3,454 matches
-
Roman, Caragiale, București, 1964; Ș. Sadovnik, Ion Luca Caragiale, Leningrad-Moscova, 1964; Brădățeanu, Istoria, I, 338-396; Șerban Cioculescu, I.L. Caragiale, București, 1967; Ștefan Cazimir, Caragiale. Universul comic, București, 1967; B. Elvin, Modernitatea clasicului I. L. Caragiale, București, 1967; Călinescu, Principii, 244-291; Mîndra, Incursiuni, 90-129, 264-283; Silvian Iosifescu, Dimensiuni caragialiene, București, 1972; Amintiri despre Caragiale, îngr. și pref. Șt. Cazimir, București, 1972; Ioan Constantinescu, Caragiale și începuturile teatrului european modern, București, 1974; I.L. Caragiale interpretat de..., îngr. și introd. Liviu Călin, București, 1974; Șerban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
și personalitățile care, într-un fel sau altul, și-au legat viața de prestigioase instituții academice ieșene, am inserat și ultimele realizări medalistice ale acestora. Un capitol separat l-am destinat discuției privind imaginile simbol de pe medaliile instituțiilor academice ieșene. Incursiunea în medalistica ieșeană de la 1774 și până în zilele noastre, are acum unele îmbunătățiri și completări cu medalii despre existența cărora am aflat ulterior și se constituie în partea întâi a prezentei ediții. Pentru frumusețe dar și pentru a reține atenția
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
și cele din anii 1960, 1995, 2003 când s-au înființat noi specializări, pentru ca, în anul 2008, Facultatea de Electrotehnică să devină, prin hotărâre de guvern, Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată. Medalia care ne-a prilejuit succinta incursiune de mai sus, este executată după proiectul arhitectului grafician Iulian Copăcel, aprobat de biroul de conducere al facultății în care a fost cooptat și inginerul Mihai Caba care s-a îngrijit de materializarea proiectului într-o adevărată bijuterie medalistică. Arhitectul
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
numai în democrațiile și societățile bogate, foarte dezvoltate, răspunsul guvernanților capătă sens. Factorul economic, atât de important în consolidarea democratică, devine astfel relevant pentru obținerea unui răspuns din partea guvernului la nevoile cetățenilor. Concluziile (parțiale) care pot fi trase din acest incursiune sunt cel puțin trei, câte una pentru fiecare subiect în discuție. Din definiția empirică a acestei dimensiuni se deduce maniera în care ele se conectează: rule of law, permite exercitarea responsabilității (accountability); o responsabilitate (accountability) efectivă asigură îmbunătățirea sistemului juridic
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
lui M. Sever, cu nuvelele Moarta, Idila, Ordonanța, dar și Memnon sau Înțelepciunea omenească de Voltaire -, cât și prin ample prezentări și comentarii: Poezia lirică franceză, Dramaturgia sârbească, Portrete scandinave, Aspecte din literatura rusă, Scriitori celebri și autobiografiile lor, O incursiune în literatura bulgară ș.a. „Cronica teatrală” (cu variantele „Teatrele bucureștene”, „Note teatrale”) e semnată de Dem. Theodorescu, C. Săteanu (Arald) ș.a. L.Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
amănunte picante (despre viața cotidiană, despre obiceiuri, despre localuri de petrecere), cu implicații semnificative asupra întregii narațiuni. Al doilea volum, Poezii, e tipărit după un sfert de veac, în 1970. Viziunea neoclasică, înțesată de referințe la Antichitate, este dublată de incursiuni bogat imagistice în lumea vikingilor, transpuse fluid în versuri melopeice. După interludiul poetic din 1970, autoarea se dedică unor ample construcții epice, publicând câteva romane și un volum de Nuvele fantastice (1984), ce fac dovada unei deosebite predispoziții imaginative, capabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
