sun in His Eyes").. Diferitele ediții au fost ilustrate în moduri diferite. Multe
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Diferitele ediții au fost ilustrate în moduri diferite. Multe au urmărit schema originală, cel puțin ca și idee, dar multe altele (mai ales traducerile) au fost ilustrate de alți artiști. Câteva ediții ieftine, în special cele paperback, nu conțin nicio ilustrație în afara hărților. Ediția din 1942 de la „The Children's Book Club” conține o anomalie: ea include ilustrațiile în alb și negru, dar nu prezintă nicio hartă. Folosirea runelor de către Tolkien, atât cu scop decorativ, cât și ca semne magice în
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
idee, dar multe altele (mai ales traducerile) au fost ilustrate de alți artiști. Câteva ediții ieftine, în special cele paperback, nu conțin nicio ilustrație în afara hărților. Ediția din 1942 de la „The Children's Book Club” conține o anomalie: ea include ilustrațiile în alb și negru, dar nu prezintă nicio hartă. Folosirea runelor de către Tolkien, atât cu scop decorativ, cât și ca semne magice în poveste, este considerată una dintre cauzele majore ale popularizării runelor în mișcarea „New Age” și în literatura
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
de Douglas A. Anderson, o ediție adnotată a romanului; o ediție ilustrată de Alan Lee; și "The History of The Hobbit" de John D. Rateliff. În "The Annotated Hobbit", Douglas Anderson furnizează întregul text al cărții publicate, cu comentarii și ilustrații. Edițiile de mai târziu au adăugat și texte din "The Quest of Erebor" - carte în care se explică cum și de ce Gandalf a aranjat recucerirea Muntelui Singuratic („Erebor” în sindarină). Comentariile lui Anderson prezintă numeroase surse adunate de Tolkien când
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
și de ce Gandalf a aranjat recucerirea Muntelui Singuratic („Erebor” în sindarină). Comentariile lui Anderson prezintă numeroase surse adunate de Tolkien când pregătea textul, precum și un istoric detaliat al schimbărilor făcute de Tolkien în diferitele ediții publicate. Alături de adnotări, textul conține ilustrații prezente în multe ediții traduse, inclusiv cele ale lui Tove Jansson. Tot aici apar o serie de texte greu de găsit, cum ar fi varianta din 1923 a poemului lui Tolkien „Iumonna Gold Galdre Bewunden”. Micheal D. C. Drout și
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Hilary Wynn consideră că opera furnizează o fundație solidă pentru munca viitoare a criticilor. Ediție ilustrată de Alan Lee a apărut în 1997, cu ocazia celei de-a șaizecea aniversare a publicării romanului "Hobbitul" în Marea Britanie. Lucrarea cuprinde 26 de ilustrații color și 38 de ilustrații alb-negru, toate realizate de Lee. În "The History of the Hobbit" ("Istoria Hobbitului"), publicată în două părți în 2007, John Rateliff oferă textul complet al versiunii originale și al versiunilor intermediare ale cărții, completate cu
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
furnizează o fundație solidă pentru munca viitoare a criticilor. Ediție ilustrată de Alan Lee a apărut în 1997, cu ocazia celei de-a șaizecea aniversare a publicării romanului "Hobbitul" în Marea Britanie. Lucrarea cuprinde 26 de ilustrații color și 38 de ilustrații alb-negru, toate realizate de Lee. În "The History of the Hobbit" ("Istoria Hobbitului"), publicată în două părți în 2007, John Rateliff oferă textul complet al versiunii originale și al versiunilor intermediare ale cărții, completate cu comentarii privind legătura între erudiția
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
comentarii privind legătura între erudiția lui Tolkien și creația sa. Rateliff prezintă și varianta abandonată din anii '60. Cartea separă comentariile lui Rateliff de textul lui Tolkien, permițându-i cititorului să parcurgă textul original fără întreruperi. Rateliff a inclus și ilustrații ale lui Tolkien nepublicate anterior. În recenzia publicată în "Mythlore", Jason Fisher declara că opera este „un punct de pornire indispensabil pentru studiul "Hobbitului"”. "Hobbitul" a fost influențat din epopei (poeme epice), mituri și basme citite de Tolkien, inclusiv "Beowulf
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
