5,035 matches
-
romanul Ultimii, deoarece "nu mă reprezintă". Cînd am întrebat-o dacă a citit cartea, mi-a răspuns cu un aer senin: "Nu!" Un scriitor autentic scrie pentru/contra tuturor și primește cu umor loviturile... Să nu uităm nici ironia, detașarea, indiferența și seninătatea. Adevărata virtute nu se află în răsplată... Care este ultimul Dv. proiect? Să dorm cît mai puțin în fiecare noapte și să trăiesc cu intensitate maximă (pînă la paroxism și epuizare) fiecare clipă. Știu că mai am puțin
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
de securitate arată în ce măsură esența statului român a rămas una perfect comunistă. Cu o lege a secretului de stat care face să râdă și curcile, cu jenanta grijă pentru simboluri (plăci bilingve, drapele, steaguri etc.), dar și cu o totală indiferență față de ce se întâmplă cu omul în carne și oase, societatea românească își dovedește infantilismul. La ce a dus aceasta? La blazarea plină de resentiment a populației, la indiferența față de propria soartă (cu cât se zbate mai mult, cetățeanul constată
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
simboluri (plăci bilingve, drapele, steaguri etc.), dar și cu o totală indiferență față de ce se întâmplă cu omul în carne și oase, societatea românească își dovedește infantilismul. La ce a dus aceasta? La blazarea plină de resentiment a populației, la indiferența față de propria soartă (cu cât se zbate mai mult, cetățeanul constată că o duce mai prost!), la minciună și ticăloșire în masă. Ca un caz particular, aș menționa vizita, la mijlocul lui ianuarie, a lui Ion Iliescu la Timișoara. Persona non-grata
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
acei ani prin evenimente și schimbări politice majore, faptul că ele nu apăreau consemnate în jurnal era interpretat ca un semn de egotism și aroganță supreme. Scriitorul spunea, într-un interviu, că neimplicarea sa în spațiul public nu înseamnă însă indiferență civică. Cert este că, anul trecut, cînd Mircea Cărtărescu a apărut printre editorialiștii relansatului Jurnal Național, această nouă postură a stîrnit interes. Ce și cum va scrie Cărtărescu? Cît de departe va merge cu jurnalismul de opinie? Ei bine, iată
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
printre tinerii din zilele noastre. (Făcând această afirmație, Borges era, de bună seamă, complet anacronic: Pessoa n-ar fi putut să știe de Manguel, care avea să se nască douăzeci de ani mai târziu. Dar, fie din tact, fie din indiferență, a acceptat explicația cu aceeași grație visătoare care-i marcase întreaga atitudine de la bun început.) După aceea, Borges s-a lansat într-un exaltat elogiu al măiestriei lui Stevenson, care - fiind, grosso modo și parțial, identic cu ce avea să
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
Cam greu de crezut că un junkie care tripuiește nopțile prin cluburi, chiar și unul cu conștiință scripturală, ar posta pe net, uneori chiar noaptea sau dimineața, fragmentele diaristice respective. Cu atât mai puțin cu cât convenția incipitului mizează pe indiferența auctorială finalizatoare. Chiar dacă weblong-ul există în realitate, problemă rămâne una de principiu. În al doilea rând, apare o neglijentă suprapunere de voci între Andrei și Dragoș. Dacă în prima parte a cărții, Andrei semnează note de subsol "tehnice" prin care
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
naivitate simpatică: "Cei care citesc această însemnare sunt avizați că ea constituie portretul unui personaj de ficțiune, descris pentru o mai bună înțelegere a acestui blog." Dar cine vorbește, de fapt, aici? Aceeași voce care, peste câteva pagini, își joacă indiferența: Nu am o țintă. Scriu ca să fac pauze. Mă întrerup ca să nu mă ard prea repede. Dacă asta se poate constitui în scop, ia-l și fii fericit cu el."? Lăsând analiza naratologică deoparte, să trecem la conținutul foarte simplu
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
literară, iar Jurnalul de la Dolhasca, primul în ordine cronologică, încheie culegerea. Menționez și un interviu realizat de Emilia Chiscop - despre care ediția nu ne furnizează nici un indiciu în privința datei și locului apariției -, oferit ca addenda la primul capitol. Această relativă indiferență față de criteriile editoriale ar trebui să sublinieze, cumva, caracterul secundar, „poetic”, al publicisticii lui Emil Brumaru, pe care, de altfel, Ioana Pârvulescu îl și explorează pe text, argumentându-l imbatabil. Totuși, fără a contesta evidența afirmației că Emil Brumaru nu
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
conștiință mai limpede, mai exigentă cu lumea în care trăim, mai critică față de demisiile de tot felul, de afacerile impure, cu vânzări de munți și de conștiințe, angajându-se în lupta cea nouă, poate decisivă la această oră, cu inerția, indiferența, iresponsabilitatea, incompetența și multele variante ale trădării de sine și, cutez să spun, ale mai gravei, înaltei trădări de țară. Poate că aceste ultime propoziții vor fi sunând acum prea retoric și prea patetic. Dar am ținut să le rostesc