1988) oferă o lectură atractivă prin includerea în narațiune, ca personaje, a unor personalități ilustre, precum Șt. Luchian, George Enescu, N.D. Cocea, Adrian Maniu ș.a. În genere, proza autoarei se distinge prin ușurința alunecărilor în straniu și fantastic, prin finețea incursiunilor în psihologia feminină a vârstei nubile și prin antrenanta abordare, cu substrat livresc, a unor teme eterne, luate drept fundal al narațiunilor. Epicul e înțesat, nu o dată, de sensuri ascuns inițiatice, de simboluri și semnificații ezoterice. Narațiunea tinde să comunice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
tot spre marile cotidiene (Le Monde, Le Figaro, Libération...) și spre televiziune (o men țiune a unui titlu într-o emisiune la ora 1 noaptea e considerată o mare victorie), ca și cum tot acestea ar deține adevăratele chei ale succesului. Derutantă incursiune în culisele unei reușite literare, la finele căreia te întrebi dacă mecanismele ce pun sub lupă așa-zise coduri și formule savante destinate asigurării unei căi regale în literatură nu se reduc, pînă la urmă, la acea magie pură, la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
1972, 10; Daniel Dimitriu, „Missa Solemnis”, CL, 1972, 4; Ion Pop, „Missa Solemnis”, ATN, 1972, 4; Nicolae Manolescu, Critici și poeți, RL, 1973, 12; Mihai Dinu Gheorghiu, Alchimia versului: între real și ficțiune, „Alma Mater”, 1973, 7-8; Andriescu, Relief, 120-127; Ciobanu, Incursiuni, 101-106; Piru, Poezia, II, 473-477; Ungheanu, Arhipelag, 233-236; M. Nițescu, Un romantic deghizat, VR, 1976, 6; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, I, Iași, 1976, 146-156; Laurențiu, Eseuri, 236-242; Raicu, Critica, 380-382; Ioan Petru Culianu, Doi poeți români, „Limite” (Paris), 1977, 23
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
și asupra dialecticii dintre spiritul revoluționar, întrupat de N. Bălcescu, și mentalitatea reacționară (piesa a beneficiat, în 1984, de o traducere în limba polonă, datorată Danutei Bienkowska). Implicarea politicului în istorie este și tema piesei Suntem și rămânem împreună, o incursiune în trecutul mișcării socialiste românești. Pentru volumul de eseuri Teatrul obiectelor (1982), amplă analiză a mijloacelor scenice - decor, mișcare, costume - utilizate în teatrul românesc de după 1960, autorului i s-a decernat un premiu al Uniunii Scriitorilor. SCRIERI: Teatru, București, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
și-a propus să înțeleagă nu numai cum s-a jucat diplomația de-a dezastrul, evitîndu-l totuși în ultima clipă, ci și cum se poate diminua riscul pe care un astfel de fapt îl implică. Departe de a fi o incursiune periculoasă în preocupările normative, scopul lui Allison era nu doar normativ justificat, lucru într-adevăr necesar, ci și acceptabil din punct de vedere științific. Interesele cognitive sînt întotdeauna influențate de valori. Conform epistemologiei weberiene, dominantă în relațiile internaționale, știința este
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o gaură de revolver încărcat", clanța ușii trântite descarcă un foc de pușcă, ciorile speriate izbucnesc "carbonizînd livada și cerul, cu o explozie de negru sonor", ochii Olguței sunt negri "ca două capete de rândunică ieșite din cuib". Prin adânca incursiune în sufletul copilăresc, prin atmosfera de fericire și prin prospețimea recepției, Ulița copilăriei și întîiul volum din La Medeleni sunt opere de valoare durabilă și adevăratele înfăptuiri ale scriitorului. Din prejudecăți epice unii au preferat pe celelalte două următoare din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și personalitățile care, într-un fel sau altul, și-au legat viața de prestigioase instituții academice ieșene, am inserat și ultimele realizări medalistice ale acestora. Un capitol separat l-am destinat discuției privind imaginile simbol de pe medaliile instituțiilor academice ieșene. Incursiunea în medalistica ieșeana de la 1774 și până în zilele noastre, are acum unele îmbunătățiri și completări cu medalii despre existența cărora am aflat ulterior și se constituie în partea întâi a prezentei ediții. Pentru frumusețe dar și pentru a reține atenția