bazează pe cunoștințele lui Tolkien despre limbile istorice și pe texte nord-europene vechi. Numele lui Gandalf și toți în afara unuia dintre cei treisprezece pitici au fost luați direct din poemul în limba nordică veche "Völuspá", aparținând "Eddei poetice". Câteva dintre ilustrațiile autorului (inclusiv harta piticilor, frontispiciul și supracoperta) folosesc rune anglo-saxone. Totuși, Tolkien nu face doar paradă de surse istorice: stilurile lingvistice, în special relațiile dintre cel modern și cel antic, sunt privite ca una dintre temele majore explorate de poveste
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
alcătuit, cel mai probabil, în epoca romantică (este posibil să fi fost realizat cu puțin timp înainte de momentul când și-a făcut apariția), folosindu-se hârtie italienească ( filigran datat între 1529-1540). În plus, conținutul e scris și desenat în grabă. Ilustrațiile sunt naive, foarte simpliste și nu aparțin niciunui stil de miniaturi medievale. De asemenea, vocabularul textului nu corespunde legii lui Zipf (în orice text trebuie să existe cuvinte foarte frecvente, apoi mai rare și foarte rare ; traducerea autoarei violează această
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
foișoare cu scări de acces la cele două intrări principale și s-au efectuat unele reparații interioare. Istoricii Dan Bădărău și Ioan Caproșu, analizând articolul publicat de arhitectul restaurator în "Buletinul Comisiunii monumentelor istorice" din 1913 în care apar numeroase ilustrații de mare interes, au constatat o serie de intervenții care au denaturat aspectul inițial al clădirii și anume: Pe peretele nordic al acestei clădiri a fost amplasată în 1930 o placă de marmură cu următoarea inscripție: Pe latura de nord-est
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
este a doua parte dintr-o trilogie ce a început cu românul din 2000 al aceluiași autor, „Îngeri și demoni”. În noiembrie 2004, Random House a publicat o ediție specială a cărții, în care aceasta este completată de 160 de ilustrații. Cartea se deschide cu uciderea misterioasă a unui custode de la Luvru, chiar în interiorul muzeului. Jacques Saunieree fusese ultimul mare maestru al unei confrații secrete - Stăreția Sionului - care păstrează un secret ce ar duce la distrugerea bisericii creștine. Crimă îi aduce
Codul lui Da Vinci () [Corola-website/Science/302445_a_303774]
-
și 1960, au apărut multe ediții diferite ale "Stăpânului inelelor". În anii 1990 (parte din cauza anticipării viitoarei ecranizări a trilogiei Stăpânul inelelor) mai multe noi ediții au fost publicate, inclusiv o ediție de trei volume cartonate de la editura Houghton-Mifflin, prezentând ilustrații color realizate de către Alan Lee. În 2004 o nouă ediție a fost publicată pentru a celebra a 15-a aniversare a publicației originale a cărții. Romanul a fost tradus, cu grade variate de succes, în zeci de alte limbi. Tolkien
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Simbolismul au exercitat-o asupra lor. O altă influență majoră asupra Leș Nabis a fost exercitată de mișcarea artistică engleză Arts and Crafts, care i-a făcut pe "profeți" să adere la alte forme ale artei, așa cum au fost: tipăriturile, ilustrația de cărți, designul de afișe, textile și designul scenic.
Les Nabis () [Corola-website/Science/302464_a_303793]
-
Vincent Beardsley (n. 21 august 1872, Brighton - d. 16 martie 1898) a fost un artist vizual influent englez, fiind cunoscut mai ales ca desenator, și grafician. Beardsley a fost unul din membrii grupării artistice existente în jurul revistei literare "", realizând multe ilustrații pentru această revistă. A fost, de asemenea, parte a mișcării artistice a britanic, care la rândul său era răspunsul al mișcărilor artistice a și a , generate inițial în Franța. Multe dintre imaginile sale sunt realizate în peniță, prezentând adesea largi
Aubrey Beardsley () [Corola-website/Science/302458_a_303787]
-
ce nu prezintă nici un fel de detalii. a fost probabil cel mai artist grafic al mișcării artistice Art Nouveau, fiind renumit pentru imaginile sale de factură sumbră prezentând scene de erotică , teme explorate în opera sa târzie. Cele mai faimoase ilustrații erotice ale sale se bazează pe teme istorice și mitologice, incluzând ilustrațiile sale la piesa lui , și la cea a lui Oscar Wilde, . Beardsley a fost un prieten apropiat a lui Oscar Wilde. În această calitate a ilustrat drama sa
Aubrey Beardsley () [Corola-website/Science/302458_a_303787]
-