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
care s-a desfăcut colegialitatea lor la "Europa liberă". Încheierea micului denunț (sau, mai bine zis, sugestii de denunț) este, moral, lamentabilă: "...Cred că Mircea este prea bătrîn pentru a se (re)întoarce pe băncile școlilor, așa că îl las cu indiferență să-și apere atît sărăcia (autoindusă), cît și neamul [...]". Pentru Cronicar e limpede că vînatul de antisemiți cu care se ocupă exclusiv dl Shafir de la o vreme începe să semene a rasism invers. Anticipatele și medaliatele Nici după summit-ul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14452_a_15777]
-
reprezentate atunci de către Gabriel Andreescu. înfrângerea sa - pentru că o usturătoare înfrângere a fost - a semnificat triumful cvasi-definitiv al prostiei, agresivității, mârlăniei și ticăloșiei asupra normalității și bunului-simț. De zece ani încoace, nu s-a întâmplat niciodată să-i citesc cu indiferență articolele ori să-i urmăresc nepăsător afirmarea pozițiilor publice. Chiar când - nu arareori - mi s-a întâmplat să văd altfel lucrurile, a trebuit să admit că discursul, solid fundamentat, al lui Gabriel Andreescu era greu de trecut cu vederea. Provenind
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
de proporțiile dramei pe care o trăiește. Marii contemplativi au accese periodice de abulie, la fel ca ființele cu înzestrare mistică. Cu un indice de frecare foarte scăzut față de evenimentele cetății, boemul e atins de indolență socială, dovedind o crasă indiferență față de treburile politice. În afara cercului de prieteni, nu vrea să convingă pe nimeni de nimic, de aceea boemul nu trăiește de ochii lumii, spre a-și epata contemporanii. Cînd totuși spiritul cabotin apare, avem de face cu forme de histrionism
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
Prima minciună se referea la afirmația acestuia că vioara ar fi deteriorată (după câte ne amintim, AI pusese un "dacă" în față: Dacă e deteriorată, atunci...). Nu mai reproduc și alte vorbe de ocară, pe care RT le tolera cu indiferență, ca și cum nu le-ar fi auzit. Ele contrastau cu laudele pe care MV le aducea familiei sale ("sunt un patriot luminat" etc.). MV formula și câteva revendicări, unele legitime, dar și una care nu-și avea locul în acel context
Ecouri Sută la sută? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9828_a_11153]
-
ele (expresii fixe și/sau foarte uzitate în limba vorbită) sunt clișeele limbii engleze căpătate odată cu fenomenul globalizării, al societății de consum etc. 4. Românul este și bine conceput, si șlefuit, și atent adnotat în subsol cu inserturi teoretice. Niciunde indiferență față de actul scriiturii și ignorarea esteticului pe care le sugerează C. Rogozanu. Într-o notă de subsol, naratorul însuși își mărturisește intenția de a scrie "șą ficționalț, s+ artisticț, s+ narativț". Adică estetic. În ceea ce privește prioritatea/marginalitatea esteticului, opțiunea e, până la
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
să sesizeze altceva decât impulsurile violente ale exteriorului. Nu țin minte că vreo dezbatere - nu teoretică: ar fi prea mult să cerem așa ceva obositei noastre populații carpato-danubiano-pontice! -, orice fel de dezbatere privind interesul imediat al țării să stârnească altceva decât indiferență, ba chiar dispreț. În schimb, orice aberație e captata asemeni unei pietre prețioase și pusă în evidență prin crearea instantanee a unei monturi de platina, în care editorialiștii en titre își dau mâna cu arendașii talk-show-urilor. Ne lasă rece că
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
zilnică a cutremurătorului film "Babu"! Și asta pana cand criminalii care se plimbă nestingheriți printre noi vor fi trimiși acolo unde le e locul. Între altele, ne lipsește acel Cato care să ceară, cu orice prilej, dărâmarea Cartaginei de lașitate, indiferență, prostie, imbecilitate și vulgaritate din noi. În schimb, de bună voie, orbi și surzi, reconstruim în fiecare zi vestită cetate, cărând în spinare pietre pentru templul decăderii morale definitive). E suficient, însă, ca un provocator ordinar precum Vasile Văcaru-Apartament să
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
nesimțirea iondiaconesciană și multe, multe altele). De la promovarea în grad a securiștilor și torționarilor, la sistemul medalierii acelorași securiști și torționari. Nici una din aceste situații nu este inventată de presă. Nici "Țigareta II", nici "Porțelanul", nici lăsarea țării, cu criminală indiferență, pe mâna infractorilor de drept comun și în seama haitelor de câini hămesite ce scurmă prin gunoaiele infecte ale marilor orașe nu sunt ieșite din imaginația luxuriantă a adversarilor "președintelui democrat" al României. Toate acestea sunt ivite din incapacitate, indiferență