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
din anii 1960, 1995, 2003 când s-au înființat noi specializări, pentru ca, in anul 2008, Facultatea de Electrotehnica să devină, prin hotărâre de guvern, Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată{\cîte 56}. Medalia care ne-a prilejuit succinta incursiune de mai sus, este executată după proiectul arhitectului grafician Iulian Copăcel, aprobat de biroul de conducere al facultății în care a fost cooptat și inginerul Mihai Caba care s-a îngrijit de materializarea proiectului într-o adevărată bijuterie medalistica. Arhitectul
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Eliade - fascist, legionar, antisemit?, JL, 1992, 13-14; George, Sfârșitul, IV, 300-304; Alexandru Vlad, Amurgul clovnilor, VTRA, 1993, 4; Ștefan Borbély, Artistul și dictatorul. Trei trepte pentru un dezacord admirativ, APF, 1993, 9; Liviu Petrescu, Univers carceral, ST, 1994, 1-2; Simuț, Incursiuni, 164-167; Negoițescu, Scriitori contemporani, 254-256; Papahagi, Interpretări, 125-128; Marco Cugno, Norman Manea rătăcitorul, APF, 1995, 3-4; Virgil Nemoianu, Profil Norman Manea, ST, 1996, 7-8; Matei Călinescu, „Plicul negru”, ST, 1996, 7-8; Ruxandra Cesereanu, Amintiri despre circul totalitar, ST, 1997, 8
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
pe care o ilustrează publicistica eminesciană. "Proza publicistică masivă a lui Eminescu poartă pecetea unui moment istorico-literar anumit"314, iar acest lucru este oglindit atât de arhitectura tematică, cât și de particularitățile expresiei jurnalistice. În aceste condiții, considerăm imperioasă o incursiune în macro și micro-contextul istoric al veacului al XIX-lea, cu prezentarea principalelor aspecte ale vieții politice românești și europene. a. Lupta pentru independență a statelor din sud-estul Europei. Secolul al XIX-lea, și în special cea de-a doua
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și nu o favoare care se făcea țării noastre. Eminescu consacră acestui subiect mai multe editoriale din paginile Timpului, în care subliniază dreptul istoric al României asupra Dobrogei. În articolul "Anexarea Dobrogei", pornind de la o bogată documentație, jurnalistul propune o incursiune în istoria acestei provincii. Printre mijloacele de realizare a coeziunii sintactice în textul amintit remarcăm recurența unor sintagme lexicale precum Tratatul de la Berlin, luarea în posesiune a Dobrogei, Tratatul de la Paris, populațiunile Dobrogei, retrocedarea Basarabiei, care asigură continuitatea și progresia
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acest sens omisiunile, deformările, mistificările), "textul mediatic împrumută caracteristicile mitului, legendei, povestirii folclorice, dar oferă o "schematizare", un microunivers socio-cultural acceptabil pentru că angajează și confirmă un Weltanschauung comun"379. Pe această linie de interpretare, publicistica eminesciană este terenul a numeroase incursiuni anaforice în spațiul compensatoriu și recuperator al mitologiei și istoriei naționale: Astfel țăranul dacic, care trecea în cojoc mițos Dunărea-nghețată în vremea craiului Decebal, avea mai multă perspectivă de viitor pentru limba și obiceiurile lui și pentru felul lui
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în limbajul politic eminescian. Exemplul istoric reprezintă unul dintre mecanismele argumentative predilecte ale jurnalistului. Vorbind despre această tehnică argumentativă, Monica Spiridon sublinia: "La Eminescu, imaginea pilduitoare a istoriei este confecționată din date seci și prozaice (economice, demografice sau topografice)"432. Incursiunile istorice oferă gazetarului prilejul unor analize contrastive prezent-trecut și configurează coordonatele desfășurării argumentației. Ilustrativ în acest sens este studiul "Basarabia", în care Eminescu demonstrează apartenența românească a ținutului Basarabiei, printr-o incursiune în trecutul istoric al acestei provincii, ajungând la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