artist grafic al mișcării artistice Art Nouveau, fiind renumit pentru imaginile sale de factură sumbră prezentând scene de erotică , teme explorate în opera sa târzie. Cele mai faimoase ilustrații erotice ale sale se bazează pe teme istorice și mitologice, incluzând ilustrațiile sale la piesa lui , și la cea a lui Oscar Wilde, . Beardsley a fost un prieten apropiat a lui Oscar Wilde. În această calitate a ilustrat drama sa Salomé, al cărei premieră a avut loc la Paris, în franceză în
Aubrey Beardsley () [Corola-website/Science/302458_a_303787]
-
un prieten apropiat a lui Oscar Wilde. În această calitate a ilustrat drama sa Salomé, al cărei premieră a avut loc la Paris, în franceză în 1893. Anul următor, piesa a fost jucată și în engleză. Beardsley a produs multe ilustrații pentru cărți și reviste, așa cum ar fi ediția de lux a cărții ' de Sir sau reviste precum ' și "The Studio". a scris, în calitate de scriitor, o povestire erotică, rămasă neterminată, "Under the Hill", bazată pe legenda poetului și cavalerului german . El
Aubrey Beardsley () [Corola-website/Science/302458_a_303787]
-
din origami o artă independentă, care nu ține seama de barierele dintre civilizații și se dovedește un minunat mijloc de comunicare între oameni. Plierea hârtiei a devenit celebră și în rândul copiilor englezi din timpul perioadei Victoriene, dovadă fiind două ilustrații ale lui John Tenniel, făcute pentru povestea “Through the Looking Glass” (“Prin oglindă”) de Lewis Carroll, publicată în anul 1872. Acestea erau două pălării realizate din hârtie. Societatea Britanică de Origami, fondată în anul 1967, este una dintre centrele de
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
mai bine cunoscut pentru creația sa “The Maxx” și ajutarea la povestea “The Sandman”. Geof "Geofrey" Darrow este un artist american de bandă desenată și designer. Stilul său distinct și extrem de detaliat, combinând elemente de cultură japoneză, împreună cu stilul de ilustrație de prin anii `50 este foarte meticulos în modul său de exprimare. În 1990 a colaborat cu Frank Miller în a crea o poveste retro-science fiction foarte violentă numită “Hard Boiled”, bazată pe o poveste a lui Philip K. Dick
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
redate ca animații. Cea mai cunoscută bandă a sa este “Donjon”, o serie ambițioasă creată cu ajutorul lui Joann Sfar, în care pretendenții călătoresc prin diferite perioade ale evului mediu. David Charles Cooper este un artist canadian care se ocupă pe lângă ilustrație și design garfic și cu animația. Stilul său este unul foarte animat, dar foarte întunecat în același timp. Mike Mignola este un artist american de benzi desenate și un scriitor remarcabil. Personajul său principal este Hellboy, pe care îl pune
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
în limba română în 1945 la Editura Gorjan (prima traducere in romana a fost in anul 1942, de catre DOMNITA GHERGHINESCU-VANIA, cu drepturile rezervate "Editurii Gorjan" , copyright by Emile-Paul Freres-Paris, nr.4010 /1.e5.42/) romanul Cărarea pierdută a beneficiat de ilustrații realizate de artistul plastic Fred Micoș și a avut cronici literare favorabile în presa culturală a vremii. Cartea are un succes instantaneu și ratează cu puțin acordarea Premiului Goncourt: obține cinci voturi din cele șase necesare. La începutul anului 1914
Alain-Fournier () [Corola-website/Science/298958_a_300287]
-
Verne și Edgar Rice Burroughs. I-a plăcut atât de mult a treia carte din seria Barsoom a lui Burroughs, "The Warlord of Mars", încât la 12 ani a scris propria continuare. Pasionat de benzile desenate, îi plăcea să realizeze ilustrații, scriind și desenând aventuri ale lui Tarzan. La șaptesprezece ani, Bradbury citea povestirile publicate în "Astounding Science Fiction", fiind atras în mod deosebit de scrierile lui Robert Heinlein, Arthur C. Clarke și de textele de început ale lui Theodore Sturgeon și
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
fiecare pe drumul său. În octombrie 2001 Bradbury a publicat toate povestirile pe care le-a scris despre această familie într-o carte care conținea pasaje de legătură, "From the Dust Returned", îmbrăcată într-o supracopertă pe care se regăsea ilustrația originală a lui Addams realizată pentru povestirea "Homecoming". Alt prieten apropiat a fost animatorul Ray Harryhausen. În timpul decernării premiilor BAFTA din 2010, la omagierea împlinirii vârstei de 90 de ani de către Ray Harryhausen, Bradbury a rememorat prima lor întâlnire, petrecută
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]