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
indiferență, pe mâna infractorilor de drept comun și în seama haitelor de câini hămesite ce scurmă prin gunoaiele infecte ale marilor orașe nu sunt ieșite din imaginația luxuriantă a adversarilor "președintelui democrat" al României. Toate acestea sunt ivite din incapacitate, indiferență și dispreț față de misiunea asumată. Căderea zgomotoasă în sondaje a d-lui Constantinescu - dar și a egal de impotenților parlamentari din coaliția de guvernământ - se explică prin astfel de lucruri simple, și nu prin comploturi mondiale sau prin incapacitatea poporului
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din arta apuseană de astăzi, sculptorul se autodefinește implicit ca un artist din Est, după cum stupoarea și revolta în fața neseriozității, a gregarismului și a indiferenței levantino-semidocto-comuniste din țară îl definesc prompt ca cetățean al Europei Occidentale. Pe jumătate răsăritean ( jumătatea simbolică și spirituală), pe jumătate apusean (jumătatea civică și morală), Bata Marianov este exact ceea ce el observă cu multă îngrijorare în aceste cărți: un artist
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
-i convinge să iasă, din pur spirit civic, la muncă? Sunt chiar atât de naivi, încât să excludă posibilitatea ca, odată și odată, să dea peste ei năpasta? Firește că nu sunt. Dar egoismul s-a înrădăcinat atât de mult, indiferența a atins asemenea cote, munca de mântuială e atât de înrădăcinată încât nu mai e nimic de făcut. E forma cea mai primejdioasă a corupției care domină societatea românească: a complicității la planificarea dezastrului. Muncă patriotică mai fac, în România
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
din exilul românesc, semnată de Dinu Zamfirescu și apărută la Editura Polirom. Clădiri renăscute Ne-am obișnuit ca Andrei Pippidi, prin rubrica sa din DILEMA VECHE, să fie apărătorul vechiului București, atât de valoros urbanistic, dar amenințat să dispară, din pricina indiferenței, a ignoranței ori a agendei secrete a autorităților. Și ne-am obișnuit, totodată, ca de cele mai multe ori istoricul să piardă bătăliile sale și s-o ia de la capăt în truda lui sisifică pentru salvarea orașului. Biruințele sunt rare și ele
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2929_a_4254]
-
posibilitatea - relativismul adică - a dominat copios toate celelalte forme de exprimare socială. De la imperativul " Nu se poate, toa'su, unde te crezi mata!", până la filozoficul " Se poate și așa", românul și-a exhibat ăntreaga paletă a strategiilor existențiale. Imobilismul tragi-comic, indiferență criminală față de timpul care se scurge fără a ne da osteneală de a-l marca an vreun fel, complacerea ăntr-un fel de pseudo-societate naturală ("Ce-o da Domnul!") sunt departe de-a ne califica pentru vreun rol an lumea modernă
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
în sensul că forma izvorăște din încercarea cuiva de a spune ceva”, iar „libertățile pe care și le poate permite sunt în vederea ordinii” (p. 66, 67). În mai multe eseuri se declară pentru impersonalitatea creatoare în artă, care nu este indiferență sau lipsă de emotivitate, ci, dimpotrivă, dezbărare de ego-ul mărunt: „o permanentă renunțare la ceea ce este poetul într-un anumit moment, în favoarea a ceva mai de preț. Progresul unui artist este un perpetuu sacrificiu de sine, o continuă renunțare la
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
publicau (Virgil Ierunca, Ștefan Baciu, Constantin Amăriuței, Vintilă Horia etc.) nu ajungeau în bibliotecile universitare decît prin donații. O distanță tristă - și nepricepută, comercial, propagandistic - separa marile eforturi ale unor exilați de primă valoare de lumea universitară. O distanță, o indiferență poate chiar un "mépris" față de Universitate? De altfel, nici Virgil Ierunca în Trecut-au anii... (dar și în celelalte volume ale sale), nu acordă prea multă atenție Universității, poate pentru că, la Paris, Alain Guillermou și Alphonse Dupront nu erau prieteni
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
facem noi să fie"15. Polii magnetici se inversează: ceea ce era fantasma pentru omul obișnuit devine realitate pentru cel afectat de donquijotism. În aceste condiții, termenii în care se pune problema realității se schimbă fundamental: realul nu mai este statistică indiferență a obiectelor lumii, ci ia naște din întîlnirea spiritului cu lucrurile. Nu mai avem de-a face, în concepția lui Noica, cu o lume "gata dată", exterioară și străină conștiinței, a cărei ordine trebuie descoperită și înregistrată. Realitatea este acolo
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]