seci și prozaice (economice, demografice sau topografice)"432. Incursiunile istorice oferă gazetarului prilejul unor analize contrastive prezent-trecut și configurează coordonatele desfășurării argumentației. Ilustrativ în acest sens este studiul "Basarabia", în care Eminescu demonstrează apartenența românească a ținutului Basarabiei, printr-o incursiune în trecutul istoric al acestei provincii, ajungând la concluzia că "acel pământ nu l-am cucerit, n-am alungat pe nimenea de pe el, că e bucată din patria noastră străveche, este zestrea împărțitului și nenorocitului popor românesc"433. Pe aceeași
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
au repercutat asupra scrisului jurnalistului valori, atitudini, prejudecăți, specifice contemporaneității, acest lucru s-a datorat, în mare parte, fie afinităților lor ideologice, fie ignorării orizontului social, istoric și politic care a generat textele. În aceste condiții, am considerat necesară o incursiune în istoria veacului al XIX-lea, o întoarcere la referențialul evenimențial al publicisticii eminesciene. Prezentarea problematicii secolului al XIX-lea, a aspectelor sociale, economice și politice din acele timpuri, consemnarea principalelor evenimente de politică națională și internațională ale vremii, a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vol., Editura Universității din Oradea, Oradea. Popa, Mircea, (1999), Mihai Eminescu. Contextul receptării, Editura Timpul, Reșița. Popovici, D., (1989), Studii literare, VI, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Putnam, Hilary, (1975), Langage and reality, 2 vol., C.U.P., Paris. Rad, Ilie, (2008), Incursiuni în istoria presei românești, Editura Accent, Cluj-Napoca. Rad, Ilie (coord.), (2009), Limba de lemn în presă, Editura Tritonic, București. Radu, Pavel Gheo, (1998), "Eminescu suntem noi...", în Dilema, nr. 265, p. 8. Rastier, François, (1972), Idéologie et théorie des signes
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de reinterpretare și căutare constantă a unor sensuri noi, până și acești autori făuritori de discursivitate trebuie să "dispară" în sensul de autori clasici în favoarea textelor lor și a doctrinelor pe care le-au inițiat. Putem afirma, la sfârșitul acestei incursiuni, că deși utilizează un ansamblu de reguli, argumente și relaționări diferit în funcție de scopurile discursive urmărite sau de curentul literar-filosofic din care fac parte, teoreticienii pe care i-am avut în vedere ajung, totuși, la o serie de concluzii similare, conturând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
i-au marcat în continuare opțiunile, precum și stilul de filosofare. Problema scriiturii ca economie și producere axată mai degrabă pe rolul semnificantului, avatarurile barthesiene de surprindere a scriiturii între alte noțiuni ca text, discurs, scriere, sau ale diminuării instituției autorului, incursiunile semiotice ale Juliei Kristeva ce vor contura conceptul de intertextualitate ca "indice al modalității în care un text citește istoria și se inserează în ea", sunt doar câteva exemple ale unor teme care se regăsesc și în lucrările lui Jean
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se ajunge la un exces necontrolat de semne și mărfuri. Chiar dacă risipa este aceea care însoțește o societate de consum în plină expansiune, aceasta nu este de tipul potlatch-ului, deoarece nu reintroduce echilibrul și funcționarea normală în interiorul societății. Aceste câteva incursiuni în problematica schimbului simbolic au indicat o articulație importantă a teoriei baudrillardiene, care, plecând de la o serie de idei elaborate de Bataille sau Mauss, s-a individualizat printr-o manieră proprie de a se alcătui, și care și-a apropiat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]